Ierusalim
יְרוּשָׁלַיִם (Ierușalaim) القدس (Al Quds)
—  Oraș  —
De la stânga sus : Vedere aeriană a Ierusalimului din Givat ha'Arba, Mamilla, Orașul Vechi și Cupola Stâncii, bazar în Orașul Vechi, clădirea Knessetului, Zidul de Vest, Turnul lui David și zidurile Orașului Vechi.
Drapel Stemă
Ierusalim Ierusalim (Israel) Poziția geografică
Coordonate: 31°47′N 35°13′E31°47′N 35°13′E
Țară	Israel
District	Ierusalim
Întemeiere	secolul al XLV-lea î.e.n.
Numit după	Shalim[*]
Guvernare
- Primar	Nir Barkat (2003)
Suprafață
- Oraș	125,156 km²
Altitudine	754 m.d.m.
Populație (2011)
- Oraș	804355 locuitori
- Densitate	6.426,8 loc./km²
- Metropolitană	1.700.000 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	91000–91999[1]
Prefix telefonic	2[2]
Localități înfrățite
- New York	Statele Unite ale Americii
- Ayabe	Japonia
- Praga	Cehia
- Rio de Janeiro	Brazilia
- Cuzco	Peru
- Fès	Maroc
- Bratislava	Slovacia
Prezență online
Sit oficial GeoNames OpenStreetMap facebook
Modifică date / text

Ierusalim (limba ebraică Ierușalaim,  Yerushalayim (ajutor·info) - ירושלים; identificat uneori și ca Țion ציון (Sion); în ebraică clasică Ierușalaim și uneori Ierușalem ירושלם; în arabă Al-Quds القدس sau Ur Shalim al Quds, în latină Hierosolyma, în greacă: Ιερουσαλήμ sau Ιεροσόλυμα, în engleză Jerusalem) este un oraș din regiunea istorică Palestina (pentru evrei și creștini „Țara Sfântă” sau „Țara lui Israel”, în arabă Falastin sau în trecut, Siria de sud), în Orientul Mijlociu, considerat oraș sfânt pentru credințele iudaică, creștină și musulmană. Ca număr de populație (850,000 locuitori) și ca arie (12,500 hectare) Ierusalimul este în zilele noastre cel mai mare oraș din Israel și din regiunea Palestinei istorice.
Ierusalimul este situat în Munții Iudeei, pe cumpăna apelor a Palestinei de la vest de Iordan, dintre Marea Mediterană și Marea Moartă, la o altitudine de 570-857 metri deasupra nivelului mării.

Oraș cu o zbuciumată istorie antică și medievală, Ierusalimul s-a extins din a doua jumătate a secolului al XIX-lea în afara zidurilor cetății vechi, mai cu seamă în partea de vest, care acoperă în zilele noastre cea mai mare parte a suprafeței orașului. În centrul Ierusalimului se înalță Muntele Templului (Har Habait) , denumit de musulmani, sanctuarul Haram al Sharif. Acolo se află Zidul de apus, principalul loc sacru al evreilor, și Moscheea Al Aqsa cu sanctuarul islamic Cupola Stâncii. În partea de nord a orașului vechi se află Biserica Sfântului Sepulcru, cu mormântul lui Isus Hristos. În oraș își au sediul Rabinatul central al Israelului, Muftiul Ierusalimului, Custodia catolică a locurilor sfinte, patriarhii ale mai multor biserici - romano-catolică (latină), ortodoxă, greco-catolică, armeană,etc.

Între 1920-1948 Ierusalimul a fost capitala Palestinei sub mandat britanic, iar în 1949 partea de vest a sa, aflată sub control israelian, a fost proclamat capitală a Statului Israel. La Ierusalim se află principalele instituții politice, administrative și juridice ale Israelului:sediul prim-ministrului, majoritatea ministerelor, sediul președintelui statului, Knessetul (parlamentul israelian), Curtea Supremă a Israelului. Orașul găzduiește și alte instituții însemnate ca Agenția Evreiască ,Universitatea Ebraică, Muzeul Israel, Muzeul Rockefeller, Biblioteca Națională a Israelului, Memorialul Yad Vashem și Memorialul Herzl.Între anii 1948-1973 17 state au stabilit ambasade în vestul Ierusalimului, dar le-au închis ulterior - în anii 1973-1980, în urma presiunii statelor arabe și apoi a reacțiilor internaționale negative la unificarea orașului în 1980 sub jurisdicție israeliană În 2018 Statele Unite ale Americii și-au transferat ambasada la Ierusalim, iar alte două state au hotărât să redeschidă ambasade în localitate. Mai multe state, între care Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Italia, Belgia, Grecia și Turcia dețin consulate în estul Ierusalimului.
În anul 1981 Orașul Vechi din Ierusalim a fost recunoscut de UNESCO ca patrimoniu universal al omenirii.

Istorie |

După tradiția poporului evreu, reflectată în Biblie (după estimări aproximative ale unor istorici - prin anul 1010 î.Hr.), David, al doilea rege antic al evreilor, a cucerit Șalemul, o cetate a unei populații canaanene locale, înrudită cu evreii, numită ievusiți, și și-a stabilit aici capitala. Orașul, care a devenit cunoscut ca Ierușalaim sau Ierușalem, a devenit centrul religios, politic, economic și administrativ al regatului evreiesc antic. Narativul biblic în general, și cel cu privire la întemeierea regatului antic unit Israel și la fondarea Ierusalimului ebraic în particular, este obiectul criticii istoricilor (critica Bibliei) și chiar al scepticismului unui număr semnificativ de arheologi,^[3] fiind apreciate în vremea modernă ca fiind rezultatul unor redactări mai târzii - denumite deuteronomiste, după numele grecesc al cărții biblice a Deuteronomului. Conform Bibliei regele Solomon (Shlomó), fiul lui David, a construit în Ierusalim primul Templu evreiesc și un palat regal, ale căror urme nu au fost găsite de arheologi, ceea ce-i face pe mulți dintre ei să se îndoiască de faptul că ele ar fi existat vreodată.^[4][5]

„Din punct de vedere arheologic și istoric, redatarea acestor orașe de la epoca lui Solomon la perioada omridă are implicații enorme. Ea înlătură singura dovadă arheologică după care ar fi existat vreodată o monarhie unită cu capitala în Ierusalim și arată că David și Solomon erau, în termeni politici, nimic altceva decât căpitani ai ținutului deluros, a căror rază administrativă era limitată la un nivel relativ local, adică la ținutul deluros.^[3]”

—Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman, The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts.

„Dar excavările din orașul lui David au oferit descoperiri impresionante din Epoca mijlocie a bronzului și din secolele ulterioare ale Epocii fierului - dar nu din secolul al X-lea î.e.n. Cea mai optimistă evaluare a acestei dovezi negative este că Ierusalimul din secolul a X-lea era limitat ca suprafață, probabil nu mai mare decât un sat tipic pentru ținutul deluros.^[4]”

—Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman, The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts.

În anul 586 î.Hr. Nabucodonosor al II-lea, rege al Babilonului, a cucerit capitala evreiască, a distrus Templul, palatul regal și zidurile de apărare. Mulți evrei, între care mulți meseriași și cărturari au fost deportați în Babilon.

În anul 519 î.Hr., cu permisiunea regelui persan Cyrus al II-lea cel Mare, care a cucerit Babilonul și întreaga regiune, s-au întors mulți evrei din familiile deportate. Evreii au reconstruit zidurile orașului și au ridicat un al doilea Templu evreiesc. Ierusalimul, având în centrul său Templul, a redevenit centrul religiei și culturii evreiești.

În anul 332 î.Hr. Alexandru cel Mare a cucerit orașul fără luptă și a permis evreilor să-și continue cultul și ritualul religios. În anul 167 î.Hr., când Antioh al IV-lea a încercat să reprime ritualul religios evreiesc și să impună cu forța la Ierusalim politeismul elen, evreii s-au revoltat sub conducerea familiei Hasmoneilor (Hașmonaim) și în luptele care au urmat i-au învins pe greci și și-au recîștigat independența statală. Noul regat al evreilor antici, cunoscut în lumea de atunci ca Iudeea, a avut și el capitala la Ierusalim. După dinastia Hasmoneilor a urmat pentru o mai scurtă perioadă cea a Antipatrizilor.

Reprezentantul acesteia, Irod cel Mare (sau Herodes, cunoscut în ebraică ca Hordos) a renovat în mod substanțial Templul din Ierusalim, a construit un nou palat regal și multe alte edificii în capitală și pe cuprinsul țării.

Poarta principală a Bisericii Sfântului Mormânt

În anul 63 î.Hr. Ierusalimul a fost cucerit de Imperiul Roman. Templul evreiesc și simbolurile entității statale evreiești a fost distruse de romani în timpul războiului cu evreii răsculați (primul război evreo-roman) în anii 68 - 73 d.Hr.

După ultima mare răscoală antiromană a evreilor în anii 132-135 d.Hr. Ierusalimul a fost transformat într-o urbe romană numită Aelia Capitolina în cinstea împăratului Adrian (Aelius Hadrianus). Vreme de aproape un mileniu a încetat de a fi capitală a unui stat.

În anul 638 Omar ibn El-Hatib (în arabă عمر بن الخطاب) a cucerit Ierusalimul anulând interdicția pusă de creștini și repermițând evreilor accesul liber în Ierusalim și la locurile sfinte.

Între anii 1099 - 1187 creștinii au recucerit Ierusalimul și au întemeiat Regatul Cruciat al Ierusalimului.

După recucerirea Ierusalimului lui de către musulmani i s-a luat din nou statutul de capitală vreme de încă aproape un mileniu.

La sfârșitul secolului al XIX-lea a devenit capitală a sandjakului otoman al Ierusalimului (Kuds), iar apoi între anii 1917-1948 a fost sediul administrației britanice în Palestina, inclusiv al înalților comisari britanici. În urma războiului arabo-israelian din 1948-1949, orașul a fost împărțit în două zone: cea de vest, mai nouă în cea mai mare parte, a rămas sub controlul Israelului, iar cea de est, incluzând orașul vechi, cucerite de Legiunea Arabă, a intrat în componența statului arab al Iordaniei cu capitala la Amman.

În decembrie 1949 Ierusalimul, respectiv partea lui de vest, a fost proclamat de David Ben Gurion capitală a noului stat evreiesc Israel‏‏^[6].

La 20 iulie 1951, în Moscheea Al-Aqsa din Ierusalim, a fost asasinat regele Iordaniei, Abdullah I (1921–1951), de către un extremist arab local (arab palestinian).
În 1964, în timpul administrației iordaniene în estul orasului, s-a ținut congresul de constituire a Organizației de Eliberare a Palestinei, care a reunit o mare parte parte din organizațiile politice și combatante ale arabilor palestineni.

În iunie 1967, în cursul Războiului de Șase Zile armata israeliană a ocupat partea de est a orașului, inclusiv orașul vechi, realizând reunificarea teritorială a localității.
La 30 iulie 1981 Ierusalimul de acum întregit a fost proclamat de Knesset drept capitala Israelului.

Însă în ultimele decenii mișcarea națională arabă palestiniană reprezentată de Organizația pentru Eliberarea Palestinei, și după 1994 Autoritatea Națională Palestiniană revendică și ea Ierusalimul, cel puțin partea lui de est, drept capitală a statului arab palestinian viitor.

Revendicările religioase și politice arabe în Ierusalim sunt susținute,în afară de Liga Arabă, și de Conferințele statelor islamice care au numit un Comitet al Ierusalimului prezidat de regele Marocului.

Conducători musulmani extremiști din regiune, ca de pildă fostul dictator al Irakului, Saddam Hussein, și organizații paramilitare fanatice ca Al-Qaida au lansat apeluri pentru recucerirea Ierusalimului din mâinile „necredincioșilor” uneori și ca pretext sau lozincă de luptă pentru inițiative militare sau teroriste având cu obiective diferite sau cu mult mai largi.

Zidul de vest, loc sfânt principal al evreilor, ultima rămășiță din perimetrul celui de-al doilea Templu evreiesc

În prezent orașul are o populație de 850.000 de locuitori (estimare din 2016); aglomerarea urbană totalizează aproximativ 1.088.000 de locuitori.
Limitele municipale ale Ierusalimului de astăzi au fost stabilite în urma „războiului de șase zile” folosindu-se criterii „strategice” și nu de urbanism. "Orașul Vechi" cuprins între zidurile ridicate în secolul al XVI-lea în timpul Imperiului Otoman și domniei sultanului Suleiman Magnificul, are o suprafață de cca. 1 km pătrat, iar Ierusalimul în limitele lui municipale ajunge la 125 de km pătrați.

După reunificarea și extinderea orașului în anul 1967 a început o intensă activitate de construcție de cartiere noi, amplasate la sud (Gilo, Har Homa), la nord și nord-vest (Ramot, Ramat-Eșkol, Ghivat Țarfatit), sau la nord-est (Neve Yakov și Pisgat Zeev).

Ierusalimul este un oraș heterogen, în care sunt reprezentate grupuri dintr-o vastă diversitate religioasă, națională și socio-economică. Așa-numita "cetate veche" (sau „orașul vechi”) este împărțită după o tradiție seculară în patru zone: „iudaică”, „creștină”, „armeană” (deși armenii sunt și ei creștini) și musulmană.

Astăzi majoritatea^{[necesită citare]} populației în cartierele creștin, armean și musulman din orașul vechi este de fapt arabă musulmană. La fel și populația părții de est a municipiului. În anul 2016 în Ierusalim trăiesc cca. 521000 de evrei și cca. 329.000 arabi. În partea de vest a capitalei și în cartierul evreiesc din Orașul Vechi populația este formată din evrei.

Palatul Cărții din perimetrul Muzeului Israel

Note |

¹ Ierusalim-ul este capitala oficială a Israelului și sediul președintelui Israelului, al guvernului și al parlamentului (Knesset) acestui stat. De asemenea aici se află Curtea Supremă a Israelului și Șef Rabinatul țării. Totuși, datorită litigiului încă nerezolvat dintre Israel și națiunile arabe și musulmane asupra statutului orașului, în prezent aproape toate țările, (în trecut au fost aici ambasadele a 17 state, dar ele au fost închise sau mutate începând din anul 1973) își mențin ambasadele în alte orașe, ca Tel Aviv, Ramat Gan, Herzliya, etc. iar în estul Ierusalimului mai multe state (Statele Unite ale Americii, Franța, Grecia, Belgia, Marea Britanie, Italia etc.) dețin numai consulate. Consulatul Statelor Unite la Ierusalim era până în anul 2018 independent de ambasada aflată la Tel-Aviv, consulul general raportând direct Departamentului de Stat și nu ambasadorului. Din mai 2018 potrivit hotărârii Congresului S.U.A din anul 1995 și a decretului președintelui Donald Trump din decembrie 2017 Statele Unite și-au transferat ambasada la Ierusalim recunoscând orașul drept capitală a Israelului. Două state - Guatemala și Paraguay - au hotărât în mai 2018 să se alăture și ele inițiativei americane și să transfere ambasadele lor la Ierusalim. În septembrie o nouă administrație a Paraguayului a revenit asupra deciziei și a hotărât să retransfere ambasada în orașul Herzliya.

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ierusalim

Demografia |

Repartizarea religioasa-etnică în 2011

     Evrei (62,05%)

     Musulmani - arabi (35,08%)

     Creștini arabi (1,75%)

     Creștini nearabi,alte etnii și confesiuni, neafiliați (1,12%)

În anul 1967 s-au introdus în hotarele orașului câteva sate vecine cu locuitori arabi.
Din anul 1967 și până în anul 2011 populația orașului s-a triplat. Populația evreiască a orașului, care numără 61% din locuitori, a crescut cu 159% (în 2016 - 521,000 locuitori), iar populația arabă (în 2016 - circa 39% din locuitori) a crescut cu 327% (în 2016 329,000 locuitori).
Musulmanii din oraș reprezintă 35%, iar creștinii - 2 % din locuitori, din care 3/4 creștini arabi.
În anul 2016 evreii religioși și ultrareligioși (haredim) numărau 52% din locuitorii evrei ai orașului, în vreme ce restul de 48 % reprezinta evrei laici și așa numiți tradiționaliști.

Galerie |

• 
  

  

  
  

  
  

  Biserica Sfântului Mormânt
  

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  Knessetul, Parlamentul unicameral al statului Israel
  

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  Sediul Ministerului Afacerilor Externe al Israelului
  

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  Sediul Curții Supreme a Israelului
  

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  Podul de Coarde
  

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  Vedere aeriană asupra muntelui Templului, cu "sanctuarul musulman Cupola Stâncii" (cupola aurită) în centru și cu Moscheea Al Aqsa în stânga.
  

  
  

  
  

Personalități născute aici |

• 
  Iosephus Flavius (c. 37 - c. 100), istoric iudeu din Antichitate;


• 
  Ițhak Rabin (1922 - 1995), general și politician israelian; a deținut și funcția de premier al Israelului;


• 
  Amos Oz (n. 1939), scriitor israelian


• 
  A. B. Yehoshua (n. 1936), scriitor israelian laureat al Premiului "Israel";


• 
  Natalie Portman (n. 1981), actriță americană, laureată Oscar;


• 
  Reuven Rivlin (n. 1939), om politic israelian, președinte al Israelului din 2014;


• 
  David Grossman (n. 1954), scriitor israelian,


• 
  Avi Gabbay (n. 1967), om politic israelian


• 
  Itzhak Luria (1534-1572) rabin și cabalist evreu din Palestina otomană


• 
  Ada Yonath (n. 1939), biochimistă israeliană, laureată Nobel pentru Chimie în 2009;


• 
  A. B. Yehoshua (n. 1936), scriitor israelian


• 
  Yigael Yadin (1917 - 1984), general,arheolog și om politic israelian


• 
  Ițhak Navon (1921 - 2015), om politic, diplomat și scriitor israelian, președinte al Israelului în perioada 1978 - 1983;


• 
  Nehemiah Persoff (n. 1919), actor.

Note |

Bibliografie suplimentară |

• 
  Ierusalimul. Biografia unui oraș, Simon Sebag Montefiore, Editura Trei, 2012 - recenzie
  

Legături externe |

• 
  en Lonely Planet - Ierusalim
  


• 
  Ierusalim, orasul lui Dumnezeu, 21 aprilie 2011, Revista Magazin
  


• 
  Ierusalim, orasul lui Dumnezeu, 24 aprilie 2008, Revista Magazin
  


• 
  Orasul lui Dumnezeu, 18 aprilie 2006, Revista Magazin
  


• 
  Ierusalimul - loc sacru si centru a trei religii monoteiste, 20 iulie 2012, pr. Cristian Muntean, CrestinOrtodox.ro
  


• 
  Cartier modern intr-o regiune istorică, 4 septembrie 2007, Cristina Diac, Jurnalul Național
  


• 
  Ierusalim, o scară spre cer, 12 iulie 2009, Simona Chițan, Evenimentul zilei
  


• 
  Ierusalimul, cetatea plangerii si a miracolelor, 27 decembrie 2007, Evenimentul zilei
  


• 
  Ierusalimul, cetatea sfântă a creștinilor, 12 martie 2012, Alexandru Briciu, Ziarul Lumina
  


• 
  Prima cădere a Ierusalimului, 16 martie 2009, Alexandru Mihăilă, Ziarul Lumina
  


• 
  Problema locurilor sfinte din Palestina, 22 ianuarie 2008, Pr. Prof. Liviu Stan, CrestinOrtodox.ro
  

v • d • m Capitalele Asiei Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite)  · Amman (Iordania)  · Ankara (Turcia)1  · Așgabat (Turkmenistan)  · Bagdad (Irak)  · Baku (Azerbaidjan)1  · Bandar Seri Begawan (Brunei)  · Bangkok (Thailanda)  · Beijing (Republica Populară Chineză)  · Beirut (Liban)  · Bișkek (Kârgâzstan)  · Colombo1(Sri Lanka)  · Dacca (Bangladesh)  · Damasc (Siria)  · Dili (Timorul de Est)  · Doha (Qatar)  · Dușanbe (Tadjikistan)  · Episkopi Cantonment (Akrotiri și Dhekelia)3  · Erevan (Armenia)4  · Hanoi (Vietnam)  · Ierusalim (Israel)  · Islamabad (Pakistan)  · Jakarta (Indonezia)  · Kabul (Afganistan)  · Kathmandu (Nepal)  · Kuala Lumpur2(Malaezia)  · Kuweit (oraș) (Kuweit)  · Malé (Maldive)  · Manama (Bahrain)  · Manila (Filipine)  · Moscova (Rusia)1  · Muscat (Oman)  · Naypyidaw (Myanmar)  · New Delhi (India)  · Nicosia (Cipru4 și Republica Turcă a Ciprului de Nord 4, 5)  · Nursultan (Kazahstan)1  · Phenian (Coreea de Nord)  · Phnom Penh (Cambodgia)  · Putrajaya6(Malaezia)  · Ramallah (Palestina)7  · Riad (Arabia Saudită)  · Sana'a (Yemen)  · Seul (Coreea de Sud)  · Singapore (Singapore)8  · Sri Jayewardanapura Kotte (Sri Lanka)6  · Stepanakert (Republica Nagorno-Karabah)4, 5  · Suhumi (Abhazia)4, 5  · Taipei (Republica Chineză)  · Tașkent (Uzbekistan)  · Tbilisi (Georgia)  · Teheran (Iran)  · Thimphu (Bhutan)  · Tōkyō (Japonia)  · Țhinvali (Osetia de Sud)4, 5  · Ulaanbaatar (Mongolia)  · Vientiane (Laos) 1 Țară transcontinentală  · 2 Capitală de jure  · 3 Teritoriu sau regiune nesuveran  · 4 Țară în Asia, dar cu legături sociopolitice cu Europa  · 5 Republică recunoscută parțial  · 6 Capitală administrativă  · 7 Sediul temporar al Autorității Palestiniene. Ierusalimul de Est este capitala de jure  · 8 Oraș-stat Capitalele Africii  · Americii de Nord  · Americii de Sud  · Asiei  · Europei  · Oceaniei  · Lista capitalelor lumii