Pagina principală

AjutorCum mă înregistrezCum modific o paginăCum creez un articolCafeneaAmbasadă / EmbassyDonațiiPortalCăutareIndexCategorii5 iunie1871Botoșani27 noiembrie1940Strejnicjudețul Prahovaromânmedievistbizantinistromanistslavististoric al artelorfilozof al istorieiGeorge Călinescusecolului XXVoltaireBotoșaniLiceul Național din Iași1888Universitatea din IașiParisBerlinLeipzig1893Partidul Naționalist-DemocratParlamentuluiCamerei DeputațilorSenatuluiprim-ministruCopil minunepolimatpoliglotUniversitatea din BucureștiParisInstitutul de Studii Sud-Est EuropeneVălenii de Muntede centru-dreaptaconservatorismuluinaționalismuluiagrarianismuluimarxismuluipopulistăLigii pentru Unitatea Culturală a tuturor RomânilorAntantaPrimului Război MondialAustro-UngariaRomânia Marecultura RomânieiantisemitePartidului Național LiberalfascisteGarda de FierRegele Carol al II-leacorporatistăautoritaristăFrontul Renașterii NaționaleCorneliu Zelea CodreanuStatul Național-Legionarcele 724 de pagini recomandate7 septembrie9 septembrieÎncepeți de aiciViațăBiologieMicrobiologiePlanteNevertebrateCordatePeștiAmfibieniReptilePăsăriMamifereFilozofie religioasăTeismAteismCreștinismIudaismHinduismBudismIslamCronologieIstorieCivilizațiiPopoare anticeArheologieRăzboiActualitățiGuvernulGeografieEconomieEducațiePoliticăMediu înconjurătorCulturăIstorieRomâniArmatăSport

(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.config.set({"wgPageParseReport":{"limitreport":{"cputime":"0.508","walltime":"0.661","ppvisitednodes":{"value":430,"limit":1000000},"ppgeneratednodes":{"value":0,"limit":1500000},"postexpandincludesize":{"value":31389,"limit":2097152},"templateargumentsize":{"value":887,"limit":2097152},"expansiondepth":{"value":6,"limit":40},"expensivefunctioncount":{"value":67,"limit":500},"unstrip-depth":{"value":0,"limit":20},"unstrip-size":{"value":0,"limit":5000000},"entityaccesscount":{"value":1,"limit":400},"timingprofile":["100.00% 510.297 1 -total"," 4.49% 22.923 1 Format:Aniversările_zilei"," 4.07% 20.787 1 Format:Aniversările_zilei/8_septembrie"," 3.31% 16.906 1 Format:Aniversările_zilei/core"," 1.86% 9.474 1 Format:Proiecteinrudite"," 0.92% 4.688 9 Format:Click"," 0.76% 3.859 1 Wikipedia:Articol_de_calitate/Sus"," 0.68% 3.463 1 Pagina_principală/Categorii"," 0.67% 3.404 1 Format:Știați_că"," 0.61% 3.111 3 Format:·"]},"scribunto":{"limitreport-timeusage":{"value":"0.352","limit":"10.000"},"limitreport-memusage":{"value":22365466,"limit":52428800},"limitreport-logs":"156790235nBefore Refs = "{{Infocaseta Om politic\n| imagine = Nicolae Iorga adresându-se românilor în anii 30'.ogv\n| dimensiune_imagine = 280px\n| descriere = Nicolae Iorga în anii '30\n| ordine =\n| funcție = Președintele Adunării Deputaților\n| început = [[9 decembrie]] [[1919]] \n| sfârșit = [[26 martie]] [[1920]]\n| predecesor =[[Gheorghe Mironescu]]\n| succesor =[[Alexandru Vaida-Voievod]]\n| funcție_2 = [[Lista prim-miniștrilor României|Prim-ministrul României]]\n| început_2 = [[19 aprilie]] [[1931]]\n| sfârșit_2 = [[6 iunie]] [[1932]]\n| predecesor_2 =[[Gheorghe Mironescu]]\n| succesor_2 =[[Alexandru Vaida-Voievod]]\n| deputat = \n| locțiitor = \n| monarh =\n| președinte = \n| prim_ministru = \n| funcție_3 = Președintele Consiliului de Miniștri\n| început_3 = [[18 aprilie]] [[1931]]\n| sfârșit_3 = [[31 mai]] [[1932]]\n| funcție_4 = Președintele Senatului României\n| început_4 = [[9 iunie]] [[1939]]\n| sfârșit_4 = [[13 iunie]] [[1939]]\n| data_nașterii = {{data nașterii|1871|6|5}}\n| locul_nașterii = [[Botoșani]], [[România]]\n| data_decesului = {{data decesului și vârsta|df=yes|1940|11|27|1871|6|18}}\n| locul_decesului = [[Strejnicu, Prahova|Strejnicu]], [[Județul Prahova|Prahova]], [[România]]\n| circumscripție = \n| premii = \n| partid = [[Partidul Naționalist-Democrat|PN-D]] \n| rezidență = \n| soție = Maria Tasu (1890-1900, div.)u003Cbr /u003E[[Ecaterina Iorga|Ecaterina (Catinca) Bogdan]]\n| copii = Petru, Elena, Maria, Florica (1898 – 1954), Mircea (1902–1966), Adriana (n. 1904), Liliana, Alina, Magdalina (1905), Ștefan (1906–1975), Valentin–Nicolae (1912–1977) \n| frați = George Iorga\n| embedded1 = {{Membru Academia Română\n| tip_membru = titular}}\n}}\n{{pentru|fostul senator [[PRM]]|Nicolae-Marian Iorga}}\n'''Nicolae Iorga''' (născut '''Nicu N. Iorga''',u003Cref name=\"ivxxvii\"u003EIova, p. xxvii.u003C/refu003E n. [[5 iunie]] [[1871]], [[Botoșani]] – d. [[27 noiembrie]] [[1940]], [[Strejnic]], [[județul Prahova]]) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician [[Români|român]]. Este cunoscut în lume ca [[medievistică|medievist]], [[Studii bizantine|bizantinist]], [[Romanistică|romanist]], [[Studii slavice|slavist]], [[Istoria artei|istoric al artelor]] și [[Filozofia istoriei|filozof al istoriei]]. După cum a afirmat [[George Călinescu]], Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale [[secolul XX|secolului XX]], „rolul lui [[Voltaire]]”.\n\nDupă studii elementare și gimnaziale în [[Botoșani]], a urmat [[Liceul Național din Iași]] în [[1888]]. A absolvit [[Universitatea din Iași]] într-un singur an cu diploma ''\"magna cum laude\"'', apoi a continuat studiile universitare la [[Paris]], [[Berlin]] și [[Leipzig]], obținând doctoratul ([[1893]]) la numai 23 de ani.\n\nA fost cofondator al partidului [[Partidul Naționalist-Democrat]] în 1910, membru al [[Parlamentul României|Parlamentului]], președinte al [[Camera Deputaților din România|Camerei Deputaților]] și al [[Senatul României|Senatului]], ministru, și, pentru o scurtă perioadă, [[Prim-ministrul României|prim-ministru]]. [[Copil minune]], [[polimat]] și [[poligloție|poliglot]], cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu ''Istoria României'', în zece volume. A predat la [[Universitatea din București]], la cea din [[Universitatea din Paris|Paris]] și la alte instituții de învățământ academice și a fondat [[Congresul Internațional de Studii Bizantine]] și [[Institutul de Studii Sud-Est Europene]] (ISSEE). A transformat orașul [[Vălenii de Munte]] într-un centru academic și cultural.\n\nÎn paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist [[Politică de dreapta|de centru-dreapta]], ale cărui orientări politice au inclus elemente ale [[conservatorism]]ului, [[naționalism]]ului și [[agrarianism]]ului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența [[marxism]]ului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator ''[[Junimea]]''. Nicolae Iorga a fost o figură centrală a ''[[Sămănătorul]]ui'', revistă [[Populism|populistă]] și a fondat reviste conservatoare ca ''[[Neamul Românesc]]'', ''[[Drum Drept]]'', ''[[Cuget Clar]]'' și ''[[Floarea Darurilor]]''. A militat în cadrul [[Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor|Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor]].\n\nA fost o figură proeminentă în tabăra pro-[[Aliații din Primul Război Mondial|Antanta]] în timpul [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], datorită susținerii cauzei românilor din [[Austro-Ungaria]] și a avut un rol politic important în [[România Mare]] în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra [[cultura României]]. A stârnit controverse datorită retoricii [[Antisemitism|antisemite]]. A fost adversar al [[Partidul Național Liberal|Partidului Național Liberal]] și al Partidul Național Român.\n\nS-a opus grupării [[fascism|fasciste]] [[Garda de Fier]] și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, [[Regele Carol al II-lea]], intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte [[Corporatism|corporatistă]] și [[Autoritarism|autoritaristă]], [[Frontul Renașterii Naționale]]. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii [[Corneliu Zelea Codreanu]], contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat [[Statul Național-Legionar]], fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă."nBefore templates = "{{Infocaseta Om politic\n| imagine = Nicolae Iorga adresându-se românilor în anii 30'.ogv\n| dimensiune_imagine = 280px\n| descriere = Nicolae Iorga în anii '30\n| ordine =\n| funcție = Președintele Adunării Deputaților\n| început = [[9 decembrie]] [[1919]] \n| sfârșit = [[26 martie]] [[1920]]\n| predecesor =[[Gheorghe Mironescu]]\n| succesor =[[Alexandru Vaida-Voievod]]\n| funcție_2 = [[Lista prim-miniștrilor României|Prim-ministrul României]]\n| început_2 = [[19 aprilie]] [[1931]]\n| sfârșit_2 = [[6 iunie]] [[1932]]\n| predecesor_2 =[[Gheorghe Mironescu]]\n| succesor_2 =[[Alexandru Vaida-Voievod]]\n| deputat = \n| locțiitor = \n| monarh =\n| președinte = \n| prim_ministru = \n| funcție_3 = Președintele Consiliului de Miniștri\n| început_3 = [[18 aprilie]] [[1931]]\n| sfârșit_3 = [[31 mai]] [[1932]]\n| funcție_4 = Președintele Senatului României\n| început_4 = [[9 iunie]] [[1939]]\n| sfârșit_4 = [[13 iunie]] [[1939]]\n| data_nașterii = {{data nașterii|1871|6|5}}\n| locul_nașterii = [[Botoșani]], [[România]]\n| data_decesului = {{data decesului și vârsta|df=yes|1940|11|27|1871|6|18}}\n| locul_decesului = [[Strejnicu, Prahova|Strejnicu]], [[Județul Prahova|Prahova]], [[România]]\n| circumscripție = \n| premii = \n| partid = [[Partidul Naționalist-Democrat|PN-D]] \n| rezidență = \n| soție = Maria Tasu (1890-1900, div.)u003Cbr /u003E[[Ecaterina Iorga|Ecaterina (Catinca) Bogdan]]\n| copii = Petru, Elena, Maria, Florica (1898 – 1954), Mircea (1902–1966), Adriana (n. 1904), Liliana, Alina, Magdalina (1905), Ștefan (1906–1975), Valentin–Nicolae (1912–1977) \n| frați = George Iorga\n| embedded1 = {{Membru Academia Română\n| tip_membru = titular}}\n}}\n{{pentru|fostul senator [[PRM]]|Nicolae-Marian Iorga}}\n'''Nicolae Iorga''' (născut '''Nicu N. Iorga''', n. [[5 iunie]] [[1871]], [[Botoșani]] – d. [[27 noiembrie]] [[1940]], [[Strejnic]], [[județul Prahova]]) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician [[Români|român]]. Este cunoscut în lume ca [[medievistică|medievist]], [[Studii bizantine|bizantinist]], [[Romanistică|romanist]], [[Studii slavice|slavist]], [[Istoria artei|istoric al artelor]] și [[Filozofia istoriei|filozof al istoriei]]. După cum a afirmat [[George Călinescu]], Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale [[secolul XX|secolului XX]], „rolul lui [[Voltaire]]”.\n\nDupă studii elementare și gimnaziale în [[Botoșani]], a urmat [[Liceul Național din Iași]] în [[1888]]. A absolvit [[Universitatea din Iași]] într-un singur an cu diploma ''\"magna cum laude\"'', apoi a continuat studiile universitare la [[Paris]], [[Berlin]] și [[Leipzig]], obținând doctoratul ([[1893]]) la numai 23 de ani.\n\nA fost cofondator al partidului [[Partidul Naționalist-Democrat]] în 1910, membru al [[Parlamentul României|Parlamentului]], președinte al [[Camera Deputaților din România|Camerei Deputaților]] și al [[Senatul României|Senatului]], ministru, și, pentru o scurtă perioadă, [[Prim-ministrul României|prim-ministru]]. [[Copil minune]], [[polimat]] și [[poligloție|poliglot]], cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu ''Istoria României'', în zece volume. A predat la [[Universitatea din București]], la cea din [[Universitatea din Paris|Paris]] și la alte instituții de învățământ academice și a fondat [[Congresul Internațional de Studii Bizantine]] și [[Institutul de Studii Sud-Est Europene]] (ISSEE). A transformat orașul [[Vălenii de Munte]] într-un centru academic și cultural.\n\nÎn paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist [[Politică de dreapta|de centru-dreapta]], ale cărui orientări politice au inclus elemente ale [[conservatorism]]ului, [[naționalism]]ului și [[agrarianism]]ului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența [[marxism]]ului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator ''[[Junimea]]''. Nicolae Iorga a fost o figură centrală a ''[[Sămănătorul]]ui'', revistă [[Populism|populistă]] și a fondat reviste conservatoare ca ''[[Neamul Românesc]]'', ''[[Drum Drept]]'', ''[[Cuget Clar]]'' și ''[[Floarea Darurilor]]''. A militat în cadrul [[Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor|Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor]].\n\nA fost o figură proeminentă în tabăra pro-[[Aliații din Primul Război Mondial|Antanta]] în timpul [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], datorită susținerii cauzei românilor din [[Austro-Ungaria]] și a avut un rol politic important în [[România Mare]] în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra [[cultura României]]. A stârnit controverse datorită retoricii [[Antisemitism|antisemite]]. A fost adversar al [[Partidul Național Liberal|Partidului Național Liberal]] și al Partidul Național Român.\n\nS-a opus grupării [[fascism|fasciste]] [[Garda de Fier]] și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, [[Regele Carol al II-lea]], intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte [[Corporatism|corporatistă]] și [[Autoritarism|autoritaristă]], [[Frontul Renașterii Naționale]]. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii [[Corneliu Zelea Codreanu]], contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat [[Statul Național-Legionar]], fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă."nBefore images = "{{Infocaseta Om politic\n| imagine = Nicolae Iorga adresându-se românilor în anii 30'.ogv\n| dimensiune_imagine = 280px\n| descriere = Nicolae Iorga în anii '30\n| ordine =\n| funcție = Președintele Adunării Deputaților\n| început = [[9 decembrie]] [[1919]] \n| sfârșit = [[26 martie]] [[1920]]\n| predecesor =[[Gheorghe Mironescu]]\n| succesor =[[Alexandru Vaida-Voievod]]\n| funcție_2 = [[Lista prim-miniștrilor României|Prim-ministrul României]]\n| început_2 = [[19 aprilie]] [[1931]]\n| sfârșit_2 = [[6 iunie]] [[1932]]\n| predecesor_2 =[[Gheorghe Mironescu]]\n| succesor_2 =[[Alexandru Vaida-Voievod]]\n| deputat = \n| locțiitor = \n| monarh =\n| președinte = \n| prim_ministru = \n| funcție_3 = Președintele Consiliului de Miniștri\n| început_3 = [[18 aprilie]] [[1931]]\n| sfârșit_3 = [[31 mai]] [[1932]]\n| funcție_4 = Președintele Senatului României\n| început_4 = [[9 iunie]] [[1939]]\n| sfârșit_4 = [[13 iunie]] [[1939]]\n| data_nașterii = {{data nașterii|1871|6|5}}\n| locul_nașterii = [[Botoșani]], [[România]]\n| data_decesului = {{data decesului și vârsta|df=yes|1940|11|27|1871|6|18}}\n| locul_decesului = [[Strejnicu, Prahova|Strejnicu]], [[Județul Prahova|Prahova]], [[România]]\n| circumscripție = \n| premii = \n| partid = [[Partidul Naționalist-Democrat|PN-D]] \n| rezidență = \n| soție = Maria Tasu (1890-1900, div.)u003Cbr /u003E[[Ecaterina Iorga|Ecaterina (Catinca) Bogdan]]\n| copii = Petru, Elena, Maria, Florica (1898 – 1954), Mircea (1902–1966), Adriana (n. 1904), Liliana, Alina, Magdalina (1905), Ștefan (1906–1975), Valentin–Nicolae (1912–1977) \n| frați = George Iorga\n| embedded1 = \n}}\n\n'''Nicolae Iorga''' (născut '''Nicu N. Iorga''', n. [[5 iunie]] [[1871]], [[Botoșani]] – d. [[27 noiembrie]] [[1940]], [[Strejnic]], [[județul Prahova]]) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician [[Români|român]]. Este cunoscut în lume ca [[medievistică|medievist]], [[Studii bizantine|bizantinist]], [[Romanistică|romanist]], [[Studii slavice|slavist]], [[Istoria artei|istoric al artelor]] și [[Filozofia istoriei|filozof al istoriei]]. După cum a afirmat [[George Călinescu]], Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale [[secolul XX|secolului XX]], „rolul lui [[Voltaire]]”.\n\nDupă studii elementare și gimnaziale în [[Botoșani]], a urmat [[Liceul Național din Iași]] în [[1888]]. A absolvit [[Universitatea din Iași]] într-un singur an cu diploma ''\"magna cum laude\"'', apoi a continuat studiile universitare la [[Paris]], [[Berlin]] și [[Leipzig]], obținând doctoratul ([[1893]]) la numai 23 de ani.\n\nA fost cofondator al partidului [[Partidul Naționalist-Democrat]] în 1910, membru al [[Parlamentul României|Parlamentului]], președinte al [[Camera Deputaților din România|Camerei Deputaților]] și al [[Senatul României|Senatului]], ministru, și, pentru o scurtă perioadă, [[Prim-ministrul României|prim-ministru]]. [[Copil minune]], [[polimat]] și [[poligloție|poliglot]], cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu ''Istoria României'', în zece volume. A predat la [[Universitatea din București]], la cea din [[Universitatea din Paris|Paris]] și la alte instituții de învățământ academice și a fondat [[Congresul Internațional de Studii Bizantine]] și [[Institutul de Studii Sud-Est Europene]] (ISSEE). A transformat orașul [[Vălenii de Munte]] într-un centru academic și cultural.\n\nÎn paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist [[Politică de dreapta|de centru-dreapta]], ale cărui orientări politice au inclus elemente ale [[conservatorism]]ului, [[naționalism]]ului și [[agrarianism]]ului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența [[marxism]]ului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator ''[[Junimea]]''. Nicolae Iorga a fost o figură centrală a ''[[Sămănătorul]]ui'', revistă [[Populism|populistă]] și a fondat reviste conservatoare ca ''[[Neamul Românesc]]'', ''[[Drum Drept]]'', ''[[Cuget Clar]]'' și ''[[Floarea Darurilor]]''. A militat în cadrul [[Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor|Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor]].\n\nA fost o figură proeminentă în tabăra pro-[[Aliații din Primul Război Mondial|Antanta]] în timpul [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], datorită susținerii cauzei românilor din [[Austro-Ungaria]] și a avut un rol politic important în [[România Mare]] în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra [[cultura României]]. A stârnit controverse datorită retoricii [[Antisemitism|antisemite]]. A fost adversar al [[Partidul Național Liberal|Partidului Național Liberal]] și al Partidul Național Român.\n\nS-a opus grupării [[fascism|fasciste]] [[Garda de Fier]] și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, [[Regele Carol al II-lea]], intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte [[Corporatism|corporatistă]] și [[Autoritarism|autoritaristă]], [[Frontul Renașterii Naționale]]. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii [[Corneliu Zelea Codreanu]], contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat [[Statul Național-Legionar]], fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă."nbefore removeInfobox = "{{Infocaseta Om politic\n| imagine = Nicolae Iorga adresându-se românilor în anii 30'.ogv\n| dimensiune_imagine = 280px\n| descriere = Nicolae Iorga în anii '30\n| ordine =\n| funcție = Președintele Adunării Deputaților\n| început = [[9 decembrie]] [[1919]] \n| sfârșit = [[26 martie]] [[1920]]\n| predecesor =[[Gheorghe Mironescu]]\n| succesor =[[Alexandru Vaida-Voievod]]\n| funcție_2 = [[Lista prim-miniștrilor României|Prim-ministrul României]]\n| început_2 = [[19 aprilie]] [[1931]]\n| sfârșit_2 = [[6 iunie]] [[1932]]\n| predecesor_2 =[[Gheorghe Mironescu]]\n| succesor_2 =[[Alexandru Vaida-Voievod]]\n| deputat = \n| locțiitor = \n| monarh =\n| președinte = \n| prim_ministru = \n| funcție_3 = Președintele Consiliului de Miniștri\n| început_3 = [[18 aprilie]] [[1931]]\n| sfârșit_3 = [[31 mai]] [[1932]]\n| funcție_4 = Președintele Senatului României\n| început_4 = [[9 iunie]] [[1939]]\n| sfârșit_4 = [[13 iunie]] [[1939]]\n| data_nașterii = {{data nașterii|1871|6|5}}\n| locul_nașterii = [[Botoșani]], [[România]]\n| data_decesului = {{data decesului și vârsta|df=yes|1940|11|27|1871|6|18}}\n| locul_decesului = [[Strejnicu, Prahova|Strejnicu]], [[Județul Prahova|Prahova]], [[România]]\n| circumscripție = \n| premii = \n| partid = [[Partidul Naționalist-Democrat|PN-D]] \n| rezidență = \n| soție = Maria Tasu (1890-1900, div.)u003Cbr /u003E[[Ecaterina Iorga|Ecaterina (Catinca) Bogdan]]\n| copii = Petru, Elena, Maria, Florica (1898 – 1954), Mircea (1902–1966), Adriana (n. 1904), Liliana, Alina, Magdalina (1905), Ștefan (1906–1975), Valentin–Nicolae (1912–1977) \n| frați = George Iorga\n| embedded1 = \n}}\n\n'''Nicolae Iorga''' (născut '''Nicu N. Iorga''', n. [[5 iunie]] [[1871]], [[Botoșani]] – d. [[27 noiembrie]] [[1940]], [[Strejnic]], [[județul Prahova]]) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician [[Români|român]]. Este cunoscut în lume ca [[medievistică|medievist]], [[Studii bizantine|bizantinist]], [[Romanistică|romanist]], [[Studii slavice|slavist]], [[Istoria artei|istoric al artelor]] și [[Filozofia istoriei|filozof al istoriei]]. După cum a afirmat [[George Călinescu]], Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale [[secolul XX|secolului XX]], „rolul lui [[Voltaire]]”.\n\nDupă studii elementare și gimnaziale în [[Botoșani]], a urmat [[Liceul Național din Iași]] în [[1888]]. A absolvit [[Universitatea din Iași]] într-un singur an cu diploma ''\"magna cum laude\"'', apoi a continuat studiile universitare la [[Paris]], [[Berlin]] și [[Leipzig]], obținând doctoratul ([[1893]]) la numai 23 de ani.\n\nA fost cofondator al partidului [[Partidul Naționalist-Democrat]] în 1910, membru al [[Parlamentul României|Parlamentului]], președinte al [[Camera Deputaților din România|Camerei Deputaților]] și al [[Senatul României|Senatului]], ministru, și, pentru o scurtă perioadă, [[Prim-ministrul României|prim-ministru]]. [[Copil minune]], [[polimat]] și [[poligloție|poliglot]], cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu ''Istoria României'', în zece volume. A predat la [[Universitatea din București]], la cea din [[Universitatea din Paris|Paris]] și la alte instituții de învățământ academice și a fondat [[Congresul Internațional de Studii Bizantine]] și [[Institutul de Studii Sud-Est Europene]] (ISSEE). A transformat orașul [[Vălenii de Munte]] într-un centru academic și cultural.\n\nÎn paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist [[Politică de dreapta|de centru-dreapta]], ale cărui orientări politice au inclus elemente ale [[conservatorism]]ului, [[naționalism]]ului și [[agrarianism]]ului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența [[marxism]]ului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator ''[[Junimea]]''. Nicolae Iorga a fost o figură centrală a ''[[Sămănătorul]]ui'', revistă [[Populism|populistă]] și a fondat reviste conservatoare ca ''[[Neamul Românesc]]'', ''[[Drum Drept]]'', ''[[Cuget Clar]]'' și ''[[Floarea Darurilor]]''. A militat în cadrul [[Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor|Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor]].\n\nA fost o figură proeminentă în tabăra pro-[[Aliații din Primul Război Mondial|Antanta]] în timpul [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], datorită susținerii cauzei românilor din [[Austro-Ungaria]] și a avut un rol politic important în [[România Mare]] în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra [[cultura României]]. A stârnit controverse datorită retoricii [[Antisemitism|antisemite]]. A fost adversar al [[Partidul Național Liberal|Partidului Național Liberal]] și al Partidul Național Român.\n\nS-a opus grupării [[fascism|fasciste]] [[Garda de Fier]] și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, [[Regele Carol al II-lea]], intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte [[Corporatism|corporatistă]] și [[Autoritarism|autoritaristă]], [[Frontul Renașterii Naționale]]. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii [[Corneliu Zelea Codreanu]], contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat [[Statul Național-Legionar]], fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă."nafter removeInfobox = "'''Nicolae Iorga''' (născut '''Nicu N. Iorga''', n. [[5 iunie]] [[1871]], [[Botoșani]] – d. [[27 noiembrie]] [[1940]], [[Strejnic]], [[județul Prahova]]) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician [[Români|român]]. Este cunoscut în lume ca [[medievistică|medievist]], [[Studii bizantine|bizantinist]], [[Romanistică|romanist]], [[Studii slavice|slavist]], [[Istoria artei|istoric al artelor]] și [[Filozofia istoriei|filozof al istoriei]]. După cum a afirmat [[George Călinescu]], Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale [[secolul XX|secolului XX]], „rolul lui [[Voltaire]]”.\n\nDupă studii elementare și gimnaziale în [[Botoșani]], a urmat [[Liceul Național din Iași]] în [[1888]]. A absolvit [[Universitatea din Iași]] într-un singur an cu diploma ''\"magna cum laude\"'', apoi a continuat studiile universitare la [[Paris]], [[Berlin]] și [[Leipzig]], obținând doctoratul ([[1893]]) la numai 23 de ani.\n\nA fost cofondator al partidului [[Partidul Naționalist-Democrat]] în 1910, membru al [[Parlamentul României|Parlamentului]], președinte al [[Camera Deputaților din România|Camerei Deputaților]] și al [[Senatul României|Senatului]], ministru, și, pentru o scurtă perioadă, [[Prim-ministrul României|prim-ministru]]. [[Copil minune]], [[polimat]] și [[poligloție|poliglot]], cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu ''Istoria României'', în zece volume. A predat la [[Universitatea din București]], la cea din [[Universitatea din Paris|Paris]] și la alte instituții de învățământ academice și a fondat [[Congresul Internațional de Studii Bizantine]] și [[Institutul de Studii Sud-Est Europene]] (ISSEE). A transformat orașul [[Vălenii de Munte]] într-un centru academic și cultural.\n\nÎn paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist [[Politică de dreapta|de centru-dreapta]], ale cărui orientări politice au inclus elemente ale [[conservatorism]]ului, [[naționalism]]ului și [[agrarianism]]ului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența [[marxism]]ului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator ''[[Junimea]]''. Nicolae Iorga a fost o figură centrală a ''[[Sămănătorul]]ui'', revistă [[Populism|populistă]] și a fondat reviste conservatoare ca ''[[Neamul Românesc]]'', ''[[Drum Drept]]'', ''[[Cuget Clar]]'' și ''[[Floarea Darurilor]]''. A militat în cadrul [[Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor|Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor]].\n\nA fost o figură proeminentă în tabăra pro-[[Aliații din Primul Război Mondial|Antanta]] în timpul [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], datorită susținerii cauzei românilor din [[Austro-Ungaria]] și a avut un rol politic important în [[România Mare]] în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra [[cultura României]]. A stârnit controverse datorită retoricii [[Antisemitism|antisemite]]. A fost adversar al [[Partidul Național Liberal|Partidului Național Liberal]] și al Partidul Național Român.\n\nS-a opus grupării [[fascism|fasciste]] [[Garda de Fier]] și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, [[Regele Carol al II-lea]], intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte [[Corporatism|corporatistă]] și [[Autoritarism|autoritaristă]], [[Frontul Renașterii Naționale]]. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii [[Corneliu Zelea Codreanu]], contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat [[Statul Național-Legionar]], fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă."nAfter Files = "'''Nicolae Iorga''' (născut '''Nicu N. Iorga''', n. [[5 iunie]] [[1871]], [[Botoșani]] – d. [[27 noiembrie]] [[1940]], [[Strejnic]], [[județul Prahova]]) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician [[Români|român]]. Este cunoscut în lume ca [[medievistică|medievist]], [[Studii bizantine|bizantinist]], [[Romanistică|romanist]], [[Studii slavice|slavist]], [[Istoria artei|istoric al artelor]] și [[Filozofia istoriei|filozof al istoriei]]. După cum a afirmat [[George Călinescu]], Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale [[secolul XX|secolului XX]], „rolul lui [[Voltaire]]”.\n\nDupă studii elementare și gimnaziale în [[Botoșani]], a urmat [[Liceul Național din Iași]] în [[1888]]. A absolvit [[Universitatea din Iași]] într-un singur an cu diploma ''\"magna cum laude\"'', apoi a continuat studiile universitare la [[Paris]], [[Berlin]] și [[Leipzig]], obținând doctoratul ([[1893]]) la numai 23 de ani.\n\nA fost cofondator al partidului [[Partidul Naționalist-Democrat]] în 1910, membru al [[Parlamentul României|Parlamentului]], președinte al [[Camera Deputaților din România|Camerei Deputaților]] și al [[Senatul României|Senatului]], ministru, și, pentru o scurtă perioadă, [[Prim-ministrul României|prim-ministru]]. [[Copil minune]], [[polimat]] și [[poligloție|poliglot]], cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu ''Istoria României'', în zece volume. A predat la [[Universitatea din București]], la cea din [[Universitatea din Paris|Paris]] și la alte instituții de învățământ academice și a fondat [[Congresul Internațional de Studii Bizantine]] și [[Institutul de Studii Sud-Est Europene]] (ISSEE). A transformat orașul [[Vălenii de Munte]] într-un centru academic și cultural.\n\nÎn paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist [[Politică de dreapta|de centru-dreapta]], ale cărui orientări politice au inclus elemente ale [[conservatorism]]ului, [[naționalism]]ului și [[agrarianism]]ului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența [[marxism]]ului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator ''[[Junimea]]''. Nicolae Iorga a fost o figură centrală a ''[[Sămănătorul]]ui'', revistă [[Populism|populistă]] și a fondat reviste conservatoare ca ''[[Neamul Românesc]]'', ''[[Drum Drept]]'', ''[[Cuget Clar]]'' și ''[[Floarea Darurilor]]''. A militat în cadrul [[Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor|Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor]].\n\nA fost o figură proeminentă în tabăra pro-[[Aliații din Primul Război Mondial|Antanta]] în timpul [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], datorită susținerii cauzei românilor din [[Austro-Ungaria]] și a avut un rol politic important în [[România Mare]] în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra [[cultura României]]. A stârnit controverse datorită retoricii [[Antisemitism|antisemite]]. A fost adversar al [[Partidul Național Liberal|Partidului Național Liberal]] și al Partidul Național Român.\n\nS-a opus grupării [[fascism|fasciste]] [[Garda de Fier]] și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, [[Regele Carol al II-lea]], intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte [[Corporatism|corporatistă]] și [[Autoritarism|autoritaristă]], [[Frontul Renașterii Naționale]]. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii [[Corneliu Zelea Codreanu]], contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat [[Statul Național-Legionar]], fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă."nBefore backlink = "'''Nicolae Iorga''' (născut '''Nicu N. Iorga''', n. [[5 iunie]] [[1871]], [[Botoșani]] – d. [[27 noiembrie]] [[1940]], [[Strejnic]], [[județul Prahova]]) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician [[Români|român]]. Este cunoscut în lume ca [[medievistică|medievist]], [[Studii bizantine|bizantinist]], [[Romanistică|romanist]], [[Studii slavice|slavist]], [[Istoria artei|istoric al artelor]] și [[Filozofia istoriei|filozof al istoriei]]. După cum a afirmat [[George Călinescu]], Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale [[secolul XX|secolului XX]], „rolul lui [[Voltaire]]”.\n\nDupă studii elementare și gimnaziale în [[Botoșani]], a urmat [[Liceul Național din Iași]] în [[1888]]. A absolvit [[Universitatea din Iași]] într-un singur an cu diploma ''\"magna cum laude\"'', apoi a continuat studiile universitare la [[Paris]], [[Berlin]] și [[Leipzig]], obținând doctoratul ([[1893]]) la numai 23 de ani.\n\nA fost cofondator al partidului [[Partidul Naționalist-Democrat]] în 1910, membru al [[Parlamentul României|Parlamentului]], președinte al [[Camera Deputaților din România|Camerei Deputaților]] și al [[Senatul României|Senatului]], ministru, și, pentru o scurtă perioadă, [[Prim-ministrul României|prim-ministru]]. [[Copil minune]], [[polimat]] și [[poligloție|poliglot]], cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu ''Istoria României'', în zece volume. A predat la [[Universitatea din București]], la cea din [[Universitatea din Paris|Paris]] și la alte instituții de învățământ academice și a fondat Congresul Internațional de Studii Bizantine și [[Institutul de Studii Sud-Est Europene]] (ISSEE). A transformat orașul [[Vălenii de Munte]] într-un centru academic și cultural.\n\nÎn paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist [[Politică de dreapta|de centru-dreapta]], ale cărui orientări politice au inclus elemente ale [[conservatorism]]ului, [[naționalism]]ului și [[agrarianism]]ului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența [[marxism]]ului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator ''[[Junimea]]''. Nicolae Iorga a fost o figură centrală a ''[[Sămănătorul]]ui'', revistă [[Populism|populistă]] și a fondat reviste conservatoare ca ''[[Neamul Românesc]]'', ''[[Drum Drept]]'', ''[[Cuget Clar]]'' și ''[[Floarea Darurilor]]''. A militat în cadrul [[Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor|Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor]].\n\nA fost o figură proeminentă în tabăra pro-[[Aliații din Primul Război Mondial|Antanta]] în timpul [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], datorită susținerii cauzei românilor din [[Austro-Ungaria]] și a avut un rol politic important în [[România Mare]] în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra [[cultura României]]. A stârnit controverse datorită retoricii [[Antisemitism|antisemite]]. A fost adversar al [[Partidul Național Liberal|Partidului Național Liberal]] și al Partidul Național Român.\n\nS-a opus grupării [[fascism|fasciste]] [[Garda de Fier]] și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, [[Regele Carol al II-lea]], intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte [[Corporatism|corporatistă]] și [[Autoritarism|autoritaristă]], [[Frontul Renașterii Naționale]]. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii [[Corneliu Zelea Codreanu]], contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat [[Statul Național-Legionar]], fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă."nAfter backlink = "'''Nicolae Iorga''' (născut '''Nicu N. Iorga''', n. [[5 iunie]] [[1871]], [[Botoșani]] – d. [[27 noiembrie]] [[1940]], [[Strejnic]], [[județul Prahova]]) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician [[Români|român]]. Este cunoscut în lume ca [[medievistică|medievist]], [[Studii bizantine|bizantinist]], [[Romanistică|romanist]], [[Studii slavice|slavist]], [[Istoria artei|istoric al artelor]] și [[Filozofia istoriei|filozof al istoriei]]. După cum a afirmat [[George Călinescu]], Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale [[secolul XX|secolului XX]], „rolul lui [[Voltaire]]”.\n\nDupă studii elementare și gimnaziale în [[Botoșani]], a urmat [[Liceul Național din Iași]] în [[1888]]. A absolvit [[Universitatea din Iași]] într-un singur an cu diploma ''\"magna cum laude\"'', apoi a continuat studiile universitare la [[Paris]], [[Berlin]] și [[Leipzig]], obținând doctoratul ([[1893]]) la numai 23 de ani.\n\nA fost cofondator al partidului [[Partidul Naționalist-Democrat]] în 1910, membru al [[Parlamentul României|Parlamentului]], președinte al [[Camera Deputaților din România|Camerei Deputaților]] și al [[Senatul României|Senatului]], ministru, și, pentru o scurtă perioadă, [[Prim-ministrul României|prim-ministru]]. [[Copil minune]], [[polimat]] și [[poligloție|poliglot]], cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu ''Istoria României'', în zece volume. A predat la [[Universitatea din București]], la cea din [[Universitatea din Paris|Paris]] și la alte instituții de învățământ academice și a fondat Congresul Internațional de Studii Bizantine și [[Institutul de Studii Sud-Est Europene]] (ISSEE). A transformat orașul [[Vălenii de Munte]] într-un centru academic și cultural.\n\nÎn paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist [[Politică de dreapta|de centru-dreapta]], ale cărui orientări politice au inclus elemente ale [[conservatorism]]ului, [[naționalism]]ului și [[agrarianism]]ului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența [[marxism]]ului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator ''[[Junimea]]''. Nicolae Iorga a fost o figură centrală a ''[[Sămănătorul]]ui'', revistă [[Populism|populistă]] și a fondat reviste conservatoare ca ''[[Neamul Românesc]]'', ''[[Drum Drept]]'', ''[[Cuget Clar]]'' și ''[[Floarea Darurilor]]''. A militat în cadrul [[Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor|Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor]].\n\nA fost o figură proeminentă în tabăra pro-[[Aliații din Primul Război Mondial|Antanta]] în timpul [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], datorită susținerii cauzei românilor din [[Austro-Ungaria]] și a avut un rol politic important în [[România Mare]] în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra [[cultura României]]. A stârnit controverse datorită retoricii [[Antisemitism|antisemite]]. A fost adversar al [[Partidul Național Liberal|Partidului Național Liberal]] și al Partidul Național Român.\n\nS-a opus grupării [[fascism|fasciste]] [[Garda de Fier]] și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, [[Regele Carol al II-lea]], intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte [[Corporatism|corporatistă]] și [[Autoritarism|autoritaristă]], [[Frontul Renașterii Naționale]]. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii [[Corneliu Zelea Codreanu]], contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat [[Statul Național-Legionar]], fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă."nPreprocessed = "__NOEDITSECTION__u003Cdiv style=\"float:right; margin:0em 0em 0.1em 1em\"u003E[[Fișier:Iorga at his desk Luceaferul 2, 1914.jpg|border|100px|Nicolae Iorga]]u003C/divu003E\n\n'''[[Nicolae Iorga|Nicolae Iorga]]''' (născut '''Nicu N. Iorga''', n. [[5 iunie]] [[1871]], [[Botoșani]] – d. [[27 noiembrie]] [[1940]], [[Strejnic]], [[județul Prahova]]) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician [[Români|român]]. Este cunoscut în lume ca [[medievistică|medievist]], [[Studii bizantine|bizantinist]], [[Romanistică|romanist]], [[Studii slavice|slavist]], [[Istoria artei|istoric al artelor]] și [[Filozofia istoriei|filozof al istoriei]]. După cum a afirmat [[George Călinescu]], Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale [[secolul XX|secolului XX]], „rolul lui [[Voltaire]]”.\n\nDupă studii elementare și gimnaziale în [[Botoșani]], a urmat [[Liceul Național din Iași]] în [[1888]]. A absolvit [[Universitatea din Iași]] într-un singur an cu diploma ''\"magna cum laude\"'', apoi a continuat studiile universitare la [[Paris]], [[Berlin]] și [[Leipzig]], obținând doctoratul ([[1893]]) la numai 23 de ani.\n\nA fost cofondator al partidului [[Partidul Naționalist-Democrat]] în 1910, membru al [[Parlamentul României|Parlamentului]], președinte al [[Camera Deputaților din România|Camerei Deputaților]] și al [[Senatul României|Senatului]], ministru, și, pentru o scurtă perioadă, [[Prim-ministrul României|prim-ministru]]. [[Copil minune]], [[polimat]] și [[poligloție|poliglot]], cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu ''Istoria României'', în zece volume. A predat la [[Universitatea din București]], la cea din [[Universitatea din Paris|Paris]] și la alte instituții de învățământ academice și a fondat Congresul Internațional de Studii Bizantine și [[Institutul de Studii Sud-Est Europene]] (ISSEE). A transformat orașul [[Vălenii de Munte]] într-un centru academic și cultural.\n\nÎn paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist [[Politică de dreapta|de centru-dreapta]], ale cărui orientări politice au inclus elemente ale [[conservatorism]]ului, [[naționalism]]ului și [[agrarianism]]ului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența [[marxism]]ului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator ''[[Junimea]]''. Nicolae Iorga a fost o figură centrală a ''[[Sămănătorul]]ui'', revistă [[Populism|populistă]] și a fondat reviste conservatoare ca ''[[Neamul Românesc]]'', ''[[Drum Drept]]'', ''[[Cuget Clar]]'' și ''[[Floarea Darurilor]]''. A militat în cadrul [[Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor|Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor]].\n\nA fost o figură proeminentă în tabăra pro-[[Aliații din Primul Război Mondial|Antanta]] în timpul [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], datorită susținerii cauzei românilor din [[Austro-Ungaria]] și a avut un rol politic important în [[România Mare]] în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra [[cultura României]]. A stârnit controverse datorită retoricii [[Antisemitism|antisemite]]. A fost adversar al [[Partidul Național Liberal|Partidului Național Liberal]] și al Partidul Național Român.\n\nS-a opus grupării [[fascism|fasciste]] [[Garda de Fier]] și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, [[Regele Carol al II-lea]], intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte [[Corporatism|corporatistă]] și [[Autoritarism|autoritaristă]], [[Frontul Renașterii Naționale]]. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii [[Corneliu Zelea Codreanu]], contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat [[Statul Național-Legionar]], fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă."nFinal version = "__NOEDITSECTION__u003Cdiv style=\"float:right; margin:0em 0em 0.1em 1em\"u003E[[Fișier:Iorga at his desk Luceaferul 2, 1914.jpg|border|100px|Nicolae Iorga]]u003C/divu003E\n\n'''[[Nicolae Iorga|Nicolae Iorga]]''' (născut '''Nicu N. Iorga''', n. [[5 iunie]] [[1871]], [[Botoșani]] – d. [[27 noiembrie]] [[1940]], [[Strejnic]], [[județul Prahova]]) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician [[Români|român]]. Este cunoscut în lume ca [[medievistică|medievist]], [[Studii bizantine|bizantinist]], [[Romanistică|romanist]], [[Studii slavice|slavist]], [[Istoria artei|istoric al artelor]] și [[Filozofia istoriei|filozof al istoriei]]. După cum a afirmat [[George Călinescu]], Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale [[secolul XX|secolului XX]], „rolul lui [[Voltaire]]”.\n\nDupă studii elementare și gimnaziale în [[Botoșani]], a urmat [[Liceul Național din Iași]] în [[1888]]. A absolvit [[Universitatea din Iași]] într-un singur an cu diploma ''\"magna cum laude\"'', apoi a continuat studiile universitare la [[Paris]], [[Berlin]] și [[Leipzig]], obținând doctoratul ([[1893]]) la numai 23 de ani.\n\nA fost cofondator al partidului [[Partidul Naționalist-Democrat]] în 1910, membru al [[Parlamentul României|Parlamentului]], președinte al [[Camera Deputaților din România|Camerei Deputaților]] și al [[Senatul României|Senatului]], ministru, și, pentru o scurtă perioadă, [[Prim-ministrul României|prim-ministru]]. [[Copil minune]], [[polimat]] și [[poligloție|poliglot]], cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu ''Istoria României'', în zece volume. A predat la [[Universitatea din București]], la cea din [[Universitatea din Paris|Paris]] și la alte instituții de învățământ academice și a fondat Congresul Internațional de Studii Bizantine și [[Institutul de Studii Sud-Est Europene]] (ISSEE). A transformat orașul [[Vălenii de Munte]] într-un centru academic și cultural.\n\nÎn paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist [[Politică de dreapta|de centru-dreapta]], ale cărui orientări politice au inclus elemente ale [[conservatorism]]ului, [[naționalism]]ului și [[agrarianism]]ului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența [[marxism]]ului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator ''[[Junimea]]''. Nicolae Iorga a fost o figură centrală a ''[[Sămănătorul]]ui'', revistă [[Populism|populistă]] și a fondat reviste conservatoare ca ''[[Neamul Românesc]]'', ''[[Drum Drept]]'', ''[[Cuget Clar]]'' și ''[[Floarea Darurilor]]''. A militat în cadrul [[Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor|Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor]].\n\nA fost o figură proeminentă în tabăra pro-[[Aliații din Primul Război Mondial|Antanta]] în timpul [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], datorită susținerii cauzei românilor din [[Austro-Ungaria]] și a avut un rol politic important în [[România Mare]] în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra [[cultura României]]. A stârnit controverse datorită retoricii [[Antisemitism|antisemite]]. A fost adversar al [[Partidul Național Liberal|Partidului Național Liberal]] și al Partidul Național Român.\n\nS-a opus grupării [[fascism|fasciste]] [[Garda de Fier]] și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, [[Regele Carol al II-lea]], intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte [[Corporatism|corporatistă]] și [[Autoritarism|autoritaristă]], [[Frontul Renașterii Naționale]]. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii [[Corneliu Zelea Codreanu]], contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat [[Statul Național-Legionar]], fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă."na1 = "Finala Ligii Campionilor 2007"na2 = "Începuturile înregistrărilor sonore"na3 = "Diabet zaharat de tipul 2"n"},"cachereport":{"origin":"mw1323","timestamp":"20190908002555","ttl":3600,"transientcontent":true}}});});{"@context":"https://schema.org","@type":"Article","name":"Pagina principalu0103","url":"https://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83","sameAs":"http://www.wikidata.org/entity/Q5296","mainEntity":"http://www.wikidata.org/entity/Q5296","author":{"@type":"Organization","name":"Contributors to Wikimedia projects"},"publisher":{"@type":"Organization","name":"Wikimedia Foundation, Inc.","logo":{"@type":"ImageObject","url":"https://www.wikimedia.org/static/images/wmf-hor-googpub.png"}},"datePublished":"2003-07-12T09:06:42Z","dateModified":"2019-07-10T05:54:55Z","image":"https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/44/Jelly_cc11.jpg","headline":"Pagina principalu0103 a unui proiect Wikimedia"}(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.config.set({"wgBackendResponseTime":117,"wgHostname":"mw1249"});});