Comisia Europeană Cuprins Istoria | Puteri și atribuții | Organizare | Cadrul legal | Viitorul...
Comisia Europeană
instituție a Uniunii Europenetratatelor UECurtea Europeană de JustițieJean-Claude JunckerConsiliul EuropeanParlamentul EuropeanConsiliul Uniunii EuropeneComisia JunckerBruxellesRobert SchumanJean MonnetLuxembourgTratatul de la RomaLouis ArmandWalter HallsteinTratatul de fuziuneParlament EuropeanRegatul UnitActul Unic EuropeanConsiliul EuropeanParlamentul EuropeanComitetul Economic și Socialbugetului Uniunii EuropeneTratatului de la LisabonaConsiliul EuropeanTratatul de la LisabonaLisabonaUniunea EuropeanăUniunea EuropeanăTratatul de la LisabonaCoasta de FildeșFranco FrattiniStavros DimasCurtea de Justiție a Uniunii EuropeneCurtea de Justiție a Uniunii EuropeneOrganizația Mondială a ComerțuluiG8BruxellesBruxellesLuxembourgStrasbourgWinston ChurchillParlamentul EuropeanConsiliul Uniunii EuropeneEURATOMConsiliul EuropeanConsiliul de MiniștriParlamentul European
(function(){var node=document.getElementById("mw-dismissablenotice-anonplace");if(node){node.outerHTML="u003Cdiv class="mw-dismissable-notice"u003Eu003Cdiv class="mw-dismissable-notice-close"u003E[u003Ca tabindex="0" role="button"u003Eascundeu003C/au003E]u003C/divu003Eu003Cdiv class="mw-dismissable-notice-body"u003Eu003Cdiv id="localNotice" lang="ro" dir="ltr"u003Eu003Cdiv class="plainlinks" style="border: 1px solid #ddd; margin: 0 0 3px;"u003Enu003Cdiv class="nomobile" style="float:right"u003Eu003Ca href="/wiki/Wikipedia:Wikimedia_CEE_Spring_2019" title="Wikipedia:Wikimedia CEE Spring 2019"u003Eu003Cimg alt="Logo original-t.png" src="//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d3/Logo_original-t.png/171px-Logo_original-t.png" decoding="async" width="171" height="95" data-file-width="1800" data-file-height="1000" /u003Eu003C/au003Eu003C/divu003Enu003Cdiv style="color: grey; max-width:1280px; margin: 12px auto; font-family: Tahoma, u0026#39;DejaVu Sans Condensedu0026#39;, sans-serif; text-align: center; font-size: 16pt; position: relative;"u003EVă invităm să participați la concursul u003Ca href="/wiki/Wikipedia:Wikimedia_CEE_Spring_2019" title="Wikipedia:Wikimedia CEE Spring 2019"u003EWikimedia CEE Springu003C/au003E. Săptămâna aceasta sunt promovate articolele propuse de wikipediștii din u003Ca href="https://meta.wikimedia.org/wiki/Wikimedia_CEE_Spring_2019/Structure/Albania" class="extiw" title="m:Wikimedia CEE Spring 2019/Structure/Albania"u003EAlbaniau003C/au003E, u003Ca href="https://meta.wikimedia.org/wiki/Wikimedia_CEE_Spring_2019/Structure/Hungary" class="extiw" title="m:Wikimedia CEE Spring 2019/Structure/Hungary"u003EUngariau003C/au003E, u003Ca href="https://meta.wikimedia.org/wiki/Wikimedia_CEE_Spring_2019/Structure/Erzya" class="extiw" title="m:Wikimedia CEE Spring 2019/Structure/Erzya"u003EErziau003C/au003E.u003C/divu003Enu003Cdiv style="clear: both;"u003Eu003C/divu003Enu003C/divu003Eu003C/divu003Eu003C/divu003Eu003C/divu003E";}}());
Comisia Europeană
Jump to navigation
Jump to search
| Comisia Europeană | |
 | |
| Tip | Instituțiile UE |
|---|---|
| Rol | Cabinet executiv |
| Înființat | 16 ianuarie 1958 (1958-01-16) |
| Comisia | |
| Comisia Curentă | Comisia Juncker |
| Președinte | Jean-Claude Juncker |
| Prim Vice-Președinte | Frans Timmermans |
| Vice-Președinte |
|
| Numărul total de membri | 28 de comisari |
| Administrația | |
| Limbi de lucru |
|
| Personal | 32.000 [1] |
| Departamente | 24 |
| Sedii |
|
| Website | |
| ec.europa.eu | |
Uniunea Europeană |
 Acest articol face parte din seria |
Parlamentul European
|
Consiliul European
|
Consiliul de Miniștri
|
Comisia Europeană
|
Curtea de Justiție
|
Alte instituții
|
Politici și aspecte
|
Afaceri externe
|
Alegeri
|
Legislație
|
Comisia Europeană (EC) este o instituție a Uniunii Europene, responsabilă cu întocmirea propunerilor legislative, punerea în aplicare a deciziilor, respectarea tratatelor UE și de gestionarea activității curente a UE.[2] Comisarii depun un jurământ la Curtea Europeană de Justiție din orașul Luxemburg, făgăduind să respecte tratatele și să fie complet independenți în îndeplinirea îndatoririlor lor în timpul mandatului.[3]
Comisia funcționează ca un cabinet de guvernământ, format din 28 de membri (informali cunoscuți sub denumirea de "comisari").[4] Fiecare stat membru al Uniunii Europene are un membru în Comisie, iar aceștia au obligația de a reprezenta interesele comune ale UE și nu interesele naționale ale statului din care face parte.[3] Unul dintre cei 28 este președintele Comisiei (în prezent Jean-Claude Juncker) care este propus de Consiliul European[5] și ales de
Parlamentul European.[6]Consiliul Uniunii Europene nominalizează apoi ceilalți 27 de membri ai Comisiei, de comun acord cu președintele nominalizat, iar ulterior cei 28 de membri ca un singur corp sunt supuși votului de investitură a Parlamentului European.[7] Actuala Comisie este Comisia Juncker, care a preluat funcția la sfârșitul anului 2014, ca urmare a alegerilor pentru Parlamentul European din mai 2014.
Termenul de „Comisie” este folosit fie pentru a-i desemna pe cei 28 de membri ai Colegiului Comisarilor fie pentru a desemna inclusiv organismele administrative formate din 32.000 de funcționari publici europeni care sunt împărțiți în departamente numite Directorate-Generale și Servicii.[8][9] Limbile procedurale (de lucru) ale Comisiei sunt: engleza, franceza și germana.[10] Membrii Comisiei și "cabinetele" lor (echipele de lucru) au sediul în clădirea Berlaymont din Bruxelles.
Cuprins
1 Istoria
1.1 Înființarea
1.2 Dezvoltarea inițială
2 Puteri și atribuții
2.1 Puteri executive
2.2 Inițiativă legislativă
2.3 Aplicarea
3 Organizare
4 Cadrul legal
5 Viitorul Comisiei
6 Membrii Comisiei
7 Note
8 Legături externe
Istoria |
Comisia Europeană derivă din una din cele 5 instituții create în sistemul supranațional al Comunităților Europene, urmând propunerea lui Robert Schuman (ministrul de externe al Franței) din 9 mai 1950. Funcționând din 1951 ca Înalta Autoritate în Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, comisia a suferit numeroase schimbări în privința competențelor și a componenței, sub diferiți președinți, implicând cele trei comunități.[11]
Înființarea |
Prima Comisie a fost înființată în 1951 drept Înalta Autoritate și era formată din nouă membri sub președinția lui Jean Monnet. Înalta Autoritate a fost un organ executiv supranațional a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO). A intrat în funcțiune pentru prima dată în 10 august 1952 în Luxembourg. În 1958 Tratatul de la Roma a instituit două noi comunități alături de CECO, Comunitatea Economică Europeana (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EuroAtom). Totuși organele administative ale acestor comunități erau denumite „Comisii” și nu „Înaltă Autoritate”. Motivul schimbării denumirii a fost noua relație dintre executiv și Consiliu. Unele state precum Franța si-a exprimat rezervarea față de puterile pe care le are Înalta Autoritate și ar fi dorit limitarea sau transferul lor către Consiliu.
Louis Armand a condus prima Comisie a EuroAtom. Walter Hallstein a condus prima Comisie a Comunității Economice Europene (CEE) care s-a întâlnit pentru prima dată pe 16 ianuarie 1958 la Castelul Val-Duchesse din Bruxelles. Acesta a obținut un acord privind prețul cerealelor și a făcut de asemenea o bună impresie țărilor terțe atunci când si-a făcut debutul internațional la negocierile comerciale privind acordul general privind tarifele și comerțul. Hallstein a consolidat legislația europeană și a început să aibă un impact important în legislația națională.
Dezvoltarea inițială |
Cele trei organisme, denumite colectiv Executivele Europene, au co-existat până la 1 iulie 1967 când Tratatul de fuziune le-a combinat într-o singură administrație sub președinția lui Jean Rey. Datorită fuziunii, Comisia Rey a crescut temporar la un număr de 14 membri, deși toate Comisiile viitoare au fost reduse din nou la nouă membri, urmând formula ca fiecare stat membru de dimensiuni reduse să dețină un comisar iar statele mari câte doi comisari.[12] Comisia Rey a finalizat uniunea vamală a Comunităților în 1968 și a militat pentru un Parlament European mai puternic și ales direct de cetățenii comunității.[13] În ciuda faptului că Rey a fost primul președinte al Comisiei unificate, Hallstein este considerat primul președinte al Comisiei moderne.
Comisiile Malfatti și Mansholt au urmat lucrul pentru crearea unei cooperări monetare și prima extindere către nord în 1973.[14][15] O dată cu extinderea, Comisia a crescut la 13 membri sub Comisia Orteli (Regatul Unit a primit 2 locuri de comisar din cauza faptului că este un stat mare), care s-a confruntat cu instabilitatea internationala si economică din acea perioadă.[12][16] Reprezentarea externă a Comunității a făcut un pas înainte cânt Președintele Roy Jenkins, ales președinte în ianuarie 1977 după ce ocupase funcția de Secretar al Afacerilor Interne al Guvernului laburist al Regatului Unit,[17] devenind primul președinte care participă la summitul G8 din partea Comunității.[18] Asemenea Comisiei Jenkins, Comisia Gaston Torn a supravegheat extinderea Comunității spre sud, în timp ce lucra la Actul Unic European.[19]
Puteri și atribuții |
Peședintele în exercițiu, Jean-Claude Juncker
Comisia Europeană a fost încă de la început concepută să acționeze ca o autoritate independentă supranațională separată de guvernele naționale. A fost descrisă ca fiind „singurul organism plătit să gândească european”.[20] Membrii sunt propuși de guvernele statelor membre, unul din partea fiecăreia, totuși aceștia au obligația de a funcționa independent și neutru fără a fi influențați de guverne care îi numesc. Aceasta contrastează Consiliul European, care reprezintă guvernele, Parlamentul European, care reprezintă cetățenii și Comitetul Economic și Social, care reprezintă societatea civilă.
Conform art. 17 din Tratatului Uniunii Europene, Comisia are câteva atribuții: dezvoltarea de strategii pe termen mediu, conceperea de proiecte legislative și medierea procesului legislativ, reprezentarea UE în negocierile comerciale, emiterea de decizii și reglementări, de exemplu politica privind competiția, conceperea bugetului Uniunii Europene precum și supravegherea implementării tratatelor și legislației comunitare.[21]
Puteri executive |
Înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, puterile executive ale Uniunii erau deținute de către Consiliul European care conferea Comisiei puterea de a exercita anumite atribuții. Totuși, Consiliului îi era teoretic permis să retragă atribuțiile și puterile acordate Comisiei, exercitându-le direct sau impunând condiții pentru ale acorda.[22][23] Acest lucru a fost schimbat de Tratatul de la Lisabona, după care Comisia își exercită puterile doar în virtutea tratatelor. Puterile Comisiei sunt mai restrânse decât a celor pe care le au majoritatea executivelor naționale, în parte din cauza faptului că Comisia nu are atribuții în domenii precum relații externe, unde puterea este deținută de Consiliul European, care conform unor analize este considerat parte a puterii executive.[24]
Având în vedere că sub Tratatul de la Lisabona, Consiliul European a devenit o instituție oficială cu puterea de a numi Comisia Europeană, se poate spune că cele două organisme dețin împreună puterea executivă a Uniunii (Consiliul European deține de asemenea puteri executive individuale la nivel național). Totuși, Comisia este cea care deține puterea executivă în Uniunea Europeană.[25][26] Puterile guvernamentale ale Comisiei au fost de un asemenea fel încât fostul prim-ministru belgian, Guy Verhofstadt a propus schimbarea numelui în „Guvernul European”, afirmând că actualul nume al comisiei este „ridicol”.[27]
Inițiativă legislativă |
Comisia Europeană diferă de celelalte instituții prin faptul că numai aceasta are inițiativă legislativă în Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că numai Comisia poate face propuneri oficiale de legislație.[24] Puterea legislativă nu are drept la inițiativă legislativă. Sub Tratatul de la Lisabona nu este permis nici un act legislativ în domeniul politicii externe și de securitate comună. În alte domenii, totuși, Comisia și Parlamentul pot cere legislație comunitară. În cele mai multe cazuri, Comisia inițiază bazele acelor propuneri, monopolul fiind proiectat pentru a asigura coordonarea și coerența legislației Uniunii.[28][29] Acest monopol a fost contestat de unii care afirmă că Parlamentul ar trebui să aibă dreptul, la fel ca majoritatea parlamentelor naționale în acest domeniu.[30] Totuși, Consiliul și Parlamentul pot solicita Comisiei proiecte legislative, dar Comisia are puterea de a refuza solicitările, așa cum a făcut în 2008 față de conveția transnațională colectivă.[31][32] Sub Tratatul de la Lisabona, cetățenii UE au de asemenea posibilitatea să solicite Comisiei să legifereze un anumit domeniu printr-o petiție semnată de un milion de cetățeni, dar aceast lucru nu este obligatoriu.[33]
Puterea Comisiei de a propune legislație a fost în general centrată pe reglementări economice. Ea a prezentat un număr mare de reglementări bazate pe „principiul precauției”. Aceasta înseamnă că reglementarea dreptului de preemțiune are loc în cazul în care există un pericol credibil pentru mediu sau asupra sănătății umane, de exemplu combaterea schimbărilor climatice și limitarea organismelor modificate genetic. Acest lucru este spre deosebire de reglementările de ponderare pentru efectul lor asupra economiei. Astfel, Comisia propune adesea legislație mai strictă decât cea a multor țări. Având în vedere dimensiunea pieței europene acest lucru a făcut ca legislația UE să influențeze puternic piața mondială.[34]
Recent, Comisia a început să creeze o legislație penală europeană. În 2006, o deversare de deșeuri toxice în largul coastei Coasta de Fildeș, de pe o navă europeană a determinat Comisia să analizeze legislația de combatere a deșeurilor toxice. Comisarul Franco Frattini și Stavros Dimas au prezentat ulterior ideea „infracțiunii ecologice”. Dreptul lor de a propune legislație penală a fost contestată la Curtea de Justiție a Uniunii Europene iar aceasta a admis contestația. Începând cu 2007, singurele propuneri de legislație penală a fost directiva pentru drepturile de proprietate intelectuală[35], precum și o modificare a deciziei cadru din 2002 contra terorismului, interzicerea incitării la activități de terorism, recrutarea (în special pe internet) și antrenarea.[36]
Aplicarea |
O dată ce legislația este trecută de Consiliu și Parlament, devine o responsabilitate a Comisiei să asigure că ea este implementată și aplicată. Comisia facea asta în primul rând prin intermediul statelor membre sau prin intermediul agențiilor sale. Pentru adoptarea măsurilor tehnice necesare, Comisia este asistată de comisii formate din reprezentații ai statelor membre și a lobby-urilor publice[37] (un proces cunoscut cu jargonul „comintologie”).[24][38] În plus, Comisia este responsabilă pentru punerea în aplicare a bugetului UE, asigurând, împreună cu Curtea de Conturi, că fondurile UE sunt cheltuite corect.
În special, Comisia are datoria de a se asigura că tratatele sunt respectate și chiar de a obliga statele membre sau alte instituții să respecte legislatia și tratatele prin Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În acest rol este cunoscută neoficial ca „gardian al tratatelor”.[39]
În cele din urmă, Comisia are de asemenea atribuții pentru reprezentarea externă a Uniunii, alături de statele membre și de Politica Comună pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate și Apărare Comună (PSAC), reprezentând Uniunea în organisme precum Organizația Mondială a Comerțului. Este de asemenea un obicei ca Președintele Comisiei să participe la reuniunile G8.
Organizare |
Politicianul cipriot Androulla Vassiliou este în prezent Comisar pentru Educație, Cultură, Multilingvism și Tineret
Comisia își are sediul principal la Bruxelles, unde se află biroul președintelui și sala de sedințe a Comisiei care se află la etajul 13 al Clădirii Berlaymont. De asemenea, Comisia își desfășoară activitatea în numeroase alte clădiri din Bruxelles și Luxembourg.[2][40] Atunci când Parlamentul European se întrunește în Strasbourg, comisarii se întâlnesc de asemenea acolo, în Clădirea Winston Churchill pentru a avea posibilitatea de a participa la dezbaterile Parlamentului.[41] Comisia Europeană este împărțită în departamente cunoscute sub numele de Direcții Generale (DG) care pot fi asemănate ministerelor din statele membre. Fiecare dinte acestea acoperă domenii specifice, cum ar fi agricultura sau justiția și drepturile cetățenilor sau a serviciilor interne, cum ar fi resursele umane și traducere și sunt conduse de Directori Generali, care răspund în fața unui comisar. Portofoliul de comisar poate fi susținut de către mai multe Direcții Generale, ele pregătind propuneri legislative și directive care sunt aprobate de majoritatea comisarilor și sunt transmise către Parlamentul European și către Consiliul Uniunii Europene pentru examinare.[2][42] Au existat critici că fragmentarea structurii Directoratului General duce la pierderi financiare considerabile. În plus, direcțiile generale pot exercita un control considerabil asupra unui comisar astfel încât comisarul să aiba cât mai puțin timp să învețe și să preia controlul asupra personalului lor.[43]
În conformitate cu datele publicate de Comisie, 23.043 de persoane au fost angajate de Comisie ca oficiali sau agenți temporari în aprilie 2007. În plus față de aceștia, au fost angajati ca personal externalizat 9019 persoane (de exemplu, agenți contractuali, experți nationali detașați, experti tineri, stagiari, etc).
Cea mai mare direcție generală este Direcția Generală pentru Traduceri, cu un personal de 2186 , cei mai mulți fiind de naționalitate belgiană (21,4%), probabil pentru că majoritatea activităților au loc la Bruxelles.[44] Serviciul Civil European este condus de un Secretar General, în prezent Catherine Day.
Cadrul legal |
Conf. disp. art. 211 pp din Tratatul CE și art. 124 pp EURATOM Comisia este un organ comunitar. În viitoarea Constituție Europeană cadrul legal al Comisiei este reglementat de art. 25, III-250 din proiectul de constituție.
Comisia nu a avut până acum mari competențe în domeniul Colaborării polițienești și justițiare în domeniul penal, precum și în cel al Politicii externe și de securitate comune a UE (deci în sfera definită de cel de-al II-lea și al III-lea pilon). Acest lucru se poate însă schimba odată cu noua constituție elaborată de Conventul European, cu condiția ca aceasta să fie ratificată de toate cele 28 de state membre și deci să intre în vigoare.
Viitorul Comisiei |
Tratatul privind noua constituție a Europei prevede la art. I-26 alin. 5 și 6 reducerea pe termen lung a numărului membrilor comisiei la 2/3 din numărul statelor membre.
Numai prima comisie, numită la intrarea în vigoare a constituției va mai fi alcătuită din câte un cetățean al fiecărui stat membru. După acest prim mandat comisia – inclusiv președintele și ministrul de externe al UE – va fi compusă dintr-un număr de membri egal cu două treimi din numărul statelor membre, cu excepția cazului în care Consiliul European nu va hotărî cu unanimitate de voturi modificarea acestui număr.
Reducerea numărului de membri ai comisiei are ca scop creșterea eficienței activității acesteia, resp. a capacității de acțiune a comisiei într-o UE lărgită. Principiul rotației posturilor, conform căruia membrii comisiei micșorate vor fi aleși din rândul statelor membre, este prevăzut și în proiectul de constituție.
Conform Tratatului Constituțional președintele comisiei va fi ales de parlament, la propunerea Consiliului de Miniștri, lucru care va contribui la creșterea legitimității democratice a comisiei și va întări în general poziția președintelui față de Consiliul European și Consiliul de Miniștri.
Membrii Comisiei |
Comisia actuală a fost aleasă de Parlamentul European pe 22 octombrie 2014.
| Comisar | Imagine | Portfoliu | Stat | Partid | Note |
|---|---|---|---|---|---|
JunckerJean-Claude Juncker |  | Președinte |  Luxemburg | Popular Național: CSV | |
TimmermansFrans Timmermans |  | Prim-VicepreședintePrim-Vicepreședinte; O mai bună legiferare, relații interinstituționale, statul de drept și Carta drepturilor fundamentale |  Țările de Jos | Socialist Național: PvdA | |
MogheriniFederica Mogherini |  | Înalt ReprezentantVice-președinte; Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate |  Italia | Socialist Național: PD | |
GeorgievaKristalina Georgieva |  | Buget și resurse umaneVice-Președinte; Buget și resurse umane |  Bulgaria | Popular Național: GERB | |
ŠefčovičMaroš Šefčovič |  | Uniunea energieiVice-Președinte; Uniunea energiei |  Slovacia | Socialist Național: Smer-SD | |
KatainenJyrki Katainen |  | Locuri de muncăVice-Presedinte; Locuri de muncă, creștere, investiții și competitivitate |  Finlanda | Popular Național: Kok. | |
DombrovskisValdis Dombrovskis |  | Moneda euro și dialog socialVice-Președinte; Moneda euro și dialog social |  Letonia | Popular Național: Unitatea | |
AnsipAndrus Ansip |  | Piața unică digitalăVice-Președinte; Piața unică digitală |  Estonia | Liberal Național: Reformist | |
JourováVěra Jourová |  | Justiție, consumatori și egalitate de genJustiție, consumatori și egalitate de gen |  Cehia | Liberal Național: ANO | |
OettingerGünther Oettinger |  | Economie digitală și societate digitalăEconomie digitală și societate digitală |  Germania | Popular Național: CDU | |
MoscoviciPierre Moscovici |  | Afaceri economice și financiare, impozitare și vamăAfaceri economice și financiare, impozitare și vamă |  Franța | Socialist Național: PS | |
ThyssenMarianne Thyssen |  | Ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitatea forței de muncăOcuparea forței de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitatea forței de muncă |  Belgia | Popular Național: CD&V | |
CrețuCorina Crețu |  | Politică regionalăPolitică regională |  România | Socialist Național: PSD | |
HahnJohannes Hahn |  | Politica europeană de vecinătate și negocieri în vederea extinderiiPolitica europeană de vecinătate și negocieri în vederea extinderii |  Austria | Popular Național: ÖVP | |
AvramopoulosDimitris Avramopoulos |  | Migrație, afaceri interne și cetățenieMigrație, afaceri interne și cetățenie |  Grecia | Popular Național: ND | |
AndriukaitisVytenis Andriukaitis |  | Sănătate și siguranță alimentarăSănătate și siguranță alimentară |  Lituania | Socialist Național: SDP | |
HillJonathan Hill |  | Stabilitate financiară, servicii financiare și uniunea piețelor de capitalStabilitate financiară, servicii financiare și uniunea piețelor de capital |  Regatul Unit | Conservator Național: Conservative | |
BieńkowskaElżbieta Bieńkowska |  | Piață internă, industrie, antreprenoriat și IMM-uriPiață internă, industrie, antreprenoriat și IMM-uri |  Polonia | Popular Național: PO | |
CañeteMiguel Arias Cañete |  | Politici climatice și energiePolitici climatice și energie |  Spania | Popular Național: PP | |
MimicaNeven Mimica |  | Cooperare internațională și dezvoltareCooperare internațională și dezvoltare |  Croatia | Socialist Național: SDP | |
VestagerMargrethe Vestager |  | ConcurențăConcurență |  Danemarca | Liberal Național: RV | |
BulcVioleta Bulc |  | TransporturiTransporturi |  Slovenia | Liberal Național: SMC | |
MalmströmCecilia Malmström |  | ComerțComerț |  Suedia | Liberal Național: FP | |
VellaKarmenu Vella |  | Mediu, afaceri maritime și pescuitMediu, afaceri maritime și pescuit |  Malta | Socialist Național: PL | |
NavracsicsTibor Navracsics |  | Educație, cultură, tineret și sportEducație, cultură, tineret și sport |  Ungaria | Popular Național: Fidesz | |
MalmströmCarlos Moedas |  | Cercetare, știință și inovareCercetare, știință și inovare |  Portugalia | Popular Național: PSD | |
HoganPhil Hogan |  | Agricultură și dezvoltare ruralăAgricultură și dezvoltare rurală |  Irlanda | Popular Național: FG | |
StylianidesChristos Stylianides |  | Ajutor umanitar și gestionarea crizelorAjutor umanitar și gestionarea crizelor |  Cipru | Popular Național: DISY |
Vezi și
- Consiliul European
- Comunitatea Europeană
- Comisia Santer
- Comisia Prodi
- Comisia Barroso
- Comisia Juncker
Note |
^ EC.europa.eu
- ^ abc„Institutions of the EU: The European Commission”. Europa. Arhivat din original la 23 iunie 2007. Accesat în 18 iunie 2007. .mw-parser-output cite.citation{font-style:inherit}.mw-parser-output .citation q{quotes:"""""""'""'"}.mw-parser-output .citation .cs1-lock-free a{background:url("//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/65/Lock-green.svg/9px-Lock-green.svg.png")no-repeat;background-position:right .1em center}.mw-parser-output .citation .cs1-lock-limited a,.mw-parser-output .citation .cs1-lock-registration a{background:url("//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d6/Lock-gray-alt-2.svg/9px-Lock-gray-alt-2.svg.png")no-repeat;background-position:right .1em center}.mw-parser-output .citation .cs1-lock-subscription a{background:url("//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/aa/Lock-red-alt-2.svg/9px-Lock-red-alt-2.svg.png")no-repeat;background-position:right .1em center}.mw-parser-output .cs1-subscription,.mw-parser-output .cs1-registration{color:#555}.mw-parser-output .cs1-subscription span,.mw-parser-output .cs1-registration span{border-bottom:1px dotted;cursor:help}.mw-parser-output .cs1-ws-icon a{background:url("//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/4c/Wikisource-logo.svg/12px-Wikisource-logo.svg.png")no-repeat;background-position:right .1em center}.mw-parser-output code.cs1-code{color:inherit;background:inherit;border:inherit;padding:inherit}.mw-parser-output .cs1-hidden-error{display:none;font-size:100%}.mw-parser-output .cs1-visible-error{font-size:100%}.mw-parser-output .cs1-maint{display:none;color:#33aa33;margin-left:0.3em}.mw-parser-output .cs1-subscription,.mw-parser-output .cs1-registration,.mw-parser-output .cs1-format{font-size:95%}.mw-parser-output .cs1-kern-left,.mw-parser-output .cs1-kern-wl-left{padding-left:0.2em}.mw-parser-output .cs1-kern-right,.mw-parser-output .cs1-kern-wl-right{padding-right:0.2em}
- ^ abeuropa.eu: "European Commission swears oath to respect the EU Treaties" 3 May 2010
^ European Commission (2006). How the European Union works: Your guide to the EU institutions (PDF). p. 20. ISBN 92-79-02225-3. Arhivat din original (PDF) la 12 ianuarie 2012. Accesat în 4 decembrie 2011.Informally, the appointed members of the Commission are known as 'commissioners'.
European Commission. „About the European Commission”. Accesat în 4 decembrie 2011.A new team of 27 Commissioners (one from each EU country) is appointed every five years.
^ http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=OJ:JOL_2014_192_R_0010
^ Schütze, Robert (2012). European Constitutional Law. Cambridge University Press. pp. 99–100, 118. ISBN 978-0521-73275-8.
^ Treaty on European Union: Article 17:7
^ Summaries of EU legislation: Rules of Procedure of the European Commission
^
European Commission. „Departments (Directorates-General) and services”. Arhivat din original la 17 ianuarie 2010. Accesat în 4 decembrie 2011.The Commission is divided into several departments and services. The departments are known as Directorates-General (DGs).
European Commission. „About the European Commission”. Accesat în 4 decembrie 2011.23 000 staff members work in the Commission in departments, known as directorates-general (DGs) or services, each responsible for a particular policy area and headed by a Director-General, who reports directly to the President.
^ „Official EU languages”. Europa. Accesat în 17 septembrie 2013.The European Union has 24 official and working languages ... The European Commission employs English, French and German in general as procedural languages ...
^ „Comisia Europeana”. CVCE. Accesat în 7 Octombrie 2013. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru:|access-date=(ajutor)
- ^ ab„Compozitia”. CVCE. Accesat în 7 Octombrie 2013. Parametru necunoscut
|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru:|access-date=(ajutor)
^ „Descoperă-i pe fostii președinti: Comisia Rey”. Europa (web portal). Accesat în 23 august 2007. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor)
^ „Descoperă-i pe fostii președinti: Comisia Mansholt”. Europa (web portal). Accesat în 23 august 2007. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor)
^ „Discover the former Presidents: The Malfatti Commission”. Europa (web portal). Accesat în 23 august 2007. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor)
^ „Descoperă-i pe fostii președinti: Comisia Ortoli”. Europa (web portal). Accesat în 23 august 2007. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor)
^ [1]
^ „UE la G8”. European Commission. Accesat în 25 septembrie 2007. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor)
^ „Descoperă-i pe fostii președinti: Comisia Thorn”. Europa (web portal). Accesat în 23 august 2007. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor)
^ „Interviu cu Secretarul General al Comisiei Europene Catherine Day”. EurActiv. 25 septembrie 2006. Accesat în 17 iunie 2007.
^ Hix, Simon (1999) “Sistemul politic al Uniunii Europene” MacMillan, Basingstoke. p32
^ „Executive body”. CVCE. Accesat în 7 Octombrie 2013. Verificați datele pentru:|access-date=(ajutor)
^ „Implementarea puterilor Consiliului în Uniunea Europeană”. CVCE. Accesat în 7 Octombrie 2013. Verificați datele pentru:|access-date=(ajutor)
- ^ abcEroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă;
niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numiteDiego Varela 2008
^ Stark, Christine (4 septembrie 2002). „Evolutia Consiliului European: Implementarea prezentei permanente” (PDF). Dragoman. Accesat în 10 iulie 2007.
^ Bermann, George (2004). „Puterea Executivă în Noua Constitutie Europeană” (PDF). New York University. Accesat în 18 iunie 2006.
^ Verhofstadt, Guy (2006). Statele Unite ale Europei. Londra: Federal Trust. p. 69. ISBN 1-903403-86-3.
^ „Glosar: Dreptul de inițiativă”. Europa (web portal). Accesat în 18 iunie 2007. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor)
^ „Dreptul Comisiei la inițiativă legislativă” (PDF). Europa (web portal). Arhivat din original (PDF) la 25 octombrie 2007. Accesat în 18 iunie 2007. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor)
^ Murray, Alasdair (30 septembrie 2002). „Reform not or languish later”. Centrul European pentru Reformă. Accesat în 18 iunie 2007.
^ Peterson, John and Michael Shackelton (2006) “Instituțiile Uniunii Europene" p152.
^ Anne-Cécile Robert (March 2009) "Et la crise sociale a rattrapé le Parlement européen", Le Monde diplomatique. p.6-7
^ Wallis, Diana; Picard, Severine. „Dreptul cetățenilor la inițiativă în Constituția Europeană: A doua șansă pentru democrație”. Arhivat din original la 6 martie 2006. Accesat în 18 iunie 2007. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor)
^ „Bruxelles spune OK”. The Economist. 2007-09-20. Accesat în 7 Octombrie 2013. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru:|access-date=(ajutor)
^ Charter, David (2007). „Un nou mediu legal”. E!Sharp. People Power Process. p. 23–5. Parametru necunoscut|pagina=ignorat (posibil,|pages=?) (ajutor)
^ „Contra-terorism – Acțiunile UE intensificate cu viteză”. Comisia Europeană. 6 noiembrie 2007. Accesat în 21 noiembrie 2007.
^ La Lobbycracia Europea - Aparicio Caicedo, analyst, Gertrude Ryan Law Observeratory, opinion piece in Legal Today magazine.
^ „Glossary: Comitology”. Europa (web portal). Accesat în 7 Octombrie 2013. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru:|access-date=(ajutor)
^ „The European Commission”. Europa (web portal). Accesat în 18 iunie 2007. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor)
^ Castle, Stephen (5 august 2004). „After 13 years of hold-ups and incompetence, the EU's 'Berlaymonster' rises like a phoenix”. The Independent. Accesat în 18 iunie 2007.
^ Eppink, Derk-Jan (2007). Life of a European Mandarin: Inside the Commission (ed. 1st). Tielt, Belgium: Lannoo. p. 213. ISBN 978-90-209-7022-7. Citare cu parametru depășit|coauthors=(ajutor)
^ „Eurojargon”. Europa (web portal). Accesat în 7 Octombrie 2013. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru:|access-date=(ajutor)
^ Amies, Nick (2007-09-21). „Former EU Mandarin Spills the Beans on Commission Intrigue”. Deutsche Welle. Accesat în 7 Octombrie 2013. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru:|access-date=(ajutor)
^ „Serviciul Civil: date drespre personal”. Europa (web portal). Accesat în 7 Octombrie 2013. Parametru necunoscut|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru:|access-date=(ajutor)
Legături externe |
ro Situl instituțional al Comisiei Europene
ro Delegația Comisiei Europene în Republica Moldova
- Europedia
QUIZ UE - Ce salariu și beneficii are un comisar european?, 10 septembrie 2014, Gândul
 Președinți ai Comisiei Europene | |
|---|---|
Înalta Autoritate a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (1952–1967) |
|
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (1958–1967) |
|
Comisia Comunității Economice (1958–1967) |
|
Comisia Comunităților (1967–2009) |
|
Comisia (2009–prezent) |
|
| |
 Instituțiile Uniunii Europene | |
|---|---|
Consiliul European • Comisia Europeană • Parlamentul European • Consiliul Uniunii Europene • Curtea de Justiție a Uniunii Europene • Banca Centrală Europeană • Curtea Europeană de Conturi |
| |||||
Categorie:
- Comisia Europeană
(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.config.set({"wgPageParseReport":{"limitreport":{"cputime":"0.912","walltime":"1.210","ppvisitednodes":{"value":5577,"limit":1000000},"ppgeneratednodes":{"value":0,"limit":1500000},"postexpandincludesize":{"value":168674,"limit":2097152},"templateargumentsize":{"value":16543,"limit":2097152},"expansiondepth":{"value":17,"limit":40},"expensivefunctioncount":{"value":8,"limit":500},"unstrip-depth":{"value":1,"limit":20},"unstrip-size":{"value":115603,"limit":5000000},"entityaccesscount":{"value":1,"limit":400},"timingprofile":["100.00% 806.628 1 -total"," 33.41% 269.522 29 Format:Cite_web"," 13.28% 107.125 29 Format:Flagicon"," 10.45% 84.301 1 Format:Infobox"," 7.05% 56.834 1 Format:Informații_bibliotecare"," 5.88% 47.413 1 Format:Laureați_ai_Premiului_Carol_cel_Mare"," 5.40% 43.518 1 Format:Casetă_de_navigare_simplă"," 4.17% 33.621 4 Format:Cite_book"," 3.92% 31.598 1 Format:Președinții_Comisiilor_Europene"," 3.91% 31.522 2 Format:Navbox"]},"scribunto":{"limitreport-timeusage":{"value":"0.305","limit":"10.000"},"limitreport-memusage":{"value":3921520,"limit":52428800}},"cachereport":{"origin":"mw1321","timestamp":"20190522012315","ttl":3600,"transientcontent":true}}});});{"@context":"https://schema.org","@type":"Article","name":"Comisia Europeanu0103","url":"https://ro.wikipedia.org/wiki/Comisia_European%C4%83","sameAs":"http://www.wikidata.org/entity/Q8880","mainEntity":"http://www.wikidata.org/entity/Q8880","author":{"@type":"Organization","name":"Contributors to Wikimedia projects"},"publisher":{"@type":"Organization","name":"Wikimedia Foundation, Inc.","logo":{"@type":"ImageObject","url":"https://www.wikimedia.org/static/images/wmf-hor-googpub.png"}},"datePublished":"2004-05-01T10:34:15Z","dateModified":"2019-03-30T19:56:04Z","image":"https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/84/European_Commission.svg","headline":"organ executiv al Uniunii Europene"}(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.config.set({"wgBackendResponseTime":142,"wgHostname":"mw1273"});});
