Skip to main content

Tulburare bipolară Cuprins Semne și simptome | Cauze | Diagnostic | Prevenire | Management |...


Tulburare bipolarăBoli mintaleDizabilități


tulburare mentalădepresiedispoziție anormal de crescutăpsihozăsuicidtulburările de anxietatede mediugeneticiabuz din copilărieatribuit geneticiitulburare ciclotimicătulburarea hiperactivă cu deficit de atențietulburări de personalitateschizofreniaControalele medicaleimagistică medicalăantipsihoticepsihoterapiespital de psihiatriebenzodiazepineantidepresiveboala de inimădepresiaritmului circadianeuforiedelirpsihozăspital de psihiatriedelirurilehalucinațiilefazei depresivetristețelipsa interesului pentru activități anterior plăcutelipsă de speranțăprea puținsuiciddelirurihalucinațiidepresie majorăTulburările de anxietatetulburarea hiperchinetică cu deficit de atențietulburarea obsesiv-compulsivăfobia socialăciclotimieestrogenulcromozomialetulburarea de stres posttraumaticaccidentul vascular cerebralinfecția cu HIVscleroza multiplăManual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, Ediția a 5-aAsociației Psihiatrice AmericaneClasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite, Ediția a 10-aOrganizației Mondiale a Sănătățiisensibilitateschizofreniatulburarea de personalitate borderlinescleroza multiplăaccidente vasculare cerebraleboala HuntingtonmigreneleEEGepilepsiaIRMsistemului endocrinhipotiroidismulhipertiroidismulHIVgripapelagraniacinătiaminăprednisonulboala ParkinsoncocainaantibioticeEmil KraepelincannabisuluifarmacologicepsihoterapeuticePsihoterapiaprodromaleketaminaantipsihoticeOlanzapinaAntidepresivelebenzodiazepinecatatonicesinucideresinucidereOrganizației Mondiale a Sănătățiiasiato-americaniiafricaniimelancolieJean-Étienne Dominique EsquirolmonomaniileJean-Pierre FalretJules-Gabriel-François BaillargerAcadémie Nationale de MédecineAnnales médico-psychologiquesEmil KraepelinKahlbaumAdolf MeyerKarl KleistKarl LeonhardDavid DunnerElliot GershonFrederick GoodwinRonald FieveJoseph FleissKay Redfield JamisonChris JosephRichard GereHarrison FordparanoiaWilly LomanArthur MillerBBCMTVCWABCRonald BraunsteinSocrateSenecaCesare LombrosoEmil KraepelinDSM5psihozămanieeuforicăAACAPantipsihoticeFDAdemenței










(function(){var node=document.getElementById("mw-dismissablenotice-anonplace");if(node){node.outerHTML="u003Cdiv class="mw-dismissable-notice"u003Eu003Cdiv class="mw-dismissable-notice-close"u003E[u003Ca tabindex="0" role="button"u003Eascundeu003C/au003E]u003C/divu003Eu003Cdiv class="mw-dismissable-notice-body"u003Eu003Cdiv id="localNotice" lang="ro" dir="ltr"u003Eu003Cdiv align="center" class="plainlinks"u003Enu003C/divu003Eu003C/divu003Eu003C/divu003Eu003C/divu003E";}}());




Tulburare bipolară




De la Wikipedia, enciclopedia liberă






Jump to navigation
Jump to search


Tulburarea bipolară, cunoscută anterior ca depresie maniacală, este o tulburare mentală care cauzează perioade de depresie și perioade de dispoziție anormal de crescută.[1][2][3] Dispoziția crescută este considerabilă și este cunoscută ca manie, sau - dacă este mai puțin intensă și simptomele de psihoză sunt absente - hipomanie.[1] În timpul maniei, individul se comportă sau se simte anormal de energetic, fericit sau iritabil.[1] Indivizii adesea fac decizii nu prea gândite fără a lua prea mult în seamă consecințele.[2] Nevoia de somn este de obicei redusă în timpul fazelor maniacale.[2] În timpul perioadelor de depresie, ei pot plânge, avea o perspectivă negativă asupra vieții și contact vizual slab cu alții.[1] Riscul de suicid în rândul celor cu această boală este de peste 6 procente în timpul a 20 de ani, pe când auto-vătămarea are loc la 30–40 procente.[1] Alte probleme de sănătate mentală precum tulburările de anxietate și tulburarea de abuz de substanțe sunt în mod obișnuit asociate cu tulburarea bipolară.[1]


Cauzele nu sunt clar înțelese, dar atât factorii de mediu cât și cei genetici joacă un rol.[1] Multe gene cu efect mic contribuie la risc.[1][4] Printre factorii de risc de mediu sunt o istorie de abuz din copilărie și stresul pe termen lung.[1] Aproximativ 85% din risc este atribuit geneticii.[5] Condiția este clasificată ca tulburare bipolară de tip I dacă a avut loc cel puțin un episod maniacal, cu sau fără episoade depresive, și ca tulburare bipolară de tip II dacă a avut loc cel puțin un episod hipomaniacal (dar nu și episoade maniacale depline) și un episod depresiv major.[2] La cei cu simptome mai puțin severe cu o durată prelungită, condiția poate fi diagnosticată ca tulburare ciclotimică.[2] Dacă simptomele sunt de la droguri sau probleme medicale, este clasificată separat.[2] Alte condiții care se pot manifesta în mod asemănător sunt tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție, tulburări de personalitate, schizofrenia și tulburarea de abuz de substanțe.[1]Controalele medicale nu sunt cerute pentru diagnostic, deși analize de sânge sau imagistică medicală pot fi făcute pentru a se exclude alte probleme.[6]


Tulburarea bipolară este tratată cu medicamente, precum stabilizatoare de dispoziție și antipsihotice, precum și cu psihoterapie.[1][7] Stabilizatoarele de dispoziție pot ameliora perturbările de dispoziție, aici fiind incluși litiul și anumiți anticonvulsivante precum valproatul și carbamazepina.[1] Tratamentul involuntat într-un spital de psihiatrie poate fi necesar dacă persoana este un risc pentru sine sau pentru alții, dar refuză tratamentul.[1] Probleme comportamentale severe, precum agitația și combativitatea, pot fi stăpânite prin antipsihotice pe termen scurt sau benzodiazepine.[1] În perioadele de manie, se recomandă a se înceta consumul de antidepresive.[1] Dacă antidepresivele sunt utilizate pentru perioadele de depresie, trebuie utilizate ca stabilizatoare de dispoziție.[1] Terapia electroconvulsivă (TEC), deși nu este foarte bine studiată, poate fi încercată pentru cei care nu reacționează la alte tratamente.[1][8] Dacă tratamentele sunt oprite, se recomandă ca aceasta să se facă încet.[1] Mulți indivizi au probleme financiare, sociale și legate de serviciu din cauza bolii.[1] Aceste dificultăți au loc de la un sfert până la o treime din timp, în medie.[1] Din cauza alegerilor legate de stilul de viață și efectelor adverse ale medicamentelor, riscul de deces din cauze naturale precum boala de inimă la persoanele cu tulburare bipolară este de două ori mai mare decât la populația generală.[1]


Tulburarea bipolară afectează aproximativ 1% din populația globală.[9] În Statele Unite, se estimează că aproximativ 3% sunt afectați la un anumit punct al vieții lor; ratele par a fi asemănătoare la femei și bărbați.[10][11] Cea mai comună vârstă la care simptomele încep este 25 de ani.[1] Costul economic al tulburării s-a estimat a fi de $45 miliarde pentru Statele Unite în 1991.[12] O largă populație cu această boală a fost pusă în legătură cu un număr mai mare de zile de absențe de la serviciu, estimate a fi de 50 per an.[12] Persoanele cu tulburare bipolară adesea se confruntă cu probleme legate de stigmatizarea socială.[1]





Cuprins






  • 1 Semne și simptome


    • 1.1 Episoade maniacale


    • 1.2 Episoade hipomaniacale


    • 1.3 Episoade depresive


    • 1.4 Episoade afective mixte


    • 1.5 Trăsături asociate


    • 1.6 Condiții comorbide




  • 2 Cauze


    • 2.1 Genetice


    • 2.2 De mediu


    • 2.3 Neurologice




  • 3 Diagnostic


    • 3.1 Diagnostice diferențiale


    • 3.2 Spectrul bipolar


    • 3.3 Criterii și subtipuri


      • 3.3.1 Ciclare rapidă






  • 4 Prevenire


  • 5 Management


    • 5.1 Psihosocial


    • 5.2 Medicație


      • 5.2.1 Stabilizatori de dispoziție


      • 5.2.2 Antipsihotice


      • 5.2.3 Antidepresive


      • 5.2.4 Altele




    • 5.3 Medicină alternativă




  • 6 Prognoză


    • 6.1 Funcționare


    • 6.2 Recuperare și recurență


    • 6.3 Sinucidere




  • 7 Epidemiologie


  • 8 Istorie


  • 9 Societate și cultură


    • 9.1 Creativitate




  • 10 Populații specifice


    • 10.1 Copii


    • 10.2 Vârstnici




  • 11 Vezi și


  • 12 Referințe


  • 13 Note





Semne și simptome |




Schimbări de dispoziție bipolare


Atât mania cât și depresia se caracterizează prin deteriorări ale dispoziției normale, activității psihomotorii, ritmului circadian și cogniției. Mania poate fi prezentă cu diferite niveluri de perturbare a dispoziției, de la euforie, care este asociată cu „mania clasică” la disforie și iritabilitate. Simptomul principal al maniei implică o creștere a energiei activității psihomotorii. Mania se poate de asemenea manifesta prin stimă de sine crescută sau grandoare, vorbire rapidă, simțământul subiectiv de gânduri rapide, comportament social dezinhibat sau impulsivitate.[13] Mania se distinge de hipomanie prin lungime, întrucât hipomania necesită patru zile consecutive, iar mania - mai mult de o săptămână. Spre deosebire de manie, hipomania nu este întotdeauna asociată cu subminarea activităților.[9] Mecanismele biologice responsabile de trecere de la un episod maniacal sau hipomaniacal la un episod depresiv, sau vice versa, rămân slab înțelese.[14]



Episoade maniacale |




Litografie colorată din 1892 înfățișând o femeie diagnosticată cu „manie veselă”


Mania este o perioadă distinctă de cel puțin o săptămână de dispoziție crescută sau iritabilă, care se poate manifesta de la euforie la delir, iar cei care experimentează hipomanie sau manie în general expun mai multe din următoarele comportamente: vorbire într-o manieră rapidă, neîntreruptibilă, nevoie scăzută de somn, scădere a atenției, gânduri rapide, sporire a activităților orientate spre scopuri, agitație sau expunerea de comportamente caracterizate drept impulsive sau cu risc mare, precum hipersexualitatea sau cheltuieli excesive.[15][16][17] Pentru a îndeplini criteriile pentru un episod maniacal, aceste comportamente trebuie să submineze abilitatea individului de a socializa sau lucra.[15][17] Dacă nu este tratat, un episod maniacal durează de obicei de la trei până la șase luni.[18]


Adesea, indivizii maniacali au o istorie de abuz de substanțe dezvoltată de-a lungul anilor ca formă de „auto-medicație”.[19] În cele mai extreme cazuri, o persoană cu stare maniacală deplină poate experimenta psihoză: o rupere de realitate, o stare în care gândirea este afectată împreună cu dispoziția.[17] Se poate simți de neoprit sau de parcă ar fi „aleasă” și este într-o „misiune specială”, sau alte idei de grandoare sau delir.[20] Aceasta poate duce la comportament violent și, uneori, la spitalizarea într-un spital de psihiatrie.[16][17] Severitatea simptomelor maniacale poate fi măsurată prin scale de rating precum Scala Young de Evaluare a Maniei, deși rămân întrebări cu privire la exactitatea acestor scale.[21]


Declanșarea unui episod maniacal sau depresiv este adesea prevestită de perturbări ale somnului.[22] Schimbări de dispoziție, schimbări psihomotorii și de apetit și o creștere a anxietății pot de asemenea avea loc cu până la trei săpătămâni înainte ca un episod maniacal să se dezvolte.[23]



Episoade hipomaniacale |




Litografie din 1858 intitulată 'Melancolie trecând în manie'


Hipomania este forma mai ușoară a maniei, definită ca durând cel puțin patru zile cu aceleași criterii ca și mania,[17] dar care nu cauzează diminuări semnificative în abilitatea individului de a socializa sau lucra, îi lipsește trăsăturile psihotice precum delirurile sau halucinațiile, și nu necesită spitalizare psihiatrică.[15] Funcționarea generală poate efectiv crește în timpul episoadelor de hipomanie și unii cred că servește ca un mecanism defensiv împotriva depresiei.[24] Episoadele hipomaniacale rar evoluează în episoade maniacale depline.[24] Unele persoane care experimentează hipomanie prezintă creativitate crescută[17][25] în timp ce alții sunt iritabili sau demonstrează judecată săracă.


Hipomania poate părea bună pentru unele persoane care o experimentează, deși cel mai mulți oameni care experimentează hipomaniei afirmă că stresul experienței este foarte dureros.[17] Persoanele bipolare care experimentează hipomanie, în orice caz, tind să uite efectele acțiunilor lor asupra celor din jurul lor. Chiar dacă familia și prietenii recunosc oscilările de dispoziție, individul adesea va nega că ceva nu este în regulă.[26] Ceea ce poate fi numit „eveniment hipomaniacal”, dacă nu este acompaniat de episoade depresive, adesea nu este considerat problematic, atât timp cât schimbările dispoziție nu sunt incontrolabile sau volatile.[24] Cel mai frecvent, simtpomele continuă să dureze de la câteva săptămâni la câteva luni.[27]



Episoade depresive |


Articol principal: Depresie.



'Melancolie' de W. Bagg după o fotografie de Hugh Welch Diamond


Simptomele fazei depresive a tulburării bipolare constau în simțăminte persistente de tristețe, iritabilitate sau furie, lipsa interesului pentru activități anterior plăcute, vinovăție excesivă sau inadecvată, lipsă de speranță, dormit prea mult sau prea puțin, schimbări în apetit și/sau greutate, oboseală, probleme de concentrare, silă de sine sau simțăminte de lipsă de valoare, și gânduri la moarte sau suicid.[28] În cazuri severe, individul poate dezvolta simptome de psihoză, condiție cunoscută și ca tulburare bipolară severă cu trăsături psihotice. Aici sunt incluse simptome de deliruri și halucinații. Un episod depresiv major persistă cel puțin două săptămâni și poate rezulta în sinucidere dacă rămâne netratat.[29]


Cu cât vârsta de declanșare e mai timpurie, cu atât e mai probabil ca primele câteva episoade să fie depresive.[30] Întrucât un diagnostic de tulburare bipolară cere un episod maniacal sau hipomaniacal, mulți indivizi afectați sunt inițial diagnosticați greșit ca având depresie majoră, iar apoi sunt tratați incorect cu antidepresive prescrise.[31]



Episoade afective mixte |


În tulburarea bipolară, starea mixtă este o condiție în timpul căreia atât simptomele de manie cât și cele de depresie au loc simultan.[32] Indivizii care experimentează starea mixtă pot avea simptome maniacale precum gânduri de grandoare în timp ce în mod simultan experimentează simptome depresive precum vinovăția excesivă sau idei suicidare.[32] Stările mixte sunt considerate de mare risc pentru comportamentul suicidar întrucât emoții depresive precum lipsa de speranță sunt adesea împerecheate cu oscilări de dispoziție sau dificuiltăți de control a impulsurilor.[32]Tulburările de anxietate au loc mai frecvent ca comorbiditate în episoadele bipolare mixte decât în mania sau depresia bipolară non-mixtă.[32] Abuzul de substanțe (inclusiv de alcool) de asemenea urmează acest trend, de aici părând înfățișeze simptomele bipolare ca nimic mai mult decât o consecință a abuzului de substanțe.[32]



Trăsături asociate |


Trăsăturile asociate sunt fenomene clinice care adesea acompaniază tulburarea, dar nu sunt parte a criteriilor de diagnostic. La adulții cu această condiție, tulburarea bipolară este adesea acompaniată de schimbări în procesele și abilitățile cognitive.[33] Printre acestea sunt reducerea capacităților executive și de atenție și subminarea memoriei.[34] Cum individul procesează universul depinde de asemenea de faza tulburării, cu caracteristici diferite în funcție de stările maniacale, hipomaniacale și depresive.[23] Cei cu tulburare bipolară pot avea dificultăți în păstrarea relațiilor.[35] Există câțiva precursori obișnuiți ai copilăriei observați la copiii care mai târziu primesc diagnostic de tulburare bipolară, precum anomalii ale dispoziției (inclusiv episoade depresive majore) și tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție.[36]



Condiții comorbide |


Diagnosticul de tulburare bipolară poate fi complicat de condiții psihiatrice co-existente (comorbide), inclusiv următoarele: tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de abuz de substanțe, tulburări de alimentație, tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție, fobia socială, sindromul premenstrual (inclusiv tulburarea disforică premenstruală) sau tulburarea de panică.[19][28][37][38] O analiză longitudinală atentă a simptomelor și episoadelor, îmbogățită dacă este posibil de discuții cu prietenii și membrii familiei, este crucială pentru stabilirea unui plan de tratament atunci când comorbiditățile există.[39]



Cauze |


Cauzele tulburării bipolare variază între indivizi și mecanismul exact care stă la baza tulburării rămâne neclar.[40] Influențele genetice se crede că răspund de 60-80 procente din riscul dezvoltării tulburării, indicând un puternic component ereditar.[37] Per total, ereditabilitatea spectrului bipolar se estimează a fi de 0.71.[41] Studiile făcute pe gemeni au fost limitate de dimensiuni de probă relativ mici, dar au indicat o contribuție genetică substanțială, precum și influența mediului. Pentru tulburarea bipolară de tip I, rata la care gemenii identici (aceleași gene) vor avea ambii tulburare bipolară de tip I (concordată) este estimată a fi de aproximativ 40 procente, în comparație cu aproximativ 5 procente în cazul gemenilor fraternali.[15][42] O combinație din tulburarea bipolară tipurile I și II și ciclotimie produc în mod similar rate de 42 procente și 11 procente (gemeni identici și fraternali, respectiv), cu un raport relativ mai mic pentru tulburarea bipolară de tip II care se pare că oglindește neomogenitatea. Există suprapunere cu depresia majoră (unipolară) și dacă aceasta este de asemenea luată în calcul la co-gemeni, concordanța cu tulburarea bipolară crește până la 67 procente la gemenii identici și 19 procente la gemenii fraternali.[43] Concordanța relativ mică între gemenii fraternali aduși împreună sugerează că efectele de mediu împărtășite de familie sunt limitate, deși abilitatea de a le detecta a fost limitată de mici dimensiuni de probe.[41] S-a făcut legătură între estrogenul la femei și tulburarea bipolară.[44][45]



Genetice |


Studiile genetice comportamentale sugerează că multe regiuni cromozomiale și gene candidat au legătură cu susceptibilitatea pentru tulburare bipolară, fiecare genă exercitând un efect ușor sau moderat.[37] Riscul de tulburare bipolară este de aproape zece ori mai mare la rudele de gradul întâi al celor afectați de tulburare bipolară în comparație cu populația generală; în mod asemănător, riscul de tulburare depresivă majoră este de trei ori mai mare la rudele cu tulburare bipolară în comparație cu populația generală.[15]



De mediu |


Factorii psihosociali joacă un rol semnificativ în dezvoltarea și cursul tulburării bipolare, iar elementele psihosociale individuale pot interacționa cu înclinațiile genetice.[46] Este probabil ca evenimentele recente de viață și relațiile interpersonale să contribuie la declanșarea și recurența episoadelor de dispoziție bipolară, după cum o fac în cazul depresiei unipolare.[47] Potrivit studiilor, 30-50 procente din adulții diagnosticați cu tulburare bipolară mărturisesc experiențe traumatice/abuzive în copilărie, care sunt asociate cu o declanșare mai timpurie, o rată mai mare de încercări de sinucidere și mai multe tulburări comorbide precum tulburarea de stres posttraumatic (TSPT).[48] Numărul de evenimente stresante din copilărie este mai mare la cei cu diagnostic de tulburare de spectru bipolar pentru adulți în comparație cu cei fără, fiind vorba îndeosebi de evenimente cauzate de mediul aspru mai degrabă decât de propriul comportament al copilului.[49]



Neurologice |


Mai puțin obișnuit, tulburarea bipolară sau o tulburare de tip bipolar poate avea loc ca rezultat sau în asociere un o condiție sau traumă neurologică. Condiții de acest fel și traume sunt accidentul vascular cerebral, traume craniocerebrale, infecția cu HIV, scleroza multiplă, porfiria și rareori epilepsia lobului temporal.[50]



Diagnostic |


Tulburarea bipolară este în mod obișnuit diagnosticată în timpul adolescenței sau a maturității timpurii, dar declanșarea poate avea loc în orice perioadă a ciclului vieții.[2][51] Tulburarea poate fi dificil de distins de depresia unipolară și întârzierea medie a diagnosticului este de 5-10 ani după începutul simptomelor.[52] Diagnosticul de tulburare bipolară ia câțiva factori în calcul și ia în considerare experiențele mărturisite ale individului cu simptome, comportamentul anormal mărturisit de membrii familiei, prieteni sau colegi de serviciu, semne observabile de boală evaluate de clinician și adesea o examinare medicală pentru excluderea cauzelor medicale. În privința diagnosticului, scalele de rată punctate de îngrijitor, mai exact mama, se constată a fi mai corecte decât relatările profesorului și ale tânărului în prezicerea indentificării tinerilor cu tulburare bipolară.[53] Evaluarea este de obicei făcută pe bază de pacient extern; admiterea la facilități de pacient intern este luată în considerare dacă există risc pentru sine sau pentru alții. Cele mai pe larg utilizate criterii pentru diagnosticarea tulburării bipolare sunt în Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, Ediția a 5-a (DSM-5) a Asociației Psihiatrice Americane (APA) și Clasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite, Ediția a 10-a (ICD-10) a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) . Criteriile ICD-10 sunt utilizate mai des în cadre clinice din afara S.U.A., pe când criteriile DSM sunt utilizate clinic în cadrul S.U.A. și sunt criteriile prevalente utilizate pe plan internațional în studiile de cercetare. DSM-5, publicat în 2013, include specificări mai multe și mai exacte în comparație cu predecesorul său, DSM-IV-TR.[54] Interviuri semi-structurate precum Graficul Kiddie pentru Tulburări Afective și Schizofrenie (KSADS) și Interviul Clinic Structurat pentru DSM-IV (SCID) sunt utilizate pentru confirmarea diagnosticului de tulburare bipolară.


Există mai multe scale de rating pentru ecranizarea și evaluarea tulburării bipolare,[55] inclusiv scala de diagnostic a spectrului bipolar, Chestionarul Tulburării de Dispoziție, Inventarul Comportamentului General și Checklist-ul Hipomaniei.[56] Utilizarea scalelor de evaluare nu poate substitui întregul interviu clinic, dar poate servi pentru a sistematiza istoricul simptomelor.[56] Pe de altă parte, instrumentele de ecranizare a tulburării bipolare tind să aibă o mai mică sensibilitate.[55]



Diagnostice diferențiale |


Sunt câteva alte tulburări mentale cu simptome similare celor observate la tulburarea bipolară. Astfel de tulburări sunt schizofrenia, tulburarea depresivă majoră,[57] tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD), și anumite tulburări de personalitate, precum tulburarea de personalitate borderline.[58][59][60]


Deși nu sunt teste biologice care să diagnosticheze tulburarea bipolară,[61] teste de sânge și/sau ecranizare pot fi făcute pentru a exclude boli medicale cu înfățișări clinice similare celei a tulburării bipolare. Boli neurologice precum scleroza multiplă, atacuri epileptice parțiale complexe, accidente vasculare cerebrale, tumori ale creierului, boala Wilson, trauma creierului, boala Huntington și migrenele complexe pot mima caracteristicile tulburării bipolare.[51] O EEG poate fi utilizată pentru a exclude tulburări neurologice precum epilepsia, iar o tomografie computerizată sau IRM a capului poate fi utilizată pentru a exclude alte leziuni ale creierului.[51] În plus, tulburări ale sistemului endocrin precum hipotiroidismul, hipertiroidismul și boala Cushing sunt în rândul diagnosticelor diferențiale după cum este și boala țesutului conjunctiv systemic lupus erythematosus. Cauze infecțioase ale maniei care pot părea similare maniei bipolare sunt encefalita herpetică, HIV, gripa sau neurosifilisul.[51] Anumite deficiențe de vitamină precum pelagra (deficiența de niacină), deficiența de vitamină B12, deficiența de acid folic și sindromul Wernicke-Korsakoff (deficiența de tiamină) pot de asemenea duce la manie.[51]


O analiză a medicamentelor și drogurilor utilizate este luată în considerare pentru a exclude aceste cauze; medicamente comune care pot cauza simptome maniacale sunt antidepresivele, prednisonul, medicamentele pentru boala Parkinson, hormonul tiroid, stimulantele (inclusiv cocaina și metamfetamina) și anumite antibiotice.[62]



Spectrul bipolar |



Kraepelin looking to the side

De la distincția făcută de Emil Kraepelin între tulburarea bipolară și schizofrenie în secolul 19, cercetătorii au definit un spectru al diferitor tipuri de tulburare bipolară


Tulburări ale spectrului bipolar sunt: tulburarea bipolară de tip I, tulburarea bipolară de tip II, tulburarea ciclotimică și cazurile în care simptomele ce nu sunt suficient de puternice să producă o reacție se constată că cauzează subminări sau suferință semnificativă la nivel clinic.[2][51] Aceste tulburări implică episoade depresive majore care alternează cu episoade maniacale sau hipomaniacale, sau episoade mixte care manifestă simptome ale ambelor stări de dispoziție.[2] Conceptul de spectru bipolar este similar conceptului original al lui Emil Kraepelin de boală maniaco-depresivă.[63]


Hipomania unipolară care nu este acompaniată de depresie este menționată în literatura medicală.[64] Există speculații dacă această condiție ar putea avea loc cu mai mare frecvență în populația generală netratată; funcționarea socială cu succes a acestor indivizi cu realizări semnificative poate duce la a fi etichetați ca fiind normali, mai degrabă decât ca indivizi cu dereglări substanțiale.



Criterii și subtipuri |




Comparație grafică simplificată a tulburării bipolare de tip I, tulburării bipolare de tip II și ciclotimiei[65][66]:267


DSM și ICD caracterizează tulburarea bipolară ca un spectru de tulburări ce au loc pe un tot organic. DSM-5 enumeră trei subtipuri specifice:[2]



  • Tulburare bipolară de tip I: Cel puțin un episod maniacal este necesar pentru a se pune diagnosticul;[67] episoadele depresive sunt comune în vasta majoritate a cazurilor de tulburare bipolară de tip I, dar nu sunt necesare pentru diagnostic.[15] Specificări ca „ușoară, moderată, moderată-severă, severă” și „cu trăsături psihotice” trebuie adăugate dacă sunt aplicabile pentru a indica înfățișarea și cursul tulburării.[2]

  • Tulburare bipolară de tip II: Nici un episod maniacal și unul sau mai multe episoade hipomaniacale și unul sau mai multe episoade depresive majore.[67] Episoadele hipomaniacale nu ajung la extremele depline ale maniei (i.e., de obicei nu cauzează subminări sociale sau ocupaționale severe, și sunt fără psihoză), iar aceasta poate face tulburarea bipolară de tip II mai dificil de diagnosticat, întrucât episoadele hipomaniacale pot părea pur și simplu ca perioade de productivitate înaltă de succes și sunt mărturisite mai puțin frecvent decât o depresie care provoacă suferință și subminează activitățile zilnice.


  • Ciclotimie: O istorie de episoade hipomaniacale cu perioade de depresie ce nu îndeplinesc criteriile pentru episoade depresive majore.[68]


Când este relevant, specificări ca început peripartum și cu ciclare rapidă trebuie utilizați pentru orice subtip. Indivizii care au simptome care cauzează suferință sau subminare semnificativă pe plan clinic, dar care nu îndeplinesc criteriile depline pentru unul dintre cele trei subtipuri pot fi diagnosticați cu tulburare bipolară nespecificată sau cu alt specific. Tulburarea bipolară cu alt specific este diagnosticată când un clinician alege să furnizeze o explicație pentru faptul că nu sunt îndeplinite criteriile pe deplin (e.g., hipomanie fără un precedent episod depresiv major).[2]



Ciclare rapidă |


Cei mai mulți oameni care îndeplinesc criteriile pentru tulburare bipolară experimentează un număr de episoade, în medie de la 0.4 la 0.7 pe an, durând de la trei la șase luni.[69]Ciclare rapidă, în orice caz, este o specificare care poate fi aplicată oricărui dintre subtipurile de mai sus. Este definită ca având patru sau mai multe episoade de perturbare a dispoziției în cadrul unei perioade de un an și este observată la o proporție semnificativă din indivizii cu tulburare bipolară.[28] Aceste episoade sunt separate unul de altul prin remisie (parțială sau totală) timp de cel puțin două luni sau de o schimbare a polarității dispoziției (i.e., de la un episod depresiv la un episod maniacal sau vice versa).[15] Definiția ciclării rapide cel mai frecvent citată în literatură (inclusiv în DSM) este cea a lui Dunner și Fieve: cel puțin patru episoade depresive, maniacale, hipomaniacale sau mixte într-o perioadă de 12 luni.[70] Au fost descrise de asemenea ciclări ultra-rapide (zile) și ultra-ultra rapide sau ultradiane (în cadrul aceleași zile).[71] Literatura ce examinează tratamentul farmacologic al ciclării rapide este împrăștiată și nu există consens clar în privința managementului farmacologic optim.[72]



Prevenire |


Încercările de prevenire a tulburării bipolare se concentrează pe stres (precum dificultățile din copilărie sau familiile foarte conflictuale) care, deși nu este un agent cauzal specific al bipolarității din punct de vedere al diagnosticului, pune indivizii vulnerabili genetic și biologic la riscul unui curs mai sever al bolii.[73] Există o dezbatere în privința relației cauzale dintre utilizarea cannabisului și tulburarea bipolară.[74]



Management |


Există un număr de tehnici farmacologice și psihoterapeutice utilizate pentru tratarea tulburării bipolare. Indivizii pot utiliza auto-ajutorul și urmări recuperarea.


Spitalizarea poate fi necesară în special în timpul episoadelor maniacale prezente la bipolarii de tip I. Aceasta poate fi voluntară sau (în funcție de legislație) involuntară. Șederea pe termen lung în spital a pacienților este în prezent mai puțin obișnuită din cauza dezinstituționalizării, deși așa ceva se poate întâmpla.[75]



Psihosocial |


Psihoterapia are scopul de a ușura simptomele principale, recunoaște mecanismele de declanșare a episoadelor, reduce emoția exprimată negativ în relații, recunoaște simptomele prodromale înainte de recurența deplină și practica factorii care duc la mentenanța remisiei.[76][77][78] Terapia cognitiv-comportamentală, terapia concentrată pe familie și psihoeducația au cea mai mare evidență în favoarea eficienței cu privire la prevenirea recidivării, în timp ce terapia interpersonală și de ritm social și terapia cognitiv-comportamentală se arată a fi cele mai eficiente în ce privește simptomele depresive reziduale. Cele mai multe studii s-au bazat numai de tulburarea bipolară de tip I, oricum, și tratamentul în timpul fazei acute poate fi o provocare specială.[79] Unii clinicienii pun accent pe a vorbi cu indivizii care experimentează mania, pentru a dezvolta o alianță terapeutică pentur susținerea recuperării.[80]



Medicație |




Litiul este adesea utilizat pentru a trata tulburarea bipolară și are cea mai bună evidență că reduce suicidul.


Un număr de medicamente sunt utilizate pentru tratarea tulburării bipolare.[47] Medicația cu cea mai bună evidență este litiul, care este un tratament eficient pentru episoade maniacale acute, previne recidivările și depresia bipolară.[81] Litiul reduce riscul de suicid, auto-vătămare și deces la persoanele cu tulburare bipolară.[82] Este neclar dacă ketamina (un anestezic disociativ general comun utilizat în chirurgie) este utilă în caz de bipolaritate la momentul 2015[update].[83]



Stabilizatori de dispoziție |


Litiul și anticonvulsantele cabarmazepină, lamotrigina și acidul valproic sunt utilizați ca stabilizatori de dispoziție pentru tratarea tulburării bipolare. Acești stabilizatori de dispoziție sunt utilizați pentru stabilizarea dispoziției pe termen lung, dar n-au demonstrat abilitatea de a trata rapid depresia bipolară acută.[84] Litiul este preferat pentru stabilizarea dispoziției pe termen lung.[47] Carbamazepina tratează efectiv episoadele maniacale, o anumită evidență susținând că are beneficii mai mari în tulburarea bipolară cu ciclare rapidă sau la cei cu o imagine clinică mai schizoafectivă. Este mai puțin eficientă în prevenirea recidivării decât litiul sau valproatul.[85][86] Valproatul a devenit un tratament prescris în mod obișnuit și tratează eficient episoadele maniacale.[87] Lamotrigina are mai multă eficiență în tratarea depresiei bipolare, iar acest beneficiu este cel mai mare în depresia majoră.[88] S-a observat că are anumite beneficii în prevenirea recidivării tulburării bipolare, deși există îngrijorări cu privire la studiile făcute și nu este vreun beneficiu în subtipul de ciclare rapidă a tulburării bipolare.[89] Nu se cunoaște cât de eficient este topiramatul.[90]



Antipsihotice |


Medicamentele antipsihotice sunt eficiente în tratamentul pe termen scurt al episoadelor maniacale ale tulburării bipolare și se arată a fi superioară litiului și anticonvulsivantelor în privința acestui scop.[47] Antipsihoticele atipice sunt de asemenea indicate pentru depresia bipolară refractară ca tratament alături de stabilizatorii de dispoziție.[84]Olanzapina este eficientă în prevenirea recidivărilor, deși evidența care o susține este mai slabă decât evidența în favoarea litiului.[91]



Antidepresive |


Antidepresivele nu se recomandă să fie utilizate singure în tratarea tulburării bipolare și nu s-a constatat că ar avea beneficii în plus în comparație cu stabilizatorii de dispoziție.[9][92] Medicamentele antipsihotice atipice (e.g., aripiprazolul) sunt preferabile antidepresivelor pentru a spori efectele stabilizatorilor de dispoziție din cauza lipsei eficienței antidepresivelor în tulburarea bipolară.[84]



Altele |


Cicluri scurte de benzodiazepine pot fi utilizate în plus pe lângă alte medicamente până stabilizarea dispoziției devine eficientă.[93] Terapia electroconvulsivă (TEC) este o formă eficientă de tratament pentru perturbările acute de dispoziție la cei cu tulburare bipolară, în special atunci când trăsăturile psihotice sau catatonice se manifestă.[9] TEC este de asemenea recomandată pentru uz la femeile însărcinate cu tulburare bipolară.[9]


În contradicție cu credințele răspândite, stimulantele sunt relativ sigure în cazurile de tulburare bipolară și o evidență considerabilă sugerează că ele pot chiar produce un efect antimaniacal. În cazurile în care ADHD și bipolaritatea sunt comorbide, stimulantele pot ajuta la ameliorarea ambelor condiții.[94]



Medicină alternativă |


Mai multe studii sugerează că acizii grași omega-3 pot avea efecte benefice asupra simptomelor depresive, nu și asupra celor maniacale. În orice caz, doar câteva mici studii de calitate variabilă au fost publicate și nu există suficientă evidență pentru a se face vreo concluzie fermă.[95][96]



Prognoză |


O condiție care durează toată viața cu perioade de recuperare parțială sau deplină între perioadele de episoade cu curente de recidivare,[28][95] tulburarea bipolară este considerată o problemă majoră de sănătate din cauza ratelor crescute de dizabilitate și mortalitate prematură.[95] Este de asemenea asociată cu probleme psihiatrice și medicale comorbide și rate mari de subdiagnostic sau diagnostic greșit, ceea ce cauzează întârzierea intervențiilor de tratament adecvat și contribuie la prognoze mai slabe.[30] După este făcut diagnosticul, rămâne dificil de obținut o remisie completă a tuturor simptomelor cu medicamentele psihiatrice valabile în prezent, iar simptomele devin adesea mai severe cu timpul.[55][97]


Complianța la medicație este unul dintre cei mai semnificativi factori care pot descrește rata și severitatea recidivării și are un impact pozitiv asupra prognozei generale.[98] În orice caz, tipurile de medicamente utilizate în tratarea tulburării bipolare cauzează în mod obișnuit efecte adverse[99] și mai mult de 75% din indivizii cu tulburare bipolară își iau medicația în mod inconsistent din variate motive.[98]


Din variatele tipuri ale tulburării, ciclarea rapidă (patru sau mai multe episoade într-un an) este asociată cu cele mai rele prognoze din cauza ratelor mari de auto-prejudiciere și sinucidere.[28] Indivizii diagnosticați cu bipolaritate care au o istorie de familie de tulburare bipolară au mai mare risc de episoade maniacale/hipomaniacale mai frecvente.[100] Declanșarea timpurie a trăsăturilor psihotice este de asemenea asociată cu rezultate mai rele,[101][102] precum și subtipurile care nu reacționează la litiu.[97]


Recunoașterea și intervenția timpurie de asemenea duce la o prognoză mai bună, întrucât stadiile timpurii, simptomele sunt mai puțin severe și reacționează mai bine la tratament.[97] Începutul după adolescență este legat de prognoze mai bune pentru ambele genuri, iar a fi bărbat este un factor protector împotriva nivelurilor înalte de depresie. Pentru femei, funcționarea socială mai bună înainte de dezvoltarea tulburării bipolare și a fi părinte constituie protecție împotriva încercărilor de sinucidere.[100]



Funcționare |


Personale cu tulburare bipolară adesea experimentează un declin în funcționarea cognitivă în timpul (și posibil înaintea) primului episod, după care un anumit grad de disfuncție cognitivă devine în mod tipic permanentă, cu subminări mai severe în fazele acute și subminare moderată în timpul perioadelor de remisie. Ca urmare, două treimi din persoanele cu tulburare bipolară continuă să experimenteze funcționare psihosocială subminată între episoade chiar și atunci când simptomele de dispoziție sunt în stare de remisie deplină. Un tipar similar observat atât în tulburarea bipolară de tip I cât și în cea de tip II, dar persoanele cu tulburare bipolară de tip II experimentează un mai mic grad de subminare.[99] Deficitele cognitive cresc în mod tipic în timpul cursului bolii. Gradele mai înalte de subminarea corelează cu numărul de numărul de episoade maniacale și spitalizări anterioare și cu prezența simptomelor psihotice.[103] Intervenția timpurie poate încetini progresul subminării cognitive, pe când tratamentul în stadiile mai târzii poate ajuta la reducerea suferinței și consecințelor negative legate de disfuncția cognitivă.[97]


În ciuda scopurilor excesiv de ambițioase care sunt frecvent parte a episoadelor maniacale, simptomele de manie subminează abilitatea de a realiza aceste scopuri și adesea interferează cu funcționarea socială și ocupațională a individului. O treime din persoanele cu tulburare bipolară rămân șomeri timp de un an după spitalizare pentru manie.[104] Simptomele depresive din timpul și între episoade, care au loc mult mai frecvent la cele mai multe persoane cu simptome hipomaniacale sau maniacale în timpul cursului bolii, sunt asociate cu recuperare funcțională mai slabă între episoade, fiind vorba inclusiv de șomaj și serviciu insuficient plătit la oamenii cu tulburare bipolară de tip I și II.[2][105] Oricum, cursul bolii (durata, vârsta de declanșare, numărul de spitalizări și prezența sau absența ciclării rapide) și performanța cognitivă sunt cei mai buni prezicători ai rezultatelor bolii la indivizii cu tulburare bipolară, fiind urmate de simptomele de depresie și anii de educație.[105]



Recuperare și recurență |


Un studiu naturalist făcut pe primele admiteri pentru manie sau episod mixt (reprezentându-i pe cei spitalizați și așadar cele mai severe cazuri) a constatat că 50 de procente au obținut recuperare de la sindrom (nu mai sunt îndeplinite criteriile pentru diagnostic) în cadrul unei perioade de nu mai mult de șase săptămâni și 98% în cadrul unei perioade de nu mai mult de doi ani. În timpul acestei perioade de doi ani, 72 procente au obținut recuperarea din simptome (fără absolut nici un simptom) și 43 procente au obținut recuperare funcțională (au reobținut statutul ocupațional și rezidențial anterior). Oricum, 40 procente au ajuns să experimenteze un nou episod de manie sau depresie în cadrul a 2 ani de recuperare din sindrom, iar 19 procente au schimbat fazele fără recuperare.[106]


Simptomele care preced o recidivare (prodromale), în special cele legate de manie, pot fi identificate de către persoanele cu tulburare bipolară.[107] Sunt intenții de a-i învăța pe pacienți strategii de a face față atunci când observă simptome cu rezultate încurajatoare.[108]



Sinucidere |


Tulburarea bipolară poate cauza ideație suicidară care duce încercări de sinucidere. Indivizii a căror tulburare bipolară începe cu un episod depresiv sau afectiv mixt par să aibă o prognoză mai săracă și un risc crescut de sinucidere.[57] Una din două persoane cu tulburare bipolară încearcă să se sinucidă cel puțin o dată în timpul vieții și multe încercări sunt duse până sfârșit.[37] Media anuală a ratei de sinucidere este de 0.4 procente, care este de 10–20 ori mai mare decât cea a populației generale.[109] Raportul standard de mortalitate cauzată de sinucidere la tulburarea bipolară este între 18 și 25.[110] Riscul de sinucidere pe parcursul vieții se estimează a fi de 20 de procente la cei cu tulburare bipolară.[15]



Epidemiologie |




Povara tulburării bipolare în lume: anii de viață ajustați cu incapacitate per 100,000 de locuitori în 2004.
.mw-parser-output .refbegin{font-size:90%;margin-bottom:0.5em}.mw-parser-output .refbegin-hanging-indents>ul{list-style-type:none;margin-left:0}.mw-parser-output .refbegin-hanging-indents>ul>li,.mw-parser-output .refbegin-hanging-indents>dl>dd{margin-left:0;padding-left:3.2em;text-indent:-3.2em;list-style:none}.mw-parser-output .refbegin-100{font-size:100%}

     <180

     180-185

     185-190

     190-195

     195-200

     200-205

     205-210

     210-215

     215-220

     220-225

     225-230

     >230




Tulburarea bipolară este a șasea cea mai mare cauză de dizabilitate din lume cu o prevalență pe parcursul vieții la de la 1 la 3 procente din populația generală.[10][111][112] În orice caz, o reanaliză a datelor a unui studiu al National Epidemiological Catchment Area din Statele Unite sugerează că 0.8 procente din populație experimentează un episod maniacal cel puțin o dată (pragul de diagnostic pentru bipolaritatea de tip I) și alte 0.5 procente au un episod hipomaniacal (pragul de diagnostic pentru bipolaritatea de tip II și ciclotimie). Incluzând criterii de diagnostic pentru criteriile de diagnostic de sub-prag, precum una sau două simptome pentru o perioadă scurtă de timp, alte 5.1 procente din populație se adaugă, adunându-se la un total de 6.4 procente, au fost clasificați ca având tulburare de spectru bipolar.[113] O analiză mai recentă a datelor Studiului Comorbidității Naționale a SUA a constat că 1 procent îndeplinesc criteriile prevalente pentru bipolaritatea de tip I, 1.1 procente pentru bipolaritatea de tip II, și 2.4 procente de simptome de subprag.[114]


Există variații și limitări conceptuale și metodologice ale descoperirilor făcute de studii. Cele mai multe studii despre tulburarea bipolară sunt în mod tipic făcute de intervievatori care urmează scheme de interviu deplin structurate/puse la punct; răspunsurile la itemi unici ale acestor interviuri pot suferi de validitate limitată. În plus, diagnosticele (și așadar estimările prevalenței) variază în funcție de abordarea categorică sau de spectru care este utilizată. Această considerație a dus la preocupări atât cu privire la subdiagnostic cât și la supradiagnostic.[115]


Incidența tulburării bipolare este similară la bărbați și femei[116] inclusiv de-a lungul diferitelor culturi și grupuri etnice.[117] Un studiu din 2000 al Organizației Mondiale a Sănătății a constatat că prevalența și incidența tulburării bipolare este foarte similară de-a lungul lumii. Prevalența standardizată pe vârstă per 100,000 este de la 421.0 în Asia de Sud până la 481.7 în Africa și Europa pentru bărbați și de la 450.3 în Africa și Europa până la 491.6 în Oceania pentru femei. În orice caz, severitatea poate varia de-a lungul globului. Anii de viață ajustați la incapacitate, de exemplu, se arată a fi mai mari în țările în curs de dezvoltare, unde acoperirea medicală poate fi mai săracă, iar medicația mai puțin accesibilă.[118] În cadrul Statelor Unite, asiato-americanii au rate semnificativ mai mici decât africanii și europenii americani.[119]


Adolescența târzie și maturitatea timpurie sunt anii culminanți pentru declanșarea tulburării bipolare.[120][121] Un studiu a constatat de asemenea că în 10 procente din cazurile de bipolaritate, declanșarea maniei a avut loc la pacienții cu cel puțin 50 de ani împliniți.[122]



Istorie |




Psihiatrul german Emil Kraepelin a fost primul care a făcut diferența între boala maniaco-depresivă și „dementia praecox” (acum cunoscută ca schizofrenie) la sfârșitul secolului 19


Variații ale dispoziției și nivelurilor de energie au fost observate ca parte a experienței umane de-a lungul istoriei. Cuvintele ”melancolie”, un vechi cuvânt pentru depresie, și „manie” își au originea în Grecia Antică. Cuvântul melancolie este derivat din melas (μέλας), însemnând „negru”, și chole (χολή), însemnând „bilă”,[123] indicativ al originilor termenului în teoria umorală pre-hippocratică. În teoriile umorale, mania a fost văzută ca venind dintr-un exces al bilei albe sau a unui amestec dintre bila neagră și albă. Originile lingvistice ale maniei, în orice caz, nu sunt clare. Anumite etimologii au fost propuse de medicul roman antic Caelius Aurelianus, de exemplu că cuvântul grecesc ania, însemnând „a produce o mare angonie mentală” și manos, însemnând „relaxat” sau „liber”, care poate aproxima în mod contextual relaxarea excesivă a minții și sufletului.[124] Sunt cel puțin cinci alți candidați, iar o parte din confuzia legată de etimologia exactă a cuvântului manie este uzul său varia în poezia și mitologia pre-hippocratică.[124]


La începutul anilor 1800, lipemania psihiatrului francez Jean-Étienne Dominique Esquirol, una dintre monomaniile sale afective, a fost prima elaborare despre ceea ce a devenit depresia modernă.[125] Baza conceptualizării curente a bolii bipolare poate fi urmărită începând cu anii 1850; în 1850, Jean-Pierre Falret a prezentat o descriere Academiei Societății Psihiatrice de la Paris în cursul în care a menționat „nebunia circulară” (la folie circulaire, Pronunție în franceză: /la fɔli siʁ.ky.lɛʁ/); prelegerea a fost rezumată în 1851 în „Gazette des hôpitaux” („Gazeta spitalului”).[126] Trei ani mai târziu, în 1854, Jules-Gabriel-François Baillarger (1809–1890) a descris la Académie Nationale de Médecine a Franței imperiale, o boală mentală bifazică care cauzează oscilări recurente între manie și melancolie, pe care a numit-o folie à double forme (Pronunție în franceză: /fɔli a dubl fɔʀm/, „nebunie în formă dublă”).[126][127] Articolul original al lui Baillarger, „De la folie à double forme”, a apărut în ziarul medical Annales médico-psychologiques (Anale medical-psihologice) în 1854.[126]


Aceste concepte au fost dezvoltate de psihiatrul german Emil Kraepelin (1856–1926), care, utilizând conceptul de ciclotimie a lui Kahlbaum,[128] a categorizat și studiat cursul natural al pacienților bipolari netratați. A inventat termenul psihoză maniaco-depresivă, după ce a observat că perioadele de boală acută, maniacală sau depresivă, sunt în general separate de intervale relativ libere de simptome, când pacientul este capabil să funcționeze normal.[129]


Termenul „reacție maniaco-depresivă” a apărut în prima versiune a DSM în 1952, sub influența moștenirii lui Adolf Meyer.[130] Împărțirea în tulburări depresive „unipolare” și tulburări bipolare își are originea în conceptul lui Karl Kleist - apărut în 1911 - de tulburări afective unipolare și bipolare, care a fost utilizat de Karl Leonhard în 1957 pentru a face diferența între tulburarea unipolară și cea bipolară în caz de depresie.[124] Aceste subtipuri au fost văzute ca condiții separate de la publiacarea DSM-III. Subtipurile bipolaritate de tip II și ciclare rapidă sunt incluse începând cu apariția DSM-IV, fapt ce a avut la bază lucrările din anii 1970 ale lui David Dunner, Elliot Gershon, Frederick Goodwin, Ronald Fieve și Joseph Fleiss.[131][132][133]



Societate și cultură |


Vezi și: Listă de persoane cu tulburare bipolară.



Mărturisirea publică a cântăreței Rosemary Clooney despre tulburarea sa bipolară a făcut-o una dintre primele purtătoare de cuvânt pentru boală mentală.[134]


Există probleme răspândite legate de stigmatul social, stereotipuri și prejudecăți legate indivizii diagnosticați cu tulburare bipolară.[135]


Kay Redfield Jamison, psiholog clinic și profesor de psihiatrie la Școala de Medicină a Universității Johns Hopkins, și-a descris propria tulbuarare bipolară în memoriile sale An Unquiet Mind (1995).[136] În autobiografia sa Manicdotes: There's Madness in His Method (2008), Chris Joseph își descrie lupta între dinamismul creativ care i-a permis crearea agenției sale de multimilioane de lire și disperarea sa întunecată risipitoare de bani a bolii sale bipolare.[137]


Mai multe opere dramatice au înfățișat caractere cu trăsături sugestive ale diagnosticului care a fost subiect de discuție pentru psihiatri și experți ai filmului deopotrivă. Un exemplu notabil este Mr. Jones (1993), în care Mr. Jones (Richard Gere) trece de la un episod maniacal la o fază depresivă, după care revine din nou la starea anterioară, petrecând timp într-un spital psihiatric și expunând multe din trăsăturile sindromului.[138] În The Mosquito Coast (1986), Allie Fox (Harrison Ford) expune anumite trăsături ca nechibzuința, grandoarea, sporirea activității orientată spre scop și labilitatea dispoziției, precum și o anumită paranoia.[139] Psihiatrii au sugerat că Willy Loman, personajul principal din piesa clasică a lui Arthur Miller Moartea unui comis-voiajor, suferă de tulburare bipolară,[140] deși termenul specific pentru această condiție nu exista atunci când piesa a fost scrisă.


Speciale TV, de exemplu Stephen Fry: The Secret Life of the Manic Depressive de la BBC,[141]True Life: I'm Bipolar de la MTV, talk-show-uri și radio show-uri publice, și voința crescută a persoanelor publice de a vorbi despre propria tulburare bipolară, s-au concentrat pe condițiile psihiatrice și astfel au crescut nivelul de conștientizare a publicului.


Pe 7 aprilie 2009, drama de noapte 90210 difuzată de rețeaua CW, a publicat un episod special în care personajul Silver a fost diagnosticat cu tulburare bipolară.[142] Stacey Slater, un personaj din serialul BBC EastEnders, a fost diagnosticat cu tulburare bipolară. Intriga a fost dezvoltată ca parte a campaniei Headroom-ului BBC.[143] Serialul Brookside de la canalul britanic Channel 4 a prezentat o poveste despre tulburarea bipolară unde personajul Jimmy Corkhill a fost diagnosticat cu această condiție.[144] Protagonista dramei thriller politic Homeland difuzat de rețeaua americană TV Showtime, Carrie Mathison, este bipolară, fapt ce l-a ținut secret din zilele ei de școală.[145] În aprilie 2014, ABC a premiat drama medicală Black Box, în care personajul principal, un neurosavant renumit la nivel mondial, este bipolar.[146]


Într-un efort de a ușura stigmatul social asociat cu tulburarea bipolară, dirijorul de orchestră Ronald Braunstein a co-fondat ME/2 Orchestra împreună cu soția sa Caroline Whiddon în 2011. Braunstein a fost diagnosticat cu tulburare bipolară în 1985, iar concertele sale alături de ME/2 Orchestra au fost concepute pentru a crea un mediu binevoitor de performanță pentru colegii săi din domeniul muzical precum și pentru a crește conștientizarea publicului în legătură cu bolile mentale.[147][148]



Creativitate |


O legătură între boala mentală și succesul profesional sau creativitatea a fost sugerată, inclusiv în relatările lui Socrate, Seneca și Cesare Lombroso. În ciuda proeminenței în cultura populară, legătura dintre creativitate și bipolaritate n-a fost studiată riguros. Acest câmp de studiu este înclinat să fie afectat de tendențiozitate legată de confirmare. O anumită evidență sugerează că anumite componente ereditare ale tulburării bipolare se suprapun cu componentele ereditare pentru creativitate. Probanții persoanelor cu tulburare bipolară sunt mai înclinați să aibă succes pe plan profesional, precum și să demonstreze trăsături temperamentale similare tulburării bipolare. În plus, în timp ce studiile cu privire la frecvența tulburării bipolare în rândul eșantioanelor de populație creativă sunt contradictorii, studiile au parte de o descoperire pozitivă că tulburarea bipolară complet dezvoltată este rară.[149]



Populații specifice |



Copii |




Litiul este singura medicație aprobată de FDA pentru tratarea maniei la copii


În anii 1920, Emil Kraepelin a notat că episoadele maniacale sunt rare înaintea pubertății.[150] În general, tulburarea bipolară la copii nu era recunoscută în prima jumătate a secolului douăzeci. Această problemă s-a diminuat în urma apariției criteriilor DSM în ultima parte a secolului douăzeci.[150][151]DSM5 nu se referă în mod specific la tulburarea bipolară la copii și în loc se referă la tulburarea disruptivă de dereglare a dispoziției.[152]


În timp ce la adulți cursul tulburării bipolare se caracterizează prin episoade distincte de depresie și manie fără simptomatologie clară între ele, la copii și adolescenți schimbările foarte rapide de dispoziție sau chiar simptomele foarte cronice sunt norma.[153] Tulburarea bipolară pediatrică este în mod obișnuit caracterizată de accese de furie, iritabilitate și psihoză, mai degrabă decât de manie euforică, care este observată mai des la adulți.[150][153] Declanșarea timpurie a tulburării bipolare este mai probabil să se manifeste ca depresie decât ca manie sau hipomanie.[154]


Diagnosticul de tulburare bipolară la copii este controversat,[153] deși nu încape discuție că simptomele tipice tulburării bipolare au consecințe negative pentru minorii care suferă de ele.[150] Dezbaterea se concentrează în principal pe dacă ceea ce este numit tulburare bipolară la copii este aceeași tulburare cu care sunt diagnosticați adulții[150] și dacă criteriile de diagnostic pentru adulți sunt utile și exacte când sunt aplicate la copii.[153] În privința diagnosticării copiilor, unii experți recomandă utilizarea criteriilor DSM.[153] Alții cred că aceste criterii nu separă în mod corect copiii cu tulburare bipolară de alte probleme precum ADHD și pun accent pe ciclările rapide ale dispoziției.[153] Încă alții susțin că ceea ce distinge exact pe copiii cu tulburare bipolară este iritabilitatea.[153] Parametrii practicii ai AACAP încurajează prima strategie.[150][153] Studiile care utilizează criteriile DSM arată că până la 1 procent din tineri au tulburare bipolară.[150]


Tratamentul implică medicație și psihoterapie.[153] Prescripția de medicamente constă de obicei în stabilizatori de dispoziție și antipsihotice atipice.[153] Dintre primele, litiul este singurul element aprobat de FDA pentru copii.[150] Terapia psihologică combină în mod normal educația cu privire la boală, terapia de grup și terapia cognitiv-comportamentală.[153] Medicația cronică este adesea necesară.[153]


Direcțiile actuale de cercetare a tulburării bipolare la copii implică optimizarea tratamentelor, sporirea cunoașterii bazelor genetice și neurobiologice ale tulburării pediatrice și dezvoltarea criteriilor de diagnostic.[153] Unele cercetări ale tratamentului sugerează că intervențiile psihosociale care implică familia, psihoeducația și dezvoltarea de abilități (prin terapii precum TCC, terapia comportamental dialectică și terapia interpersonală și de ritm social pot ajuta dacă sunt utilizate alături de farmacoterapie.[155] Din păcate, literatura și cercetarea cu privire la eficiența terapiei psihosociale pentru BPSD este insuficientă, ceea ce face dificil de determinat eficiența variator terapii.[155] DSM-5 a propus un nou diagnostic despre care se consideră că acoperă reprezentări în prezent considerate a fi declanșare în copilărie a bipolarității.[156]



Vârstnici |


Există o relativă lipsă de cunoaștere cu privire la tulburarea bipolară în partea târzie a vieții. Există evidență că tulburarea devine mai puțin prevalentă cu vârsta, dar cu toate acestea prezintă un procent similar de admiteri psihiatrice; că pacienții bipolari mai vârstnici au experimentat pentru prima dată simptomele la o vârstă mai târzie; că declanșarea mai târzie a maniei este asociată cu o mai multă subminare neurologică; că abuzul de substanțe este în mod considerabil mai puțin obișnuit la grupurile mai vârstnice; și că este probabil un mai mare nivel de variație în prezentare și curs, de exemplu indivizii pot dezvolta o nouă declanșare a maniei asociată cu schimbări vasculare sau să devină maniacali doar după episoade depresive recurente sau să fi fost diagnosticați cu tulburare bipolară la o vârstă timpurie și încă să îndeplinească criteriile. Există de asemenea o anumită evidență slabă și neconcluzivă că mania este mai puțin intensă și că este o mai mare prevalență a episoadelor mixte, deși poate fi vorba de un răspuns redus la tratament. În general, sunt mai mult asemănări cu adulții mai tineri decât diferențe.[157][158] La vârstnici, recunoașterea și tratamentul tulburării bipolare poate fi complicat de prezența demenței sau a efectelor adverse ale medicației luate pentru alte condiții.[159]



Vezi și |



  • Psihoză

  • Listă de persoane cu tulburare bipolară





Referințe |



  1. ^ abcdefghijklmnopqrstuvw„Bipolar disorder”. BMJ (Clinical Research Ed.). 345: e8508. 27 e.n.. doi:10.1136/bmj.e8508. PMID 23271744.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor).mw-parser-output cite.citation{font-style:inherit}.mw-parser-output .citation q{quotes:"""""""'""'"}.mw-parser-output .citation .cs1-lock-free a{background:url("//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/65/Lock-green.svg/9px-Lock-green.svg.png")no-repeat;background-position:right .1em center}.mw-parser-output .citation .cs1-lock-limited a,.mw-parser-output .citation .cs1-lock-registration a{background:url("//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d6/Lock-gray-alt-2.svg/9px-Lock-gray-alt-2.svg.png")no-repeat;background-position:right .1em center}.mw-parser-output .citation .cs1-lock-subscription a{background:url("//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/aa/Lock-red-alt-2.svg/9px-Lock-red-alt-2.svg.png")no-repeat;background-position:right .1em center}.mw-parser-output .cs1-subscription,.mw-parser-output .cs1-registration{color:#555}.mw-parser-output .cs1-subscription span,.mw-parser-output .cs1-registration span{border-bottom:1px dotted;cursor:help}.mw-parser-output .cs1-ws-icon a{background:url("//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/4c/Wikisource-logo.svg/12px-Wikisource-logo.svg.png")no-repeat;background-position:right .1em center}.mw-parser-output code.cs1-code{color:inherit;background:inherit;border:inherit;padding:inherit}.mw-parser-output .cs1-hidden-error{display:none;font-size:100%}.mw-parser-output .cs1-visible-error{font-size:100%}.mw-parser-output .cs1-maint{display:none;color:#33aa33;margin-left:0.3em}.mw-parser-output .cs1-subscription,.mw-parser-output .cs1-registration,.mw-parser-output .cs1-format{font-size:95%}.mw-parser-output .cs1-kern-left,.mw-parser-output .cs1-kern-wl-left{padding-left:0.2em}.mw-parser-output .cs1-kern-right,.mw-parser-output .cs1-kern-wl-right{padding-right:0.2em}

  2. ^ abcdefghijklmAmerican Psychiatry Association (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (ed. 5th). Arlington: American Psychiatric Publishing. pp. 123–154. ISBN 978-0-89042-555-8. 


  3. ^ „DSM IV Criteria for Manic Episode”. Arhivat din originalul de la 31 iulie 2017.  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)


  4. ^ Goodwin, Guy M. (2012). „Bipolar disorder”. Medicine. 40 (11): 596–598. doi:10.1016/j.mpmed.2012.08.011. 


  5. ^ Charney, Alexander; Sklar, Pamela (2018). „Genetics of Schizophrenia and Bipolar Disorder”. În Charney, Dennis; Nestler, Eric; Sklar, Pamela; Buxbaum, Joseph. Charney & Nestler's Neurobiology of Mental Illness (ed. 5th). New York: Oxford University Press. p. 162.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)


  6. ^ NIMH (Aprilie 2016). „Bipolar Disorder”. National Institutes of Health. Arhivat din originalul de la 27 iulie 2016. Accesat în 13 august 2016.  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  7. ^ „Evidence-based guidelines for treating bipolar disorder: Revised third edition recommendations from the British Association for Psychopharmacology”. Journal of Psychopharmacology. 30 (6): 495–553. iunie 2016. doi:10.1177/0269881116636545. PMC 4922419 Accesibil gratuit. PMID 26979387. Currently, medication remains the key to successful practice for most patients in the long term. ... At present the preferred strategy is for continuous rather than intermittent treatment with oral medicines to prevent new mood episodes.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  8. ^ „Efficacy and safety of electroconvulsive therapy in the treatment of bipolar disorder: a systematic review”. The Journal of ECT. 27 (2): 153–64. iunie 2011. doi:10.1097/yct.0b013e3181e6332e. PMID 20562714.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)

  9. ^ abcde„Bipolar disorder”. Lancet (Review). 387 (10027): 1561–72. aprilie 2016. doi:10.1016/S0140-6736(15)00241-X. PMID 26388529.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)

  10. ^ ab„The impact of environmental factors in severe psychiatric disorders”. Front Neurosci. 8 (19): 19. Februarie 2014. doi:10.3389/fnins.2014.00019. PMC 3920481 Accesibil gratuit. PMID 24574956.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  11. ^ „Is sex important? Gender differences in bipolar disorder”. International Review of Psychiatry. 22 (5): 437–52. 2010. doi:10.3109/09540261.2010.514601. PMID 21047158.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)

  12. ^ ab„Bipolar disorder--costs and comorbidity”. The American Journal of Managed Care. 11 (3 Suppl): S85–90. Iunie 2005. PMID 16097719.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  13. ^ Akiskal, Hagop (2017). „13.4 Mood Disorders: Clinical Features”. În Sadock, Benjamin; Sadock, Virginia; Ruiz, Pedro name-list-format = vanc. Kaplan and Sadock's Comprehensive Textbook of Psychiatry (ed. 10th). New York: Wolters Kluwer. 


  14. ^ „The neurobiology of the switch process in bipolar disorder: a review”. The Journal of Clinical Psychiatry. 71 (11): 1488–501. Noiembrie 2010. doi:10.4088/JCP.09r05259gre. PMC 3000635 Accesibil gratuit. PMID 20492846.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

  15. ^ abcdefghEroare la citare: Etichetă <ref> invalidă;
    niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite Barnett2009

  16. ^ ab„Comparative efficacy and acceptability of mood stabilizer and second generation antipsychotic monotherapy for acute mania—a systematic review and meta-analysis”. J Affect Disord. 134 (1–3): 14–9. Noiembrie 2011. doi:10.1016/j.jad.2010.11.009. PMID 21145595.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

  17. ^ abcdefg„Caregiver burden in bipolar hypomania and mania: a systematic review”. Perspect Psychiatr Care. 48 (4): 187–97. Octombrie 2012. doi:10.1111/j.1744-6163.2012.00328.x. PMID 23005586.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  18. ^ Titmarsh S (2013). „Characteristics and duration of mania: implications for continuation treatment”. Progress in Neurology and Psychiatry. 17 (3): 26–7. doi:10.1002/pnp.283. 

  19. ^ ab„Bipolar disorder and substance misuse: pathological and therapeutic implications of their comorbidity and cross-sensitisation”. Br J Psychiatry. 202 (3): 172–6. Martie 2013. doi:10.1192/bjp.bp.112.116855. PMC 4340700 Accesibil gratuit. PMID 23457180.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  20. ^ „Grandiose delusions: a review and theoretical integration of cognitive and affective perspectives”. Clin Psychol Rev. 31 (4): 684–96. iunie 2011. doi:10.1016/j.cpr.2011.02.009. PMID 21482326.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  21. ^ Furukawa TA (2010). „Assessment of mood: Guides for clinicians”. Journal of Psychosomatic Research. 68 (6): 581–589. doi:10.1016/j.jpsychores.2009.05.003. PMID 20488276. 


  22. ^ „Overlapping prefrontal systems involved in cognitive and emotional processing in euthymic bipolar disorder and following sleep deprivation: a review of functional neuroimaging studies”. Clin Psychol Rev. 32 (7): 650–63. noiembrie 2012. doi:10.1016/j.cpr.2012.07.003. PMC 3922056 Accesibil gratuit. PMID 22926687.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)

  23. ^ ab„The ascent into mania: a review of psychological processes associated with the development of manic symptoms”. Clinical Psychology Review. 28 (3): 494–520. Martie 2008. doi:10.1016/j.cpr.2007.07.010. PMID 17825463.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

  24. ^ abcBowins B (2007). „Cognitive regulatory control therapies”. Am J Psychother. 67 (3): 215–36. doi:10.1176/appi.psychotherapy.2013.67.3.215. PMID 24236353. 


  25. ^ „The link between bipolar disorders and creativity: evidence from personality and temperament studies”. Current Psychiatry Reports. 12 (6): 522–30. decembrie 2010. doi:10.1007/s11920-010-0159-x. PMID 20936438.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  26. ^ „Bipolar Disorder: NIH Publication No. 95-3679”. U.S. National Institutes of Health. septembrie 1995. Arhivat din original la 29 aprilie 2008. 


  27. ^ „Bipolar II Disorder Symptoms and Signs”. Web M.D. Arhivat din originalul de la 9 decembrie 2010. Accesat în 6 decembrie 2010.  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)

  28. ^ abcdeMuneer A (Iunie 2013). „Treatment of the depressive phase of bipolar affective disorder: a review”. J Pak Med Assoc. 63 (6): 763–9. PMID 23901682.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  29. ^ American Psychiatric Association (2006). „Practice Guideline for the Treatment of Patients With Bipolar Disorder Second Edition”. APA Practice Guidelines for the Treatment of Psychiatric Disorders: Comprehensive Guidelines and Guideline Watches. 1. doi:10.1176/appi.books.9780890423363.50051. ISBN 978-0-89042-336-3. 

  30. ^ abBowden CL (Ianuarie 2001). „Strategies to reduce misdiagnosis of bipolar depression”. Psychiatr Serv. 52 (1): 51–5. doi:10.1176/appi.ps.52.1.51. PMID 11141528.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  31. ^ „Differentiating bipolar disorders from major depressive disorders: treatment implications”. Ann Clin Psychiatry. 19 (4): 305–12. Octombrie–decembrie 2007. doi:10.1080/10401230701653591. PMID 18058287.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

  32. ^ abcde„Bipolar mixed states: an international society for bipolar disorders task force report of symptom structure, course of illness, and diagnosis”. Am J Psychiatry. 170 (1): 31–42. Ianuarie n2013. doi:10.1176/appi.ajp.2012.12030301. PMID 23223893.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  33. ^ „Cognitive dysfunction in major depression and bipolar disorder: Assessment and treatment options”. Psychiatry and Clinical Neurosciences (Review). 71 (1): 18–27. Ianuarie 2017. doi:10.1111/pcn.12463. PMID 27685435.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  34. ^ „Bipolar Disorder and Cognitive Dysfunction: A Complex Link”. The Journal of Nervous and Mental Disease (Review). 205 (10): 743–756. Octombrie 2017. doi:10.1097/NMD.0000000000000720. PMID 28961594.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  35. ^ Goodwin & Jamison 2007, p. 338.


  36. ^ „Attention deficit-hyperactivity disorder, comorbidities, and risk situations”. Jornal de Pediatria. 89 (2): 124–30. Martie-aprilie 2013. doi:10.1016/j.jped.2013.03.015. PMID 23642421.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

  37. ^ abcdKerner B (Februarie 2014). „Genetics of bipolar disorder”. Appl Clin Genet. 7: 33–42. doi:10.2147/tacg.s39297. PMC 3966627 Accesibil gratuit. PMID 24683306.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  38. ^ „Bipolar disorder and Premenstrual Syndrome or Premenstrual Dysphoric Disorder comorbidity: a systematic review”. Rev Bras Psiquiatr. 34 (4): 467–79. Decembrie 2012. doi:10.1016/j.rbp.2012.04.010. PMID 23429819.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  39. ^ „Comorbidity in Bipolar Disorder: The Complexity of Diagnosis and Treatment”. Psychiatric Times. 2009. Arhivat din originalul de la 28 aprilie 2009.  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  40. ^ „Mitochondrial modulators for bipolar disorder: a pathophysiologically informed paradigm for new drug development”. Aust N Z J Psychiatry. 47 (1): 26–42. Ianuarie 2013. doi:10.1177/0004867412449303. PMID 22711881.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

  41. ^ ab„Heritability of bipolar spectrum disorders. Unity or heterogeneity?”. Journal of Affective Disorders. 106 (3): 229–240. 2008. doi:10.1016/j.jad.2007.07.001. PMID 17692389.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  42. ^ „High Concordance of Bipolar I Disorder in a Nationwide Sample of Twins”. American Journal of Psychiatry. 161 (10): 1814–1821. 2004. doi:10.1176/appi.ajp.161.10.1814. PMID 15465978.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  43. ^ „The Heritability of Bipolar Affective Disorder and the Genetic Relationship to Unipolar Depression”. Archives of General Psychiatry. 60 (5): 497–502. 2003. doi:10.1001/archpsyc.60.5.497. PMID 12742871.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  44. ^ „The clinical nature and formal diagnosis of premenstrual, postpartum, and perimenopausal affective disorders”. Current Psychiatry Reports. 4 (6): 419–28. Decembrie 2002. doi:10.1007/s11920-002-0069-7. PMID 12441021.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  45. ^ „The role of estrogen in bipolar disorder, a review”. Nordic Journal of Psychiatry. 68 (2): 81–7. Februarie 2014. doi:10.3109/08039488.2013.775341. PMID 23510130.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  46. ^ „The genetics of bipolar disorder: Genome 'hot regions,' genes, new potential candidates and future directions”. Molecular Psychiatry. 13 (8): 742–771. 2008. doi:10.1038/mp.2008.29. PMID 18332878.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)

  47. ^ abcd„Treatment of bipolar disorder”. Lancet. 381 (9878): 1672–82. 11 mai 2013. doi:10.1016/S0140-6736(13)60857-0. PMC 3876031 Accesibil gratuit. PMID 23663953.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  48. ^ „Impact of childhood stress on psychopathology”. Rev Bras Psiquiatr. 34 (4): 480–8. Decembrie 2012. doi:10.1016/j.rbp.2012.04.009. PMID 23429820.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  49. ^ „Prevention of bipolar disorder in at-risk children: Theoretical assumptions and empirical foundations”. Development and Psychopathology. 20 (3): 881–897. 2008. doi:10.1017/S0954579408000424. PMC 2504732 Accesibil gratuit. PMID 18606036.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  50. ^ Murray ED, Buttner N, Price BH. (2012) Depression and Psychosis in Neurological Practice. In: Neurology in Clinical Practice, 6th Edition. Bradley WG, Daroff RB, Fenichel GM, Jankovic J (eds.) Butterworth Heinemann. 12 aprilie 2012. ISBN: 1-4377-0434-4 | ISBN: 978-1-4377-0434-1

  51. ^ abcdef„Bipolar disorders: a review”. American Family Physician. 85 (5): 483–93. martie 2012. PMID 22534227. Arhivat din originalul de la 24 martie 2014.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)


  52. ^ „Bipolar disorder diagnosis: challenges and future directions”. Lancet. 381 (9878): 1663–71. mai 2013. doi:10.1016/S0140-6736(13)60989-7. PMC 5858935 Accesibil gratuit. PMID 23663952.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  53. ^ „Multivariate Meta-Analysis of the Discriminative Validity of Caregiver, Youth, and Teacher Rating Scales for Pediatric Bipolar Disorder: Mother Knows Best About Mania”. Archives of Scientific Psychology. 3 (1): 112–137. 2015. doi:10.1037/arc0000024. Accesat în 7 decembrie 2016.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  54. ^ „Diagnostic and Clinical Management Approaches to Bipolar Depression, Bipolar II and Their Comorbidities”. Bipolar Psychopharmacotherapy. Caring for the Patient. 2006. pp. 193–234. doi:10.1002/0470017953.ch11. ISBN 978-0-470-01795-1.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)

  55. ^ abc„Screening for bipolar spectrum disorders: A comprehensive meta-analysis of accuracy studies”. Journal of Affective Disorders. 172: 337–46. februarie 2015. doi:10.1016/j.jad.2014.10.024. PMID 25451435.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)

  56. ^ ab„Rating scales in bipolar disorder”. Current Opinion in Psychiatry. 22 (1): 42–9. Ianuarie 2009. doi:10.1097/YCO.0b013e328315a4d2. PMID 19122534.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

  57. ^ ab„Antidepressant-associated mood-switching and transition from unipolar major depression to bipolar disorder: a review”. J Affect Disord. 148 (1): 129–35. mai 2013. doi:10.1016/j.jad.2012.10.033. PMID 23219059.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  58. ^ „How to differentiate bipolar disorder from attention deficit hyperactivity disorder and other common psychiatric disorders: A guide for clinicians”. Current Psychiatry Reports. 7 (2): 98–103. 2005. doi:10.1007/s11920-005-0005-8. PMID 15802085.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  59. ^ Magill CA (2004). „The boundary between borderline personality disorder and bipolar disorder: Current concepts and challenges”. Canadian Journal of Psychiatry. 49 (8): 551–556. doi:10.1177/070674370404900806. PMID 15453104. 


  60. ^ Bassett D (2012). „Borderline personality disorder and bipolar affective disorder. Spectra or spectre? A review”. Australian and New Zealand Journal of Psychiatry. 46 (4): 327–339. doi:10.1177/0004867411435289. PMID 22508593. 


  61. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă;
    niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite Craddock2013


  62. ^ „Drug-induced mania”. Drug Safety. 12 (2): 146–53. februarie 1995. doi:10.2165/00002018-199512020-00007. PMID 7766338.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  63. ^ Korn ML. „Across the Bipolar Spectrum: From Practice to Research”. Medscape. Arhivat din originalul de la 14 decembrie 2003.  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)


  64. ^ „Mood episodes and mood disorders: patterns of incidence and conversion in the first three decades of life”. Bipolar Disord. 11 (6): 637–49. Septembrie 2009. doi:10.1111/j.1399-5618.2009.00738.x. PMC 2796427 Accesibil gratuit. PMID 19689506.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  65. ^ Publishing, Harvard Health. „Bipolar disorder”. Harvard Health. Accesat în 11-04-2019.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)


  66. ^ Durand, V. Mark. (2015). Essentials of abnormal psychology. [Place of publication not identified]: Cengage Learning. ISBN 978-1305633681. OCLC 884617637. 

  67. ^ ab„Bipolar Disorder in Children”. Psychiatry J. 2014 (928685): 928685. Februarie 2014. doi:10.1155/2014/928685. PMC 3994906 Accesibil gratuit. PMID 24800202.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  68. ^ „Cyclothymic disorder: a critical review”. Clin Psychol Rev. 32 (4): 229–43. iunie 2012. doi:10.1016/j.cpr.2012.02.001. PMID 22459786.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  69. ^ „Historical perspectives and natural history of bipolar disorder”. Biological Psychiatry. 48 (6): 445–457. 2000. doi:10.1016/s0006-3223(00)00909-4. PMID 11018218.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  70. ^ „Rapid cycling bipolar disorder – diagnostic concepts”. Bipolar Disorders. 10 (1 Pt 2): 153–62. Februarie 2008. doi:10.1111/j.1399-5618.2007.00560.x. PMID 18199234.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  71. ^ „Definitions of Rapid, Ultrarapid, and Ultradian Cycling and of Episode Duration in Pediatric and Adult Bipolar Disorders: A Proposal to Distinguish Episodes from Cycles”. Journal of Child and Adolescent Psychopharmacology. 13 (3): 267–271. 2003. doi:10.1089/104454603322572598. PMID 14642014.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  72. ^ „A systematic review of the evidence on the treatment of rapid cycling bipolar disorder”. Bipolar Disord. 15 (2): 115–37. Martie 2013. doi:10.1111/bdi.12045. PMID 23437958.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  73. ^ „Prevention of bipolar disorder in at-risk children: theoretical assumptions and empirical foundations”. Development and Psychopathology. 20 (3): 881–97. Vara 2008. doi:10.1017/s0954579408000424. PMC 2504732 Accesibil gratuit. PMID 18606036.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  74. ^ „Cannabis-Induced Bipolar Disorder with Psychotic Features: A Case Report”. Psychiatry (Edgmont). 6 (12): 44–8. Decembrie 2009. PMC 2811144 Accesibil gratuit. PMID 20104292.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  75. ^ „Psychiatric services for people with severe mental illness across western Europe: What can be generalized from current knowledge about differences in provision, costs and outcomes of mental health care?”. Acta Psychiatrica Scandinavica. 113 (429): 9–16. 2006. doi:10.1111/j.1600-0447.2005.00711.x. PMID 16445476.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  76. ^ Lam et al., 1999; Miklowitz & Goldstein, 1997; Frank, 2005.[necesită citare deplină]


  77. ^ Leahy & Johnson 2003.


  78. ^ Basco & Rush 2005.


  79. ^ „How well do psychosocial interventions work in bipolar disorder?”. Canadian Journal of Psychiatry. 52 (1): 14–21. 2007. doi:10.1177/070674370705200104. PMID 17444074.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  80. ^ „Existential despair and bipolar disorder: The therapeutic alliance as a mood stabilizer”. American Journal of Psychotherapy. 59 (2): 137–147. 2005. doi:10.1176/appi.psychotherapy.2005.59.2.137. PMID 16170918.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  81. ^ „Lithium: the pharmacodynamic actions of the amazing ion”. Therapeutic Advances in Psychopharmacology. 3 (3): 163–76. Iunie 2013. doi:10.1177/2045125312471963. PMC 3805456 Accesibil gratuit. PMID 24167688.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  82. ^ „Lithium in the prevention of suicide in mood disorders: updated systematic review and meta-analysis”. BMJ. 346: f3646. Iunie 2013. doi:10.1136/bmj.f3646. PMID 23814104.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  83. ^ „Ketamine and other glutamate receptor modulators for depression in bipolar disorder in adults”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 9 (9): CD011611. Septembrie 2015. doi:10.1002/14651858.CD011611.pub2. PMID 26415966.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

  84. ^ abcPost, RM (Martie 2016). „Treatment of Bipolar Depression: Evolving Recommendations”. The Psychiatric Clinics of North America (Review). 39 (1): 11–33. doi:10.1016/j.psc.2015.09.001. PMID 26876316.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  85. ^ „Thirty years of clinical experience with carbamazepine in the treatment of bipolar illness: Principles and practice”. CNS Drugs. 21 (1): 47–71. 2007. doi:10.2165/00023210-200721010-00005. PMID 17190529.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  86. ^ „Bipolar disorder and mechanisms of action of mood stabilizers”. Brain Res Rev. 61 (2): 185–209. Octombrie 2009. doi:10.1016/j.brainresrev.2009.06.003. PMC 2757443 Accesibil gratuit. PMID 19555719.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  87. ^ Reid, Keith, ed. (2003). „Valproate for acute mood episodes in bipolar disorder”. Cochrane Database of Systematic Reviews. Cochrane Database of Systematic Reviews. pp. CD004052. doi:10.1002/14651858.CD004052. PMID 12535506.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  88. ^ „Lamotrigine for treatment of bipolar depression: Independent meta-analysis and meta-regression of individual patient data from five randomised trials”. The British Journal of Psychiatry. 194 (1): 4–9. 2008. doi:10.1192/bjp.bp.107.048504. PMID 19118318.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  89. ^ „Lamotrigine in the treatment of bipolar disorder, a review”. Tijdschrift voor Psychiatrie. 49 (2): 95–103. 2007. PMID 17290338.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  90. ^ Young, Allan H, ed. (2006). „Topiramate for acute affective episodes in bipolar disorder”. Cochrane Database of Systematic Reviews. Cochrane Database of Systematic Reviews. pp. CD003384. doi:10.1002/14651858.CD003384.pub2. PMID 16437453.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  91. ^ Cipriani, Andrea, ed. (2009). „Olanzapine in long-term treatment for bipolar disorder”. Cochrane Database of Systematic Reviews (1): CD004367. doi:10.1002/14651858.CD004367.pub2. PMID 19160237.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  92. ^ „Bipolar disorder: an update”. Postgraduate Medicine. 122 (4): 24–31. Iulie 2010. doi:10.3810/pgm.2010.07.2172. PMID 20675968.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  93. ^ „Benzodiazepines for Bipolar Disorder”. WebMD.com. Arhivat din originalul de la 25 februarie 2013. Accesat în 13 februarie 2013.  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)


  94. ^ Hegerl, Ulrich; Sander, Christian; Hensch, Tilman. „Arousal Regulation in Affective Disorders”. În Frodl, Thomas. Systems Neuroscience in Depression. Elsevier Science. p. 353. In conclusion, stimulants in bipolar disorder seem to be relatively safe, and there are even several case reports suggesting rapid antimanic effects of psychostimulants (Beckmann & Heinemann, 1976; Garvey, Hwang, Teubner-Rhodes, Zander, & Rhem, 1987; Max, Richards, & Hamdanallen, 1995). In a study by Bschor, Müller-Oerlinghausen, and Ulrich (2001), improvement of manic symptoms occurred about 2   h after oral intake of methylphenidate in a manic patient with signs of unstable EEG-vigilance regulation. Three months later, when the patient was admitted anew, a rapid antimanic effect was again shown after re-exposition to methylphenidate  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)

  95. ^ abcMontgomery, Paul, ed. (aprilie 2008). „Omega-3 fatty acids for bipolar disorder”. The Cochrane Database of Systematic Reviews (2): CD005169. doi:10.1002/14651858.CD005169.pub2. PMID 18425912. Currently, there is simply not enough existing evidence, and what evidence is currently available is of such a varied and often-times questionable nature that no reliable conclusions may be drawn.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  96. ^ „The role of n-3 polyunsaturated fatty acids (n-3PUFAs) in affective disorders”. Journal of Affective Disorders (Review). 224: 32–47. Decembrie 2017. doi:10.1016/j.jad.2016.12.034. PMID 28089169.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

  97. ^ abcdMuneer, Ather (2016), „Staging Models in Bipolar Disorder: A Systematic Review of the Literature”, Clinical Psychopharmacology & Neuroscience, 14 (2): 117–30, doi:10.9758/cpn.2016.14.2.117, PMC 4857867 Accesibil gratuit, PMID 27121423 

  98. ^ abJann, Michael W. (2014), „Diagnosis and Treatment of Bipolar Disorders in Adults: A Review of the Evidence on Pharmacologic Treatments”, American Health & Drug Benefits, 7 (9): 489–499, PMC 4296286 Accesibil gratuit, PMID 25610528 

  99. ^ ab„The neurocognitive functioning in bipolar disorder: a systematic review of data”. Annals of General Psychiatry. 14: 42. 1 decembrie 2015. doi:10.1186/s12991-015-0081-z. PMC 4666163 Accesibil gratuit. PMID 26628905.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)

  100. ^ ab„Can Psychological, Social and Demographical Factors Predict Clinical Characteristics Symptomatology of Bipolar Affective Disorder and Schizophrenia?”. Psychiatr Q. 87 (3): 501–13. 2016. doi:10.1007/s11126-015-9405-z. PMC 4945684 Accesibil gratuit. PMID 26646576.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  101. ^ „The genetics of early-onset bipolar disorder: A systematic review”. Journal of Affective Disorders. 184: 1–12. Septembrie 2015. doi:10.1016/j.jad.2015.05.017. PMC 5552237 Accesibil gratuit. PMID 26057335.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  102. ^ „Brain changes in early-onset bipolar and unipolar depressive disorders: a systematic review in children and adolescents”. European Child & Adolescent Psychiatry. 23 (11): 1023–41. Noiembrie 2014. doi:10.1007/s00787-014-0614-z. PMID 25212880.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  103. ^ „Cognitive dysfunction in bipolar disorder and schizophrenia: a systematic review of meta-analyses”. Neuropsychiatric Disease and Treatment. 11: 3111–25. 2015. doi:10.2147/NDT.S76700. PMC 4689290 Accesibil gratuit. PMID 26719696.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  104. ^ Johnson, Sheri L. (2005), „Mania and Dysregulation in Goal Pursuit: A Review”, Clinical Psychology Review, 25 (2): 241–62, doi:10.1016/j.cpr.2004.11.002, PMC 2847498 Accesibil gratuit, PMID 15642648 

  105. ^ ab„Meta-analysis of predictors of favorable employment outcomes among individuals with bipolar disorder”. Bipolar Disord. 16 (3): 217–29. 2014. doi:10.1111/bdi.12148. PMID 24219657.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  106. ^ „The McLean-Harvard First-Episode Mania Study: Prediction of recovery and first recurrence”. The American Journal of Psychiatry. 160 (12): 2099–2107. 2003. doi:10.1176/appi.ajp.160.12.2099. PMID 14638578.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |hdl= ignorat (ajutor)


  107. ^ „A systematic review of manic and depressive prodromes”. Journal of Affective Disorders. 74 (3): 209–217. 2003. doi:10.1016/s0165-0327(02)00266-5. PMID 12738039.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  108. ^ „Prodromes, coping strategies and psychological interventions in bipolar disorders”. Clinical Psychology Review. 25 (8): 1028–1042. 2005. doi:10.1016/j.cpr.2005.06.005. PMID 16125292.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  109. ^ Sadock, Kaplan & Sadock 2007, p. 388.


  110. ^ Roger S. McIntyre, MD; Joanna K. Soczynska; Jakub Konarski. „Bipolar Disorder: Defining Remission and Selecting Treatment”. Psychiatric Times, Octombrie 2006, Vol. XXIII, No. 11. Arhivat din originalul de la 27 septembrie 2007.  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |last-author-amp= ignorat (ajutor)


  111. ^ „Sleep disturbance and cognitive deficits in bipolar disorder: toward an integrated examination of disorder maintenance and functional impairment”. Clinical Psychology Review. 33 (1): 33–44. Februarie 2013. doi:10.1016/j.cpr.2012.10.001. PMC 3534911 Accesibil gratuit. PMID 23123569.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  112. ^ „Review and Meta-Analysis of Epidemiologic Studies of Adult Bipolar Disorder”. The Journal of Clinical Psychiatry. 78 (9): e1259–e1269. 2017. doi:10.4088/JCP.16r11165. PMID 29188905.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  113. ^ „The prevalence and disability of bipolar spectrum disorders in the US population: re-analysis of the ECA database taking into account subthreshold cases”. Journal of Affective Disorders. 73 (1–2): 123–31. Ianuarie 2003. doi:10.1016/s0165-0327(02)00332-4. PMID 12507745.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  114. ^ „Lifetime and 12-month prevalence of bipolar spectrum disorder in the National Comorbidity Survey replication”. Archives of General Psychiatry. 64 (5): 543–52. Mai 2007. doi:10.1001/archpsyc.64.5.543. PMC 1931566 Accesibil gratuit. PMID 17485606.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  115. ^ „Bipolar Disorder: Particle or Wave? DSM Categories or Spectrum Dimensions?”. Psychiatric Times. 2006. Arhivat din originalul de la 4 decembrie 2007.  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  116. ^ „Bipolar disorder and alcohol use disorder: a review”. Current Psychiatry Reports. 14 (6): 659–66. decembrie 2012. doi:10.1007/s11920-012-0320-9. PMC 3730445 Accesibil gratuit. PMID 22983943.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  117. ^ „A systematic review of the global distribution and availability of prevalence data for bipolar disorder”. Journal of Affective Disorders. 134 (1–3): 1–13. Noiembrie 2011. doi:10.1016/j.jad.2010.11.007. PMID 21131055.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  118. ^ Ayuso-Mateos, Jose Luis. „Global burden of bipolar disorder in the year 2000” (PDF). World Health Organization. Arhivat (PDF) din originalul de la 19 ianuarie 2013. Accesat în 9 decembrie 2012.  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)


  119. ^ Kurasaki, Karen S. (2002). Asian American Mental Health: Assessment Theories and Methods. pp. 14–15. ISBN 9780306472688. 


  120. ^ „Epidemiologic evidence for early onset of mental disorders and higher risk of drug abuse in young adults”. The American Journal of Psychiatry. 145 (8): 971–975. 1988. doi:10.1176/ajp.145.8.971. PMID 3394882.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  121. ^ Goodwin & Jamison 2007, p. 1945.


  122. ^ Monczor M (2010). „Bipolar disorder in the elderly”. Vertex (Buenos Aires, Argentina). 21 (92): 275–283. PMID 21188315. 


  123. ^ Liddell & Scott 1980.

  124. ^ abc„Bipolarity from ancient to modern times: conception, birth and rebirth”. Journal of Affective Disorders. 67 (1–3): 3–19. decembrie 2001. doi:10.1016/S0165-0327(01)00429-3. PMID 11869749.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  125. ^ Borch-Jacobsen M (octombrie 2010). „Which came first, the condition or the drug?”. London Review of Books. 32 (19): 31–33. Arhivat din originalul de la 13 martie 2015. at the beginning of the 19th century with Esquirol's 'affective monomanias' (notably 'lypemania', the first elaboration of what was to become our modern depression)  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)

  126. ^ abcEdward Shorter (2005). A Historical Dictionary of Psychiatry. New York: Oxford University Press. pp. 165–166. ISBN 978-0-19-517668-1. 


  127. ^ Pichot P. (2004). „150e anniversaire de la Folie Circulaire” [Circular insanity, 150 years on]. Bulletin de l'Académie Nationale de Médecine (în franceză). 188 (2): 275–284. PMID 15506718. 


  128. ^ Millon 1996, p. 290.


  129. ^ Kraepelin, Emil (1921), Manic–depressive Insanity and Paranoia, ISBN 978-0-405-07441-7, PMC 5166213 Accesibil gratuit 


  130. ^ Goodwin & Jamison 2007, Chapter 1.


  131. ^ Bipolar Depression: Molecular Neurobiology, Clinical Diagnosis and Pharmacotherapy Arhivat May 7, 2016, la Wayback Machine. Carlos A. Zarate Jr., Husseini K. Manji, Springer Science & Business Media, 16 aprilie 2009


  132. ^ The course of bipolar disorder Arhivat 10 August 2014[Nepotrivire dată] la Wayback Machine. Kate E. A. Saunders and Guy M. Goodwin, Advances in Psychiatric Treatment (2010) 16: 318-328 doi:10.1192/apt.bp.107.004903


  133. ^ DAVID L.DUNNER Interviewed by Thomas A. Ban Arhivat 21 May 2013[Nepotrivire dată] la Wayback Machine. for the ANCP, Waikoloa, Hawaii, 13 decembrie 2001


  134. ^ „More Than a Girl Singer”. www.cancertodaymag.org. Accesat în 18 mai 2018. 


  135. ^ Elgie R. Morselli PL (2007). „Social functioning in bipolar patients: the perception and perspective of patients, relatives and advocacy organizations – a review”. Bipolar Disorders. 9 (1–2): 144–57. doi:10.1111/j.1399-5618.2007.00339.x. PMID 17391357. 


  136. ^ Jamison 1995.


  137. ^ Joseph 2008.


  138. ^ Robinson 2003, pp. 78–81.


  139. ^ Robinson 2003, pp. 84–85.


  140. ^ McKinley, Jesse (28 februarie 1999). „Get That Man Some Prozac; If the Dramatic Tension Is All in His Head”. The New York Times. Arhivat din originalul de la 1 ianuarie 2012. Accesat în 3 martie 2012.  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)


  141. ^ „The Secret Life of the Manic Depressive”. BBC. 2006. Arhivat din originalul de la 18 noiembrie 2006. Accesat în 20 februarie 2007.  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)


  142. ^ „Child and Adolescent Bipolar Foundation special 90210 website”. CABF. 2009. Arhivat din original la 3 august 2012. Accesat în 7 aprilie 2009. 


  143. ^ „EastEnders' Stacey faces bipolar disorder”. BBC Press Office. 14 mai 2009. Arhivat din originalul de la 18 mai 2009. Accesat în 28 mai 2009.  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)


  144. ^ Tinniswood, Rachael (14 mai 2003). „The Brookie boys who shone at soap awards show”. Liverpool Echo. Mirror Group Newspapers. Accesat în 26 aprilie 2014. 


  145. ^ „Pilot”. Homeland. Sezonul 1. Episodul 1. 2 octombrie 2011. Showtime. 


  146. ^ „Catherine Black by Kelly Reilly”. abc.go.com. ABC. Arhivat din original la 23 mai 2014. Accesat în 22 mai 2014. 


  147. ^ Gram, David (27 decembrie 2013). „For this orchestra, playing music is therapeutic”. The Boston Globe. Arhivat din original la April 14, 2019. Accesat în 7,= martie 2019.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)


  148. ^ Strasser, Franz; Botti, David (7 ianuarie 2013). „Conductor with bipolar disorder on music and mental illness”. BBC News.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)


  149. ^ Akiskal, Hagop; Akiskal, Kareen (2010). „The Genius-Insanity Debate: Focus on Bipolarity, Temperament, Creativity and Leadership”. În Lakshmi, Yatham. Bipolar Disorder: Clinical and Neurobiological Foundations. Wiley. pp. 83–89. doi:10.1002/9780470661277.ch9. ISBN 9780470661277.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)

  150. ^ abcdefgh. Work Group on Quality Issues. „Practice Parameter for the Assessment and Treatment of Children and Adolescents with Bipolar Disorder”. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry. 46 (1): 107–125. 2007. doi:10.1097/01.chi.0000242240.69678.c4. PMID 17195735.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  151. ^ „Manic–depressive Psychosis in Childhood”. Journal of Child Psychology and Psychiatry. 1: 53–72. 1960. doi:10.1111/j.1469-7610.1960.tb01979.x.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  152. ^ „Pediatric Bipolar Affective Disorder”. 28 martie 2018. Accesat în 28 iunie 2018. 

  153. ^ abcdefghijklm„Pediatric Bipolar Disorder”. Annual Review of Clinical Psychology. 4: 163–187. 2008. doi:10.1146/annurev.clinpsy.4.022007.141216. PMID 17716034.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  154. ^ „Bipolar depression in pediatric populations: epidemiology and management”. Paediatr Drugs. 15 (2): 83–91. Aprilie 2013. doi:10.1007/s40272-013-0022-8. PMID 23529869.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

  155. ^ ab„Evidence-based psychosocial treatments for child and adolescent bipolar spectrum disorders”. Journal of Clinical Child and Adolescent Psychology. 43 (3): 339–55. 2014. doi:10.1080/15374416.2013.822309. PMC 3844106 Accesibil gratuit. PMID 23927375.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  156. ^ „Disruptive mood dysregulation disorder: a new diagnostic approach to chronic irritability in youth”. The American Journal of Psychiatry. 171 (9): 918–24. Septembrie 2014. doi:10.1176/appi.ajp.2014.13101301. PMC 4390118 Accesibil gratuit. PMID 25178749.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)


  157. ^ „'Bipolar disorder' in the elderly: what's in a name?”. Maturitas. 66 (3): 231–5. iulie 2010. doi:10.1016/j.maturitas.2010.02.013. PMID 20307944.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  158. ^ „Bipolar disorder in older adults: A critical review”. Bipolar Disorders. 6 (5): 343–367. 2004. doi:10.1111/j.1399-5618.2004.00139.x. PMID 15383127.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  159. ^ „Bipolar Disorder in the Elderly: Differential Diagnosis and Treatment”. Psychiatric Times. 24 (14). 2007. Arhivat din originalul de la 21 iunie 2009.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)



Note |






  • Basco, Monica Ramirez; Rush, A. John (2005). Cognitive-Behavioral Therapy for Bipolar Disorder (ed. Second). New York: The Guilford Press. ISBN 978-1-59385-168-2. OCLC 300306925.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)


  • Brown, Malcomb R.; Basso, Michael R. (2004). Focus on Bipolar Disorder Research. Nova Science Publishers. ISBN 978-1-59454-059-2.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)


  • Joseph, Chris (2008). Manicdotes: There's Madness in His Method. London: Austin & Macauley. ISBN 978-1-905609-07-9. Amazon review.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)


  • Manic–depressive illness: bipolar disorders and recurrent depression (ed. 2nd.). Oxford University Press. 2007. ISBN 978-0-19-513579-4. OCLC 70929267. Accesat în 2 aprilie 2016.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  • Jamison, Kay Redfield (1995). An Unquiet Mind: A Memoir of Moods and Madness. New York: Knopf. ISBN 978-0-330-34651-1.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)


  • Leahy, Robert L.; Johnson, Sheri L. (2003). Psychological Treatment of Bipolar Disorder. New York: The Guilford Press. ISBN 978-1-57230-924-1. OCLC 52714775. 


  • Liddell, Henry George; Scott, Robert (1980). A Greek-English Lexicon (ed. Abridged). Oxford University Press. ISBN 978-0-19-910207-5.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)


  • Millon, Theordore (1996). Disorders of Personality: DSM-IV-TM and Beyond. New York: John Wiley and Sons. ISBN 978-0-471-01186-6.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)


  • Reel Psychiatry: Movie Portrayals of Psychiatric Conditions. Port Huron, Michigan: Rapid Psychler Press. 2003. ISBN 978-1-894328-07-4.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)


  • Sadock, Benjamin J.; Kaplan, Harold I.; Sadock, Virginia A. (2007). Kaplan & Sadock's Synopsis of Psychiatry: Behavioral Sciences/Clinical Psychiatry (ed. Tenth). ISBN 978-0-7817-7327-0. Accesat în 2 aprilie 2016.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)











Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tulburare_bipolară&oldid=13095734













Meniu de navigare



























(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.config.set({"wgPageParseReport":{"limitreport":{"cputime":"1.544","walltime":"1.686","ppvisitednodes":{"value":8155,"limit":1000000},"ppgeneratednodes":{"value":0,"limit":1500000},"postexpandincludesize":{"value":411009,"limit":2097152},"templateargumentsize":{"value":608,"limit":2097152},"expansiondepth":{"value":9,"limit":40},"expensivefunctioncount":{"value":0,"limit":500},"unstrip-depth":{"value":1,"limit":20},"unstrip-size":{"value":546361,"limit":5000000},"entityaccesscount":{"value":0,"limit":400},"timingprofile":["100.00% 1416.485 1 -total"," 41.02% 581.019 104 Format:Cite_journal"," 8.61% 122.002 22 Format:Cite_book"," 5.97% 84.597 15 Format:Cite_web"," 3.49% 49.487 2 Format:Lang"," 2.62% 37.085 12 Format:Sfn"," 2.28% 32.305 4 Format:Cite_news"," 2.08% 29.401 1 Format:Main"," 1.54% 21.764 4 Format:Citation"," 1.02% 14.463 2 Format:Refbegin"]},"scribunto":{"limitreport-timeusage":{"value":"0.807","limit":"10.000"},"limitreport-memusage":{"value":5902443,"limit":52428800}},"cachereport":{"origin":"mw1316","timestamp":"20190928093348","ttl":2592000,"transientcontent":false}}});});{"@context":"https://schema.org","@type":"Article","name":"Tulburare bipolaru0103","url":"https://ro.wikipedia.org/wiki/Tulburare_bipolar%C4%83","sameAs":"http://www.wikidata.org/entity/Q131755","mainEntity":"http://www.wikidata.org/entity/Q131755","author":{"@type":"Organization","name":"Contributors to Wikimedia projects"},"publisher":{"@type":"Organization","name":"Wikimedia Foundation, Inc.","logo":{"@type":"ImageObject","url":"https://www.wikimedia.org/static/images/wmf-hor-googpub.png"}},"datePublished":"2008-03-18T18:08:50Z","dateModified":"2019-09-28T03:36:11Z","headline":"boalu0103 mintalu0103"}(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.config.set({"wgBackendResponseTime":230,"wgHostname":"mw1269"});});
-

Popular posts from this blog

Taj Mahal Inhaltsverzeichnis Aufbau | Geschichte | 350-Jahr-Feier | Heutige Bedeutung | Siehe auch |...

Image
Mogul-ArchitekturMausoleum in IndienBauwerk in Uttar PradeshGrabmoscheeKuppelbauwerkWeltkulturerbe in AsienWeltkulturerbe in IndienAgraMogulreichGrabbau in AsienGrabgartenErbaut in den 1640er Jahren deutschpersoarabischDMGDevanagariMausoleumYamunaAgraindischenUttar PradeshKuppelMinaretteZiegelsteinenMarmorplattenGroßmogulShah JahanMumtaz MahalOktogonTambourgebauchtenChhatriIwanMinaretteErdbebenWendeltreppeJaliKenotapheKryptaReliefsMarmorinkrustationenKoranMärtyrerinGottesSandsteinTschahār BāghBagh-e WafaDschalalabadParadiesgartenMekkaMoscheeSüd-ZentralasiensAhmad LahoriBadakhshanAbu Fazelpersische Architekturindo-islamischen BaukunstIndienAsiensElefantenMarmorJaipurRajasthanNarbadaEdelsteinenHalbedelsteinenJaspisPunjabKarneoleAchatYemenKristallChinaLapislazuliSaphireCeylonKorallenArabienRoten MeerGranateBundelkhandDiamantenPannaOnyxPersienHeliotropFatehpur SikriTürkiseJean-Baptiste TavernierFrançois BernierMullahsSeelenTeppichenYamunaMuhammad Aurangzeb AlamgirTschahār BāghHumayunsbri...
Read more

Baia Sprie Cuprins Etimologie | Istorie | Demografie | Politică și administrație | Arii naturale...

Image
Localități urbane în județul MaramureșOrașe în județul MaramureșBaia Sprie maghiarăgermanăorașjudețul MaramureșTransilvaniaRomâniaChiuzbaiaTăuții de SusSatu Nou de Susminieresașilor13291329maghiarCarol RobertBaia Mare13601348139014061851latinescul1540germanBaia Mare1564Nicolae OlahusSăsarGutâiBaia Mare1411Belgradului1427Iancu de Hunedoara14461453Matei CorvinMaria Terezaslovacirecensământului efectuat în 2011recensământul anterior din 2002românimaghiariromiortodocșiromano-catolicireformațigreco-catolicipenticostalimartori ai lui IehovaSebastian Alin BârdaPartidul Național Liberal178019321960școlii băimărene de picturăAurel PoppAdy EndreNicolae TonitzaAstra19221997România1876vulcanicetectonicădaciteandezitecuarțuluiBaia SprieBorșaCavnicDragomireștiSăliștea de SusSeiniȘomcuta MareTârgu LăpușTăuții-MăgherăușUlmeniVișeu de SusArdusatArinișAsuaju de SusBăița de sub CodruBăiuțBârsanaBăseștiBicazBistraBocicoiu MareBogdan VodăBoiu MareBotizaBudeștiCălineștiCâmpulung la TisaCerneștiCicârlăuCoa...
Read more

Nicolae Petrescu-Găină Cuprins Biografie | Opera | In memoriam | Varia | Controverse, incertitudini...

Image
Articole de calitateNașteri în 1871Nașteri pe 31 martieDecese în 1931Decese pe 15 februarieArtiști români din secolul al XIX-leaArtiști români din secolul al XX-leaCaricaturiști româniTinerimea artistică CraiovaRomâniaBucureștiRomâniacaricaturistȘtefan LuchianConstantin ArtachinoAlexandru Bogdan-PiteștiNicolae Vermont1898Honoré DaumierParlamentului României19081913Constantin Jiquidi1898secolului al XIX-leaGolemo KonjariBulgariaMuzeului de Artă din Craiova2007Craiova31 martie1871limba francezălimba latinăLiceul Sfântul SavaBucureștigazului metanOperei RomâneȘtefan Petrescu-MuscăLiceul „Carol I”Școlii de Belle-ArteCostin PetrescuGheorghe TattarescuTheodor AmanConstantin I. StăncescuAlexandru ObedenaruSalonului Artiștilor IndependențiExpoziția Artiștilor în ViațăNicolae VermontȘtefan LuchianConstantin ArtachinoAlexandru Bogdan-PiteștiIon AngelescuNicolae GrantIon TicuLudovic DolinskiCaricatura Eu Sunt... Școala de Belle-Arte din BucureștiAteneului RomânGeorge RanettiCafeneaua ImperialFi...
Read more