Pagina principală

AjutorCum mă înregistrezCum modific o paginăCum creez un articolCafeneaAmbasadă / EmbassyDonațiiPortalCăutareIndexCategoriienglezăPhiladelphiaDeclarației de IndependențăClopotulWhitechapel Bell FoundryLeviticulJohn Marshallal Doilea Congres ContinentalNational Park ServiceRăzboiului ReceIndependence Mallcele 729 de pagini recomandate12 septembrie14 septembrieÎncepeți de aiciViațăBiologieMicrobiologiePlanteNevertebrateCordatePeștiAmfibieniReptilePăsăriMamifereFilozofie religioasăTeismAteismCreștinismIudaismHinduismBudismIslamCronologieIstorieCivilizațiiPopoare anticeArheologieRăzboiActualitățiGuvernulGeografieEconomieEducațiePoliticăMediu înconjurătorCulturăIstorieRomâniArmatăSport

(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.config.set({"wgPageParseReport":{"limitreport":{"cputime":"0.428","walltime":"0.583","ppvisitednodes":{"value":463,"limit":1000000},"ppgeneratednodes":{"value":0,"limit":1500000},"postexpandincludesize":{"value":33220,"limit":2097152},"templateargumentsize":{"value":883,"limit":2097152},"expansiondepth":{"value":7,"limit":40},"expensivefunctioncount":{"value":10,"limit":500},"unstrip-depth":{"value":0,"limit":20},"unstrip-size":{"value":0,"limit":5000000},"entityaccesscount":{"value":3,"limit":400},"timingprofile":["100.00% 448.438 1 -total"," 9.02% 40.465 1 Format:En"," 5.05% 22.657 1 Format:Aniversările_zilei"," 4.55% 20.406 4 Format:Ill-wd"," 4.31% 19.307 1 Format:Aniversările_zilei/13_septembrie"," 3.44% 15.442 1 Format:Aniversările_zilei/core"," 1.71% 7.649 1 Format:Proiecteinrudite"," 1.04% 4.642 1 Format:Știați_că"," 0.90% 4.026 9 Format:Click"," 0.87% 3.912 1 Pagina_principală/Categorii"]},"scribunto":{"limitreport-timeusage":{"value":"0.299","limit":"10.000"},"limitreport-memusage":{"value":22350801,"limit":52428800},"limitreport-logs":"156840711nBefore Refs = "[[Fișier:Liberty Bell 2008.jpg|thumb|right|240px|Clopotul Libertăţii, în 2008]]\n'''Clopotul Libertății''' (în {{en|'''Liberty Bell'''}}) este unul dintre simbolurile de referință ale independenței Statelor Unite. Aflat în [[Philadelphia]], Pennsylvania, se crede că a fost tras pentru a marca citirea în public a [[Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii|Declarației de Independență]] la 8 iulie 1776.\n\n[[Clopot]]ul a fost comandat la firma londoneză Lester and Pack (astăzi {{Ill-wd|Q174855}}) în 1752, și a fost gravat cu citatul (din [[Leviticul]] 25:10): „Proclaim u003Csmallu003ELIBERTYu003C/smallu003E throughout all the land unto all the inhabitants thereof” — „Să vestiți u003Csmallu003ESLOBOZENIAu003C/smallu003E în țară pentru toți locuitorii ei”.u003Cref group=\"lower-alpha\" name=\"trad_cornil\"u003ETraducerea pasajului, „Să vestiți SLOBOZENIA în țară pentru toți locuitorii ei”, provine din Biblia lui [[Dumitru Cornilescu]], traducere în română folosită de către cultele protestante.u003C/refu003E El a crăpat prima oară când a fost tras chiar după sosirea la Philadelphia, și a fost turnat din nou de localnicii John Pass și John Stow, ale căror nume apar și ele inscripționate pe clopot. A rămas amplasat timp de ani de zile în clopotnița Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită ''{{Ill-wd|Q390028}}'' — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în anonimat mulți ani. În anii 1830, a fost adoptat ca simbol de societățile [[aboliționist]]e, care l-au poreclit „Clopotul Libertății”. Crăpătura cea mare care îl caracterizează a apărut cândva la începutul secolului al XIX-lea—o legendă de largă circulație afirmă că a crăpat în timp ce anunța moartea Judecătorului Suprem [[John Marshall (jurist)|John Marshall]] în 1835.\n\nClopotul a devenit celebru după ce în 1847 a fost publicată o povestire în care era vorba despre un clopotar bătrân care l-ar fi tras la 4 iulie 1776, după ce a aflat de votul pentru independență din [[al Doilea Congres Continental]]. Nu se poate, însă, ca clopotul să fi fost tras în acea zi, deoarece la 4 iulie nu a fost anunțată Declarația; cu toate acestea, povestea a ajuns să fie considerată reală, chiar și de unii istorici. Începând cu 1885, Primăria Philadelphia, proprietara clopotului, a permis transportarea lui la diverse expoziții și adunări patriotice. Clopotul a atras curiozitatea mulțimilor oriunde a fost dus, dar s-a întors la Philadelphia cu crăpături în plus și cu bucăți luate de vânătorii de suveniruri, iar primăria a oprit aceste plecări după 1915.\n\nDupă al Doilea Război Mondial, primăria a dat clopotul în custodia {{Ill-wd|Q308439}}, rămânând însă proprietara lui. El a fost folosit ca simbol al libertății în timpul [[Războiul Rece|Războiului Rece]] și a fost loc de adunare a protestatarilor în anii 1960. A fost mutat din Sala Independenței într-un pavilion de sticlă din apropiere la {{Ill-wd|Q16797521}} în 1976, și de acolo în 2003 în Liberty Bell Center, lângă pavilion. Clopotul apare pe monezi și pe timbre, iar numele și imaginea sa sunt folosite și de diverse companii."nBefore templates = "[[Fișier:Liberty Bell 2008.jpg|thumb|right|240px|Clopotul Libertăţii, în 2008]]\n'''Clopotul Libertății''' (în {{en|'''Liberty Bell'''}}) este unul dintre simbolurile de referință ale independenței Statelor Unite. Aflat în [[Philadelphia]], Pennsylvania, se crede că a fost tras pentru a marca citirea în public a [[Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii|Declarației de Independență]] la 8 iulie 1776.\n\n[[Clopot]]ul a fost comandat la firma londoneză Lester and Pack (astăzi {{Ill-wd|Q174855}}) în 1752, și a fost gravat cu citatul (din [[Leviticul]] 25:10): „Proclaim u003Csmallu003ELIBERTYu003C/smallu003E throughout all the land unto all the inhabitants thereof” — „Să vestiți u003Csmallu003ESLOBOZENIAu003C/smallu003E în țară pentru toți locuitorii ei”. El a crăpat prima oară când a fost tras chiar după sosirea la Philadelphia, și a fost turnat din nou de localnicii John Pass și John Stow, ale căror nume apar și ele inscripționate pe clopot. A rămas amplasat timp de ani de zile în clopotnița Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită ''{{Ill-wd|Q390028}}'' — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în anonimat mulți ani. În anii 1830, a fost adoptat ca simbol de societățile [[aboliționist]]e, care l-au poreclit „Clopotul Libertății”. Crăpătura cea mare care îl caracterizează a apărut cândva la începutul secolului al XIX-lea—o legendă de largă circulație afirmă că a crăpat în timp ce anunța moartea Judecătorului Suprem [[John Marshall (jurist)|John Marshall]] în 1835.\n\nClopotul a devenit celebru după ce în 1847 a fost publicată o povestire în care era vorba despre un clopotar bătrân care l-ar fi tras la 4 iulie 1776, după ce a aflat de votul pentru independență din [[al Doilea Congres Continental]]. Nu se poate, însă, ca clopotul să fi fost tras în acea zi, deoarece la 4 iulie nu a fost anunțată Declarația; cu toate acestea, povestea a ajuns să fie considerată reală, chiar și de unii istorici. Începând cu 1885, Primăria Philadelphia, proprietara clopotului, a permis transportarea lui la diverse expoziții și adunări patriotice. Clopotul a atras curiozitatea mulțimilor oriunde a fost dus, dar s-a întors la Philadelphia cu crăpături în plus și cu bucăți luate de vânătorii de suveniruri, iar primăria a oprit aceste plecări după 1915.\n\nDupă al Doilea Război Mondial, primăria a dat clopotul în custodia {{Ill-wd|Q308439}}, rămânând însă proprietara lui. El a fost folosit ca simbol al libertății în timpul [[Războiul Rece|Războiului Rece]] și a fost loc de adunare a protestatarilor în anii 1960. A fost mutat din Sala Independenței într-un pavilion de sticlă din apropiere la {{Ill-wd|Q16797521}} în 1976, și de acolo în 2003 în Liberty Bell Center, lângă pavilion. Clopotul apare pe monezi și pe timbre, iar numele și imaginea sa sunt folosite și de diverse companii."nBefore images = "[[Fișier:Liberty Bell 2008.jpg|thumb|right|240px|Clopotul Libertăţii, în 2008]]\n'''Clopotul Libertății''' (în {{en|'''Liberty Bell'''}}) este unul dintre simbolurile de referință ale independenței Statelor Unite. Aflat în [[Philadelphia]], Pennsylvania, se crede că a fost tras pentru a marca citirea în public a [[Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii|Declarației de Independență]] la 8 iulie 1776.\n\n[[Clopot]]ul a fost comandat la firma londoneză Lester and Pack (astăzi {{Ill-wd|Q174855}}) în 1752, și a fost gravat cu citatul (din [[Leviticul]] 25:10): „Proclaim u003Csmallu003ELIBERTYu003C/smallu003E throughout all the land unto all the inhabitants thereof” — „Să vestiți u003Csmallu003ESLOBOZENIAu003C/smallu003E în țară pentru toți locuitorii ei”. El a crăpat prima oară când a fost tras chiar după sosirea la Philadelphia, și a fost turnat din nou de localnicii John Pass și John Stow, ale căror nume apar și ele inscripționate pe clopot. A rămas amplasat timp de ani de zile în clopotnița Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită ''{{Ill-wd|Q390028}}'' — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în anonimat mulți ani. În anii 1830, a fost adoptat ca simbol de societățile [[aboliționist]]e, care l-au poreclit „Clopotul Libertății”. Crăpătura cea mare care îl caracterizează a apărut cândva la începutul secolului al XIX-lea—o legendă de largă circulație afirmă că a crăpat în timp ce anunța moartea Judecătorului Suprem [[John Marshall (jurist)|John Marshall]] în 1835.\n\nClopotul a devenit celebru după ce în 1847 a fost publicată o povestire în care era vorba despre un clopotar bătrân care l-ar fi tras la 4 iulie 1776, după ce a aflat de votul pentru independență din [[al Doilea Congres Continental]]. Nu se poate, însă, ca clopotul să fi fost tras în acea zi, deoarece la 4 iulie nu a fost anunțată Declarația; cu toate acestea, povestea a ajuns să fie considerată reală, chiar și de unii istorici. Începând cu 1885, Primăria Philadelphia, proprietara clopotului, a permis transportarea lui la diverse expoziții și adunări patriotice. Clopotul a atras curiozitatea mulțimilor oriunde a fost dus, dar s-a întors la Philadelphia cu crăpături în plus și cu bucăți luate de vânătorii de suveniruri, iar primăria a oprit aceste plecări după 1915.\n\nDupă al Doilea Război Mondial, primăria a dat clopotul în custodia {{Ill-wd|Q308439}}, rămânând însă proprietara lui. El a fost folosit ca simbol al libertății în timpul [[Războiul Rece|Războiului Rece]] și a fost loc de adunare a protestatarilor în anii 1960. A fost mutat din Sala Independenței într-un pavilion de sticlă din apropiere la {{Ill-wd|Q16797521}} în 1976, și de acolo în 2003 în Liberty Bell Center, lângă pavilion. Clopotul apare pe monezi și pe timbre, iar numele și imaginea sa sunt folosite și de diverse companii."nbefore removeInfobox = "'''Clopotul Libertății''' (în {{en|'''Liberty Bell'''}}) este unul dintre simbolurile de referință ale independenței Statelor Unite. Aflat în [[Philadelphia]], Pennsylvania, se crede că a fost tras pentru a marca citirea în public a [[Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii|Declarației de Independență]] la 8 iulie 1776.\n\n[[Clopot]]ul a fost comandat la firma londoneză Lester and Pack (astăzi {{Ill-wd|Q174855}}) în 1752, și a fost gravat cu citatul (din [[Leviticul]] 25:10): „Proclaim u003Csmallu003ELIBERTYu003C/smallu003E throughout all the land unto all the inhabitants thereof” — „Să vestiți u003Csmallu003ESLOBOZENIAu003C/smallu003E în țară pentru toți locuitorii ei”. El a crăpat prima oară când a fost tras chiar după sosirea la Philadelphia, și a fost turnat din nou de localnicii John Pass și John Stow, ale căror nume apar și ele inscripționate pe clopot. A rămas amplasat timp de ani de zile în clopotnița Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită ''{{Ill-wd|Q390028}}'' — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în anonimat mulți ani. În anii 1830, a fost adoptat ca simbol de societățile [[aboliționist]]e, care l-au poreclit „Clopotul Libertății”. Crăpătura cea mare care îl caracterizează a apărut cândva la începutul secolului al XIX-lea—o legendă de largă circulație afirmă că a crăpat în timp ce anunța moartea Judecătorului Suprem [[John Marshall (jurist)|John Marshall]] în 1835.\n\nClopotul a devenit celebru după ce în 1847 a fost publicată o povestire în care era vorba despre un clopotar bătrân care l-ar fi tras la 4 iulie 1776, după ce a aflat de votul pentru independență din [[al Doilea Congres Continental]]. Nu se poate, însă, ca clopotul să fi fost tras în acea zi, deoarece la 4 iulie nu a fost anunțată Declarația; cu toate acestea, povestea a ajuns să fie considerată reală, chiar și de unii istorici. Începând cu 1885, Primăria Philadelphia, proprietara clopotului, a permis transportarea lui la diverse expoziții și adunări patriotice. Clopotul a atras curiozitatea mulțimilor oriunde a fost dus, dar s-a întors la Philadelphia cu crăpături în plus și cu bucăți luate de vânătorii de suveniruri, iar primăria a oprit aceste plecări după 1915.\n\nDupă al Doilea Război Mondial, primăria a dat clopotul în custodia {{Ill-wd|Q308439}}, rămânând însă proprietara lui. El a fost folosit ca simbol al libertății în timpul [[Războiul Rece|Războiului Rece]] și a fost loc de adunare a protestatarilor în anii 1960. A fost mutat din Sala Independenței într-un pavilion de sticlă din apropiere la {{Ill-wd|Q16797521}} în 1976, și de acolo în 2003 în Liberty Bell Center, lângă pavilion. Clopotul apare pe monezi și pe timbre, iar numele și imaginea sa sunt folosite și de diverse companii."nafter removeInfobox = "'''Clopotul Libertății''' (în {{en|'''Liberty Bell'''}}) este unul dintre simbolurile de referință ale independenței Statelor Unite. Aflat în [[Philadelphia]], Pennsylvania, se crede că a fost tras pentru a marca citirea în public a [[Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii|Declarației de Independență]] la 8 iulie 1776.\n\n[[Clopot]]ul a fost comandat la firma londoneză Lester and Pack (astăzi {{Ill-wd|Q174855}}) în 1752, și a fost gravat cu citatul (din [[Leviticul]] 25:10): „Proclaim u003Csmallu003ELIBERTYu003C/smallu003E throughout all the land unto all the inhabitants thereof” — „Să vestiți u003Csmallu003ESLOBOZENIAu003C/smallu003E în țară pentru toți locuitorii ei”. El a crăpat prima oară când a fost tras chiar după sosirea la Philadelphia, și a fost turnat din nou de localnicii John Pass și John Stow, ale căror nume apar și ele inscripționate pe clopot. A rămas amplasat timp de ani de zile în clopotnița Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită ''{{Ill-wd|Q390028}}'' — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în anonimat mulți ani. În anii 1830, a fost adoptat ca simbol de societățile [[aboliționist]]e, care l-au poreclit „Clopotul Libertății”. Crăpătura cea mare care îl caracterizează a apărut cândva la începutul secolului al XIX-lea—o legendă de largă circulație afirmă că a crăpat în timp ce anunța moartea Judecătorului Suprem [[John Marshall (jurist)|John Marshall]] în 1835.\n\nClopotul a devenit celebru după ce în 1847 a fost publicată o povestire în care era vorba despre un clopotar bătrân care l-ar fi tras la 4 iulie 1776, după ce a aflat de votul pentru independență din [[al Doilea Congres Continental]]. Nu se poate, însă, ca clopotul să fi fost tras în acea zi, deoarece la 4 iulie nu a fost anunțată Declarația; cu toate acestea, povestea a ajuns să fie considerată reală, chiar și de unii istorici. Începând cu 1885, Primăria Philadelphia, proprietara clopotului, a permis transportarea lui la diverse expoziții și adunări patriotice. Clopotul a atras curiozitatea mulțimilor oriunde a fost dus, dar s-a întors la Philadelphia cu crăpături în plus și cu bucăți luate de vânătorii de suveniruri, iar primăria a oprit aceste plecări după 1915.\n\nDupă al Doilea Război Mondial, primăria a dat clopotul în custodia {{Ill-wd|Q308439}}, rămânând însă proprietara lui. El a fost folosit ca simbol al libertății în timpul [[Războiul Rece|Războiului Rece]] și a fost loc de adunare a protestatarilor în anii 1960. A fost mutat din Sala Independenței într-un pavilion de sticlă din apropiere la {{Ill-wd|Q16797521}} în 1976, și de acolo în 2003 în Liberty Bell Center, lângă pavilion. Clopotul apare pe monezi și pe timbre, iar numele și imaginea sa sunt folosite și de diverse companii."nAfter Files = "'''Clopotul Libertății''' (în {{en|'''Liberty Bell'''}}) este unul dintre simbolurile de referință ale independenței Statelor Unite. Aflat în [[Philadelphia]], Pennsylvania, se crede că a fost tras pentru a marca citirea în public a [[Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii|Declarației de Independență]] la 8 iulie 1776.\n\n[[Clopot]]ul a fost comandat la firma londoneză Lester and Pack (astăzi {{Ill-wd|Q174855}}) în 1752, și a fost gravat cu citatul (din [[Leviticul]] 25:10): „Proclaim u003Csmallu003ELIBERTYu003C/smallu003E throughout all the land unto all the inhabitants thereof” — „Să vestiți u003Csmallu003ESLOBOZENIAu003C/smallu003E în țară pentru toți locuitorii ei”. El a crăpat prima oară când a fost tras chiar după sosirea la Philadelphia, și a fost turnat din nou de localnicii John Pass și John Stow, ale căror nume apar și ele inscripționate pe clopot. A rămas amplasat timp de ani de zile în clopotnița Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită ''{{Ill-wd|Q390028}}'' — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în anonimat mulți ani. În anii 1830, a fost adoptat ca simbol de societățile [[aboliționist]]e, care l-au poreclit „Clopotul Libertății”. Crăpătura cea mare care îl caracterizează a apărut cândva la începutul secolului al XIX-lea—o legendă de largă circulație afirmă că a crăpat în timp ce anunța moartea Judecătorului Suprem [[John Marshall (jurist)|John Marshall]] în 1835.\n\nClopotul a devenit celebru după ce în 1847 a fost publicată o povestire în care era vorba despre un clopotar bătrân care l-ar fi tras la 4 iulie 1776, după ce a aflat de votul pentru independență din [[al Doilea Congres Continental]]. Nu se poate, însă, ca clopotul să fi fost tras în acea zi, deoarece la 4 iulie nu a fost anunțată Declarația; cu toate acestea, povestea a ajuns să fie considerată reală, chiar și de unii istorici. Începând cu 1885, Primăria Philadelphia, proprietara clopotului, a permis transportarea lui la diverse expoziții și adunări patriotice. Clopotul a atras curiozitatea mulțimilor oriunde a fost dus, dar s-a întors la Philadelphia cu crăpături în plus și cu bucăți luate de vânătorii de suveniruri, iar primăria a oprit aceste plecări după 1915.\n\nDupă al Doilea Război Mondial, primăria a dat clopotul în custodia {{Ill-wd|Q308439}}, rămânând însă proprietara lui. El a fost folosit ca simbol al libertății în timpul [[Războiul Rece|Războiului Rece]] și a fost loc de adunare a protestatarilor în anii 1960. A fost mutat din Sala Independenței într-un pavilion de sticlă din apropiere la {{Ill-wd|Q16797521}} în 1976, și de acolo în 2003 în Liberty Bell Center, lângă pavilion. Clopotul apare pe monezi și pe timbre, iar numele și imaginea sa sunt folosite și de diverse companii."nBefore backlink = "'''Clopotul Libertății''' (în {{en|'''Liberty Bell'''}}) este unul dintre simbolurile de referință ale independenței Statelor Unite. Aflat în [[Philadelphia]], Pennsylvania, se crede că a fost tras pentru a marca citirea în public a [[Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii|Declarației de Independență]] la 8 iulie 1776.\n\n[[Clopot]]ul a fost comandat la firma londoneză Lester and Pack (astăzi {{Ill-wd|Q174855}}) în 1752, și a fost gravat cu citatul (din [[Leviticul]] 25:10): „Proclaim u003Csmallu003ELIBERTYu003C/smallu003E throughout all the land unto all the inhabitants thereof” — „Să vestiți u003Csmallu003ESLOBOZENIAu003C/smallu003E în țară pentru toți locuitorii ei”. El a crăpat prima oară când a fost tras chiar după sosirea la Philadelphia, și a fost turnat din nou de localnicii John Pass și John Stow, ale căror nume apar și ele inscripționate pe clopot. A rămas amplasat timp de ani de zile în clopotnița Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită ''{{Ill-wd|Q390028}}'' — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în anonimat mulți ani. În anii 1830, a fost adoptat ca simbol de societățile aboliționiste, care l-au poreclit „Clopotul Libertății”. Crăpătura cea mare care îl caracterizează a apărut cândva la începutul secolului al XIX-lea—o legendă de largă circulație afirmă că a crăpat în timp ce anunța moartea Judecătorului Suprem [[John Marshall (jurist)|John Marshall]] în 1835.\n\nClopotul a devenit celebru după ce în 1847 a fost publicată o povestire în care era vorba despre un clopotar bătrân care l-ar fi tras la 4 iulie 1776, după ce a aflat de votul pentru independență din [[al Doilea Congres Continental]]. Nu se poate, însă, ca clopotul să fi fost tras în acea zi, deoarece la 4 iulie nu a fost anunțată Declarația; cu toate acestea, povestea a ajuns să fie considerată reală, chiar și de unii istorici. Începând cu 1885, Primăria Philadelphia, proprietara clopotului, a permis transportarea lui la diverse expoziții și adunări patriotice. Clopotul a atras curiozitatea mulțimilor oriunde a fost dus, dar s-a întors la Philadelphia cu crăpături în plus și cu bucăți luate de vânătorii de suveniruri, iar primăria a oprit aceste plecări după 1915.\n\nDupă al Doilea Război Mondial, primăria a dat clopotul în custodia {{Ill-wd|Q308439}}, rămânând însă proprietara lui. El a fost folosit ca simbol al libertății în timpul [[Războiul Rece|Războiului Rece]] și a fost loc de adunare a protestatarilor în anii 1960. A fost mutat din Sala Independenței într-un pavilion de sticlă din apropiere la {{Ill-wd|Q16797521}} în 1976, și de acolo în 2003 în Liberty Bell Center, lângă pavilion. Clopotul apare pe monezi și pe timbre, iar numele și imaginea sa sunt folosite și de diverse companii."nAfter backlink = "'''Clopotul Libertății''' (în {{en|'''Liberty Bell'''}}) este unul dintre simbolurile de referință ale independenței Statelor Unite. Aflat în [[Philadelphia]], Pennsylvania, se crede că a fost tras pentru a marca citirea în public a [[Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii|Declarației de Independență]] la 8 iulie 1776.\n\n[[Clopot]]ul a fost comandat la firma londoneză Lester and Pack (astăzi {{Ill-wd|Q174855}}) în 1752, și a fost gravat cu citatul (din [[Leviticul]] 25:10): „Proclaim u003Csmallu003ELIBERTYu003C/smallu003E throughout all the land unto all the inhabitants thereof” — „Să vestiți u003Csmallu003ESLOBOZENIAu003C/smallu003E în țară pentru toți locuitorii ei”. El a crăpat prima oară când a fost tras chiar după sosirea la Philadelphia, și a fost turnat din nou de localnicii John Pass și John Stow, ale căror nume apar și ele inscripționate pe clopot. A rămas amplasat timp de ani de zile în clopotnița Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită ''{{Ill-wd|Q390028}}'' — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în anonimat mulți ani. În anii 1830, a fost adoptat ca simbol de societățile aboliționiste, care l-au poreclit „Clopotul Libertății”. Crăpătura cea mare care îl caracterizează a apărut cândva la începutul secolului al XIX-lea—o legendă de largă circulație afirmă că a crăpat în timp ce anunța moartea Judecătorului Suprem [[John Marshall (jurist)|John Marshall]] în 1835.\n\nClopotul a devenit celebru după ce în 1847 a fost publicată o povestire în care era vorba despre un clopotar bătrân care l-ar fi tras la 4 iulie 1776, după ce a aflat de votul pentru independență din [[al Doilea Congres Continental]]. Nu se poate, însă, ca clopotul să fi fost tras în acea zi, deoarece la 4 iulie nu a fost anunțată Declarația; cu toate acestea, povestea a ajuns să fie considerată reală, chiar și de unii istorici. Începând cu 1885, Primăria Philadelphia, proprietara clopotului, a permis transportarea lui la diverse expoziții și adunări patriotice. Clopotul a atras curiozitatea mulțimilor oriunde a fost dus, dar s-a întors la Philadelphia cu crăpături în plus și cu bucăți luate de vânătorii de suveniruri, iar primăria a oprit aceste plecări după 1915.\n\nDupă al Doilea Război Mondial, primăria a dat clopotul în custodia {{Ill-wd|Q308439}}, rămânând însă proprietara lui. El a fost folosit ca simbol al libertății în timpul [[Războiul Rece|Războiului Rece]] și a fost loc de adunare a protestatarilor în anii 1960. A fost mutat din Sala Independenței într-un pavilion de sticlă din apropiere la {{Ill-wd|Q16797521}} în 1976, și de acolo în 2003 în Liberty Bell Center, lângă pavilion. Clopotul apare pe monezi și pe timbre, iar numele și imaginea sa sunt folosite și de diverse companii."nPreprocessed = "__NOEDITSECTION__u003Cdiv style=\"float:right; margin:0em 0em 0.1em 1em\"u003E[[Fișier:Liberty Bell 2008.jpg|border|100px|Clopotul Libertății]]u003C/divu003E\n\n'''[[Clopotul Libertății|Clopotul Libertății]]''' (în [[:Limba engleză|engleză]] u003Cspan lang=\"en\" style=\"font-style:italic\"u003E'''Liberty Bell'''u003C/spanu003E) este unul dintre simbolurile de referință ale independenței Statelor Unite. Aflat în [[Philadelphia]], Pennsylvania, se crede că a fost tras pentru a marca citirea în public a [[Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii|Declarației de Independență]] la 8 iulie 1776.\n\n[[Clopot]]ul a fost comandat la firma londoneză Lester and Pack (astăzi [[:Whitechapel Bell Foundry]]u003Csupu003Eu003Csmallu003E⁠([[:d:Q174855|u003Cspan title=\"Whitechapel Bell Foundry la Wikidata\"u003Edu003C/spanu003E]])u003C/smallu003Eu003C/supu003E) în 1752, și a fost gravat cu citatul (din [[Leviticul]] 25:10): „Proclaim u003Csmallu003ELIBERTYu003C/smallu003E throughout all the land unto all the inhabitants thereof” — „Să vestiți u003Csmallu003ESLOBOZENIAu003C/smallu003E în țară pentru toți locuitorii ei”. El a crăpat prima oară când a fost tras chiar după sosirea la Philadelphia, și a fost turnat din nou de localnicii John Pass și John Stow, ale căror nume apar și ele inscripționate pe clopot. A rămas amplasat timp de ani de zile în clopotnița Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită ''[[:Casa Independenței]]u003Csupu003Eu003Csmallu003E⁠([[:d:Q390028|u003Cspan title=\"Casa Independenței la Wikidata\"u003Edu003C/spanu003E]])u003C/smallu003Eu003C/supu003E'' — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în anonimat mulți ani. În anii 1830, a fost adoptat ca simbol de societățile aboliționiste, care l-au poreclit „Clopotul Libertății”. Crăpătura cea mare care îl caracterizează a apărut cândva la începutul secolului al XIX-lea—o legendă de largă circulație afirmă că a crăpat în timp ce anunța moartea Judecătorului Suprem [[John Marshall (jurist)|John Marshall]] în 1835.\n\nClopotul a devenit celebru după ce în 1847 a fost publicată o povestire în care era vorba despre un clopotar bătrân care l-ar fi tras la 4 iulie 1776, după ce a aflat de votul pentru independență din [[al Doilea Congres Continental]]. Nu se poate, însă, ca clopotul să fi fost tras în acea zi, deoarece la 4 iulie nu a fost anunțată Declarația; cu toate acestea, povestea a ajuns să fie considerată reală, chiar și de unii istorici. Începând cu 1885, Primăria Philadelphia, proprietara clopotului, a permis transportarea lui la diverse expoziții și adunări patriotice. Clopotul a atras curiozitatea mulțimilor oriunde a fost dus, dar s-a întors la Philadelphia cu crăpături în plus și cu bucăți luate de vânătorii de suveniruri, iar primăria a oprit aceste plecări după 1915.\n\nDupă al Doilea Război Mondial, primăria a dat clopotul în custodia [[:National Park Service]]u003Csupu003Eu003Csmallu003E⁠([[:d:Q308439|u003Cspan title=\"National Park Service la Wikidata\"u003Edu003C/spanu003E]])u003C/smallu003Eu003C/supu003E, rămânând însă proprietara lui. El a fost folosit ca simbol al libertății în timpul [[Războiul Rece|Războiului Rece]] și a fost loc de adunare a protestatarilor în anii 1960. A fost mutat din Sala Independenței într-un pavilion de sticlă din apropiere la [[:Independence Mall]]u003Csupu003Eu003Csmallu003E⁠([[:d:Q16797521|u003Cspan title=\"Independence Mall la Wikidata\"u003Edu003C/spanu003E]])u003C/smallu003Eu003C/supu003E în 1976, și de acolo în 2003 în Liberty Bell Center, lângă pavilion. Clopotul apare pe monezi și pe timbre, iar numele și imaginea sa sunt folosite și de diverse companii."nFinal version = "__NOEDITSECTION__u003Cdiv style=\"float:right; margin:0em 0em 0.1em 1em\"u003E[[Fișier:Liberty Bell 2008.jpg|border|100px|Clopotul Libertății]]u003C/divu003E\n\n'''[[Clopotul Libertății|Clopotul Libertății]]''' (în [[:Limba engleză|engleză]] u003Cspan lang=\"en\" style=\"font-style:italic\"u003E'''Liberty Bell'''u003C/spanu003E) este unul dintre simbolurile de referință ale independenței Statelor Unite. Aflat în [[Philadelphia]], Pennsylvania, se crede că a fost tras pentru a marca citirea în public a [[Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii|Declarației de Independență]] la 8 iulie 1776.\n\n[[Clopot]]ul a fost comandat la firma londoneză Lester and Pack (astăzi [[:Whitechapel Bell Foundry]]u003Csupu003Eu003Csmallu003E⁠([[:d:Q174855|u003Cspan title=\"Whitechapel Bell Foundry la Wikidata\"u003Edu003C/spanu003E]])u003C/smallu003Eu003C/supu003E) în 1752, și a fost gravat cu citatul (din [[Leviticul]] 25:10): „Proclaim u003Csmallu003ELIBERTYu003C/smallu003E throughout all the land unto all the inhabitants thereof” — „Să vestiți u003Csmallu003ESLOBOZENIAu003C/smallu003E în țară pentru toți locuitorii ei”. El a crăpat prima oară când a fost tras chiar după sosirea la Philadelphia, și a fost turnat din nou de localnicii John Pass și John Stow, ale căror nume apar și ele inscripționate pe clopot. A rămas amplasat timp de ani de zile în clopotnița Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită ''[[:Casa Independenței]]u003Csupu003Eu003Csmallu003E⁠([[:d:Q390028|u003Cspan title=\"Casa Independenței la Wikidata\"u003Edu003C/spanu003E]])u003C/smallu003Eu003C/supu003E'' — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în anonimat mulți ani. În anii 1830, a fost adoptat ca simbol de societățile aboliționiste, care l-au poreclit „Clopotul Libertății”. Crăpătura cea mare care îl caracterizează a apărut cândva la începutul secolului al XIX-lea—o legendă de largă circulație afirmă că a crăpat în timp ce anunța moartea Judecătorului Suprem [[John Marshall (jurist)|John Marshall]] în 1835.\n\nClopotul a devenit celebru după ce în 1847 a fost publicată o povestire în care era vorba despre un clopotar bătrân care l-ar fi tras la 4 iulie 1776, după ce a aflat de votul pentru independență din [[al Doilea Congres Continental]]. Nu se poate, însă, ca clopotul să fi fost tras în acea zi, deoarece la 4 iulie nu a fost anunțată Declarația; cu toate acestea, povestea a ajuns să fie considerată reală, chiar și de unii istorici. Începând cu 1885, Primăria Philadelphia, proprietara clopotului, a permis transportarea lui la diverse expoziții și adunări patriotice. Clopotul a atras curiozitatea mulțimilor oriunde a fost dus, dar s-a întors la Philadelphia cu crăpături în plus și cu bucăți luate de vânătorii de suveniruri, iar primăria a oprit aceste plecări după 1915.\n\nDupă al Doilea Război Mondial, primăria a dat clopotul în custodia [[:National Park Service]]u003Csupu003Eu003Csmallu003E⁠([[:d:Q308439|u003Cspan title=\"National Park Service la Wikidata\"u003Edu003C/spanu003E]])u003C/smallu003Eu003C/supu003E, rămânând însă proprietara lui. El a fost folosit ca simbol al libertății în timpul [[Războiul Rece|Războiului Rece]] și a fost loc de adunare a protestatarilor în anii 1960. A fost mutat din Sala Independenței într-un pavilion de sticlă din apropiere la [[:Independence Mall]]u003Csupu003Eu003Csmallu003E⁠([[:d:Q16797521|u003Cspan title=\"Independence Mall la Wikidata\"u003Edu003C/spanu003E]])u003C/smallu003Eu003C/supu003E în 1976, și de acolo în 2003 în Liberty Bell Center, lângă pavilion. Clopotul apare pe monezi și pe timbre, iar numele și imaginea sa sunt folosite și de diverse companii."na1 = "Drummer Boy"na2 = "Bătălia Belgiei"na3 = "Sava Henția"n"},"cachereport":{"origin":"mw1263","timestamp":"20190913203835","ttl":3600,"transientcontent":true}}});});{"@context":"https://schema.org","@type":"Article","name":"Pagina principalu0103","url":"https://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83","sameAs":"http://www.wikidata.org/entity/Q5296","mainEntity":"http://www.wikidata.org/entity/Q5296","author":{"@type":"Organization","name":"Contributors to Wikimedia projects"},"publisher":{"@type":"Organization","name":"Wikimedia Foundation, Inc.","logo":{"@type":"ImageObject","url":"https://www.wikimedia.org/static/images/wmf-hor-googpub.png"}},"datePublished":"2003-07-12T09:06:42Z","dateModified":"2019-07-10T05:54:55Z","image":"https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/44/Jelly_cc11.jpg","headline":"Pagina principalu0103 a unui proiect Wikimedia"}(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.config.set({"wgBackendResponseTime":111,"wgHostname":"mw1254"});});