Pagina principală

AjutorCum mă înregistrezCum modific o paginăCum creez un articolCafeneaAmbasadă / EmbassyDonațiiPortalCăutareIndexCategoriirue Saint-JosephFranțaParisRepublica FrancezăromancierfranceznaturalisteFranțeiParisitalianAix-en-ProvenceHachetteNapoleon al III-lea al Franțeia doua revoluție francezăromaneloral doilea imperiu francezalcoolismulprostituțiaPaul Cézanne188613 ianuarie1898Georges Clemenceauscrisoare deschisăFélix FaureantisemitismAlfred DreyfusInsula DiavoluluicalomnieAngliaAfacerea Dreyfus29 septembrie1902monoxid de carbon4 iunie1908Panthéonului1998Jacques Chiracromano-catoliccele 724 de pagini recomandate7 septembrie9 septembrieÎncepeți de aiciViațăBiologieMicrobiologiePlanteNevertebrateCordatePeștiAmfibieniReptilePăsăriMamifereFilozofie religioasăTeismAteismCreștinismIudaismHinduismBudismIslamCronologieIstorieCivilizațiiPopoare anticeArheologieRăzboiActualitățiGuvernulGeografieEconomieEducațiePoliticăMediu înconjurătorCulturăIstorieRomâniArmatăSport

(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.config.set({"wgPageParseReport":{"limitreport":{"cputime":"1.968","walltime":"3.643","ppvisitednodes":{"value":746,"limit":1000000},"ppgeneratednodes":{"value":0,"limit":1500000},"postexpandincludesize":{"value":35279,"limit":2097152},"templateargumentsize":{"value":1846,"limit":2097152},"expansiondepth":{"value":6,"limit":40},"expensivefunctioncount":{"value":49,"limit":500},"unstrip-depth":{"value":0,"limit":20},"unstrip-size":{"value":24323,"limit":5000000},"entityaccesscount":{"value":23,"limit":400},"timingprofile":["100.00% 3498.050 1 -total"," 86.44% 3023.877 1 Format:Date_biografice"," 0.53% 18.600 1 Format:Aniversările_zilei"," 0.46% 15.980 1 Format:Aniversările_zilei/8_septembrie"," 0.37% 13.050 1 Format:Aniversările_zilei/core"," 0.19% 6.795 1 Format:Proiecteinrudite"," 0.19% 6.725 1 Format:Actualități"," 0.11% 3.799 1 Pagina_principală/Categorii"," 0.10% 3.454 9 Format:Click"," 0.09% 3.230 1 Format:Știați_că"]},"scribunto":{"limitreport-timeusage":{"value":"1.832","limit":"10.000"},"limitreport-memusage":{"value":28080888,"limit":52428800},"limitreport-logs":"156795791nBefore Refs = "{{Infocaseta Scriitor\n| nume = Émile Zola\n| image = Emile Zola 2.jpg\n| imagesize = 200px\n| profesiune = [[roman (literatură)|romancier]]\n| gen = [[roman (literatură)|romancier]], [[eseu]]\n| subiect = natura umană în complexitatea ei\n| mișcare = [[naturalism]]\n| opere_semnificative = ''[[Les Rougon-Macquart]]'', ''[[Thérèse Raquin]]'', ''[[Germinal]]''\n}}\n'''Émile Zola''' ({{date biografice}}) a fost un [[roman (literatură)|romancier]] [[Franța|francez]], cel mai cunoscut reprezentant al școlii [[naturalism|naturaliste]] și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al [[Franța|Franței]].\n\nNăscut la [[Paris]], fiu al unui inginer [[italia]]n, Émile Zola și-a petrecut copilăria în [[Aix-en-Provence]] și a învățat la Colegiul Bourbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Liceul Saint-Louis. Tinerețea sa a fost marcată de lipsuri materiale severe. După ce a lucrat ca funcționar la Librăria [[Hachette]], a început să scrie articole periodice de critică artistică, precum și comentarii politice pentru diverse ziare din Paris și Nordul Franței. Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns disprețul față de împăratul [[Napoleon al III-lea al Franței]], care s-a folosit de [[Revoluția franceză de la 1848|a doua revoluție franceză]] ca de un vehicul pentru a accede la putere.\n\nMajoritatea [[Roman (literatură)|romanelor]] lui Zola sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele ''[[Les Rougon-Macquart]]'' (''Familia Rougon-Macquart''). Având ca scenă cel de-[[al doilea imperiu francez]], seria urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al unor fenomene deviante precum violența, [[alcoolism]]ul și [[prostituție|prostituția]] într-o familie franceză obișnuită, ale cărei ramuri principale sunt cea a respectabililor Rougon și cea a infamilor Macquart. Conform propriei mărturii, ''„Vreau să ilustrez, la începutul unui secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate înfrâna din goana de a poseda toate bunurile pe care prezentul i le promite și care eșuează tocmai din cauza avântului nesăbuit și a luminilor amăgitoare ale momentului; [aceasta este] convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi lumi.”''u003Crefu003E« Je veux peindre, au début d’un siècle de liberté et de vérité, une famille qui s’élance vers les biens prochains, et qui roule détraquée par son élan lui-même, justement à cause des lueurs troubles du moment, des convulsions fatales de l’enfantement d’un monde. », Alain Pagès, [http://www.item.ens.fr/index.php?id=377178 ''Émile Zola : genèse du roman familial'']u003C/refu003E” Cele mai importante volume ale ciclului ''Les Rougon-Macquart'' sunt ''[[Germinal (roman)|Germinal]]'', ''[[L'Assommoir|Gervaise]]'' și ''[[Nana (roman)|Nana]]'', iar cel mai cunoscut roman din afara seriei este ''[[Thérèse Raquin]]'' (care a avut mai multe continuări).\n\nZola și [[Paul Cézanne]] au fost prieteni în copilărie și în tinerețe, dar amiciția lor a încetat când pictorul s-a simțit parodiat într-un roman despre viața boemă a artiștilor, ''L'Oeuvre'' (''Opera'', [[1886]]).\n\nZola și-a riscat cariera, libertatea și chiar viața pe [[13 ianuarie]] [[1898]] când manifestul său ''J'acusse'' (''Acuz!'') a fost publicat pe prima pagină a cotidianului parizian ''L'Aurore'', condus de [[Ernest Vaughan]] și [[Georges Clemenceau]]. Articolul, formulat ca o [[scrisoare deschisă]] către președintele republicii [[Félix Faure]], acuza guvernul francez de [[antisemitism]] și invoca grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu [[Alfred Dreyfus]], încarcerat pe nedrept pentru spionaj în [[Insula Diavolului]]. Zola a fost judecat pentru [[calomnie]] și condamnat la închisoare, dar a reușit să evite pedeapsa exilându-se în [[Anglia]]. Datorită scriitorului, [[Afacerea Dreyfus]] a căpătat în scurt timp o dimensiune națională, împărțind societatea între susținătorii armatei reacționare sau ai bisericii și ''dreyfusarzii'' liberali și reformiști. Pentru cei din urmă, Zola a devenit un far călăuzitor și un simbol al dreptății. Cuvintele sale, ''„Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”'', au rămas emblematice.\n\nZola a murit la Paris pe [[29 septembrie]] [[1902]] din cauza unei intoxicații cu [[monoxid de carbon]] cauzat de un coș de fum blocat. Inamicii săi au fost acuzați de omor, dar nu s-au găsit dovezi concrete în acest sens. A fost înmormântat inițial la [[Cimitirul Montmartre]] din Paris, dar la [[4 iunie]] [[1908]], la aproape șase ani de la moartea sa, rămășițele sale au fost mutate în clădirea [[Panthéon, Paris|Panthéon]]ului.\n\nÎn ianuarie [[1998]], președintele [[Jacques Chirac]] a ținut un memorial pentru a onora centenarul manifestului ''[[J'accuse]]''. În același an, cotidianul [[Romano-Catolicism|romano-catolic]] francez ''La Croix'' și-a cerut în mod public scuze pentru antisemitismul manifestat cu ocazia afacerii Dreyfus."nBefore templates = "{{Infocaseta Scriitor\n| nume = Émile Zola\n| image = Emile Zola 2.jpg\n| imagesize = 200px\n| profesiune = [[roman (literatură)|romancier]]\n| gen = [[roman (literatură)|romancier]], [[eseu]]\n| subiect = natura umană în complexitatea ei\n| mișcare = [[naturalism]]\n| opere_semnificative = ''[[Les Rougon-Macquart]]'', ''[[Thérèse Raquin]]'', ''[[Germinal]]''\n}}\n'''Émile Zola''' ({{date biografice}}) a fost un [[roman (literatură)|romancier]] [[Franța|francez]], cel mai cunoscut reprezentant al școlii [[naturalism|naturaliste]] și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al [[Franța|Franței]].\n\nNăscut la [[Paris]], fiu al unui inginer [[italia]]n, Émile Zola și-a petrecut copilăria în [[Aix-en-Provence]] și a învățat la Colegiul Bourbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Liceul Saint-Louis. Tinerețea sa a fost marcată de lipsuri materiale severe. După ce a lucrat ca funcționar la Librăria [[Hachette]], a început să scrie articole periodice de critică artistică, precum și comentarii politice pentru diverse ziare din Paris și Nordul Franței. Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns disprețul față de împăratul [[Napoleon al III-lea al Franței]], care s-a folosit de [[Revoluția franceză de la 1848|a doua revoluție franceză]] ca de un vehicul pentru a accede la putere.\n\nMajoritatea [[Roman (literatură)|romanelor]] lui Zola sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele ''[[Les Rougon-Macquart]]'' (''Familia Rougon-Macquart''). Având ca scenă cel de-[[al doilea imperiu francez]], seria urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al unor fenomene deviante precum violența, [[alcoolism]]ul și [[prostituție|prostituția]] într-o familie franceză obișnuită, ale cărei ramuri principale sunt cea a respectabililor Rougon și cea a infamilor Macquart. Conform propriei mărturii, ''„Vreau să ilustrez, la începutul unui secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate înfrâna din goana de a poseda toate bunurile pe care prezentul i le promite și care eșuează tocmai din cauza avântului nesăbuit și a luminilor amăgitoare ale momentului; [aceasta este] convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi lumi.”''” Cele mai importante volume ale ciclului ''Les Rougon-Macquart'' sunt ''[[Germinal (roman)|Germinal]]'', ''[[L'Assommoir|Gervaise]]'' și ''[[Nana (roman)|Nana]]'', iar cel mai cunoscut roman din afara seriei este ''[[Thérèse Raquin]]'' (care a avut mai multe continuări).\n\nZola și [[Paul Cézanne]] au fost prieteni în copilărie și în tinerețe, dar amiciția lor a încetat când pictorul s-a simțit parodiat într-un roman despre viața boemă a artiștilor, ''L'Oeuvre'' (''Opera'', [[1886]]).\n\nZola și-a riscat cariera, libertatea și chiar viața pe [[13 ianuarie]] [[1898]] când manifestul său ''J'acusse'' (''Acuz!'') a fost publicat pe prima pagină a cotidianului parizian ''L'Aurore'', condus de [[Ernest Vaughan]] și [[Georges Clemenceau]]. Articolul, formulat ca o [[scrisoare deschisă]] către președintele republicii [[Félix Faure]], acuza guvernul francez de [[antisemitism]] și invoca grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu [[Alfred Dreyfus]], încarcerat pe nedrept pentru spionaj în [[Insula Diavolului]]. Zola a fost judecat pentru [[calomnie]] și condamnat la închisoare, dar a reușit să evite pedeapsa exilându-se în [[Anglia]]. Datorită scriitorului, [[Afacerea Dreyfus]] a căpătat în scurt timp o dimensiune națională, împărțind societatea între susținătorii armatei reacționare sau ai bisericii și ''dreyfusarzii'' liberali și reformiști. Pentru cei din urmă, Zola a devenit un far călăuzitor și un simbol al dreptății. Cuvintele sale, ''„Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”'', au rămas emblematice.\n\nZola a murit la Paris pe [[29 septembrie]] [[1902]] din cauza unei intoxicații cu [[monoxid de carbon]] cauzat de un coș de fum blocat. Inamicii săi au fost acuzați de omor, dar nu s-au găsit dovezi concrete în acest sens. A fost înmormântat inițial la [[Cimitirul Montmartre]] din Paris, dar la [[4 iunie]] [[1908]], la aproape șase ani de la moartea sa, rămășițele sale au fost mutate în clădirea [[Panthéon, Paris|Panthéon]]ului.\n\nÎn ianuarie [[1998]], președintele [[Jacques Chirac]] a ținut un memorial pentru a onora centenarul manifestului ''[[J'accuse]]''. În același an, cotidianul [[Romano-Catolicism|romano-catolic]] francez ''La Croix'' și-a cerut în mod public scuze pentru antisemitismul manifestat cu ocazia afacerii Dreyfus."nBefore images = "{{Infocaseta Scriitor\n| nume = Émile Zola\n| image = Emile Zola 2.jpg\n| imagesize = 200px\n| profesiune = [[roman (literatură)|romancier]]\n| gen = [[roman (literatură)|romancier]], [[eseu]]\n| subiect = natura umană în complexitatea ei\n| mișcare = [[naturalism]]\n| opere_semnificative = ''[[Les Rougon-Macquart]]'', ''[[Thérèse Raquin]]'', ''[[Germinal]]''\n}}\n'''Émile Zola''' ({{date biografice}}) a fost un [[roman (literatură)|romancier]] [[Franța|francez]], cel mai cunoscut reprezentant al școlii [[naturalism|naturaliste]] și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al [[Franța|Franței]].\n\nNăscut la [[Paris]], fiu al unui inginer [[italia]]n, Émile Zola și-a petrecut copilăria în [[Aix-en-Provence]] și a învățat la Colegiul Bourbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Liceul Saint-Louis. Tinerețea sa a fost marcată de lipsuri materiale severe. După ce a lucrat ca funcționar la Librăria [[Hachette]], a început să scrie articole periodice de critică artistică, precum și comentarii politice pentru diverse ziare din Paris și Nordul Franței. Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns disprețul față de împăratul [[Napoleon al III-lea al Franței]], care s-a folosit de [[Revoluția franceză de la 1848|a doua revoluție franceză]] ca de un vehicul pentru a accede la putere.\n\nMajoritatea [[Roman (literatură)|romanelor]] lui Zola sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele ''[[Les Rougon-Macquart]]'' (''Familia Rougon-Macquart''). Având ca scenă cel de-[[al doilea imperiu francez]], seria urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al unor fenomene deviante precum violența, [[alcoolism]]ul și [[prostituție|prostituția]] într-o familie franceză obișnuită, ale cărei ramuri principale sunt cea a respectabililor Rougon și cea a infamilor Macquart. Conform propriei mărturii, ''„Vreau să ilustrez, la începutul unui secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate înfrâna din goana de a poseda toate bunurile pe care prezentul i le promite și care eșuează tocmai din cauza avântului nesăbuit și a luminilor amăgitoare ale momentului; [aceasta este] convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi lumi.”''” Cele mai importante volume ale ciclului ''Les Rougon-Macquart'' sunt ''[[Germinal (roman)|Germinal]]'', ''[[L'Assommoir|Gervaise]]'' și ''[[Nana (roman)|Nana]]'', iar cel mai cunoscut roman din afara seriei este ''[[Thérèse Raquin]]'' (care a avut mai multe continuări).\n\nZola și [[Paul Cézanne]] au fost prieteni în copilărie și în tinerețe, dar amiciția lor a încetat când pictorul s-a simțit parodiat într-un roman despre viața boemă a artiștilor, ''L'Oeuvre'' (''Opera'', [[1886]]).\n\nZola și-a riscat cariera, libertatea și chiar viața pe [[13 ianuarie]] [[1898]] când manifestul său ''J'acusse'' (''Acuz!'') a fost publicat pe prima pagină a cotidianului parizian ''L'Aurore'', condus de [[Ernest Vaughan]] și [[Georges Clemenceau]]. Articolul, formulat ca o [[scrisoare deschisă]] către președintele republicii [[Félix Faure]], acuza guvernul francez de [[antisemitism]] și invoca grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu [[Alfred Dreyfus]], încarcerat pe nedrept pentru spionaj în [[Insula Diavolului]]. Zola a fost judecat pentru [[calomnie]] și condamnat la închisoare, dar a reușit să evite pedeapsa exilându-se în [[Anglia]]. Datorită scriitorului, [[Afacerea Dreyfus]] a căpătat în scurt timp o dimensiune națională, împărțind societatea între susținătorii armatei reacționare sau ai bisericii și ''dreyfusarzii'' liberali și reformiști. Pentru cei din urmă, Zola a devenit un far călăuzitor și un simbol al dreptății. Cuvintele sale, ''„Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”'', au rămas emblematice.\n\nZola a murit la Paris pe [[29 septembrie]] [[1902]] din cauza unei intoxicații cu [[monoxid de carbon]] cauzat de un coș de fum blocat. Inamicii săi au fost acuzați de omor, dar nu s-au găsit dovezi concrete în acest sens. A fost înmormântat inițial la [[Cimitirul Montmartre]] din Paris, dar la [[4 iunie]] [[1908]], la aproape șase ani de la moartea sa, rămășițele sale au fost mutate în clădirea [[Panthéon, Paris|Panthéon]]ului.\n\nÎn ianuarie [[1998]], președintele [[Jacques Chirac]] a ținut un memorial pentru a onora centenarul manifestului ''[[J'accuse]]''. În același an, cotidianul [[Romano-Catolicism|romano-catolic]] francez ''La Croix'' și-a cerut în mod public scuze pentru antisemitismul manifestat cu ocazia afacerii Dreyfus."nbefore removeInfobox = "{{Infocaseta Scriitor\n| nume = Émile Zola\n| image = Emile Zola 2.jpg\n| imagesize = 200px\n| profesiune = [[roman (literatură)|romancier]]\n| gen = [[roman (literatură)|romancier]], [[eseu]]\n| subiect = natura umană în complexitatea ei\n| mișcare = [[naturalism]]\n| opere_semnificative = ''[[Les Rougon-Macquart]]'', ''[[Thérèse Raquin]]'', ''[[Germinal]]''\n}}\n'''Émile Zola''' ({{date biografice}}) a fost un [[roman (literatură)|romancier]] [[Franța|francez]], cel mai cunoscut reprezentant al școlii [[naturalism|naturaliste]] și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al [[Franța|Franței]].\n\nNăscut la [[Paris]], fiu al unui inginer [[italia]]n, Émile Zola și-a petrecut copilăria în [[Aix-en-Provence]] și a învățat la Colegiul Bourbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Liceul Saint-Louis. Tinerețea sa a fost marcată de lipsuri materiale severe. După ce a lucrat ca funcționar la Librăria [[Hachette]], a început să scrie articole periodice de critică artistică, precum și comentarii politice pentru diverse ziare din Paris și Nordul Franței. Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns disprețul față de împăratul [[Napoleon al III-lea al Franței]], care s-a folosit de [[Revoluția franceză de la 1848|a doua revoluție franceză]] ca de un vehicul pentru a accede la putere.\n\nMajoritatea [[Roman (literatură)|romanelor]] lui Zola sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele ''[[Les Rougon-Macquart]]'' (''Familia Rougon-Macquart''). Având ca scenă cel de-[[al doilea imperiu francez]], seria urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al unor fenomene deviante precum violența, [[alcoolism]]ul și [[prostituție|prostituția]] într-o familie franceză obișnuită, ale cărei ramuri principale sunt cea a respectabililor Rougon și cea a infamilor Macquart. Conform propriei mărturii, ''„Vreau să ilustrez, la începutul unui secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate înfrâna din goana de a poseda toate bunurile pe care prezentul i le promite și care eșuează tocmai din cauza avântului nesăbuit și a luminilor amăgitoare ale momentului; [aceasta este] convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi lumi.”''” Cele mai importante volume ale ciclului ''Les Rougon-Macquart'' sunt ''[[Germinal (roman)|Germinal]]'', ''[[L'Assommoir|Gervaise]]'' și ''[[Nana (roman)|Nana]]'', iar cel mai cunoscut roman din afara seriei este ''[[Thérèse Raquin]]'' (care a avut mai multe continuări).\n\nZola și [[Paul Cézanne]] au fost prieteni în copilărie și în tinerețe, dar amiciția lor a încetat când pictorul s-a simțit parodiat într-un roman despre viața boemă a artiștilor, ''L'Oeuvre'' (''Opera'', [[1886]]).\n\nZola și-a riscat cariera, libertatea și chiar viața pe [[13 ianuarie]] [[1898]] când manifestul său ''J'acusse'' (''Acuz!'') a fost publicat pe prima pagină a cotidianului parizian ''L'Aurore'', condus de [[Ernest Vaughan]] și [[Georges Clemenceau]]. Articolul, formulat ca o [[scrisoare deschisă]] către președintele republicii [[Félix Faure]], acuza guvernul francez de [[antisemitism]] și invoca grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu [[Alfred Dreyfus]], încarcerat pe nedrept pentru spionaj în [[Insula Diavolului]]. Zola a fost judecat pentru [[calomnie]] și condamnat la închisoare, dar a reușit să evite pedeapsa exilându-se în [[Anglia]]. Datorită scriitorului, [[Afacerea Dreyfus]] a căpătat în scurt timp o dimensiune națională, împărțind societatea între susținătorii armatei reacționare sau ai bisericii și ''dreyfusarzii'' liberali și reformiști. Pentru cei din urmă, Zola a devenit un far călăuzitor și un simbol al dreptății. Cuvintele sale, ''„Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”'', au rămas emblematice.\n\nZola a murit la Paris pe [[29 septembrie]] [[1902]] din cauza unei intoxicații cu [[monoxid de carbon]] cauzat de un coș de fum blocat. Inamicii săi au fost acuzați de omor, dar nu s-au găsit dovezi concrete în acest sens. A fost înmormântat inițial la [[Cimitirul Montmartre]] din Paris, dar la [[4 iunie]] [[1908]], la aproape șase ani de la moartea sa, rămășițele sale au fost mutate în clădirea [[Panthéon, Paris|Panthéon]]ului.\n\nÎn ianuarie [[1998]], președintele [[Jacques Chirac]] a ținut un memorial pentru a onora centenarul manifestului ''[[J'accuse]]''. În același an, cotidianul [[Romano-Catolicism|romano-catolic]] francez ''La Croix'' și-a cerut în mod public scuze pentru antisemitismul manifestat cu ocazia afacerii Dreyfus."nafter removeInfobox = "'''Émile Zola''' ({{date biografice}}) a fost un [[roman (literatură)|romancier]] [[Franța|francez]], cel mai cunoscut reprezentant al școlii [[naturalism|naturaliste]] și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al [[Franța|Franței]].\n\nNăscut la [[Paris]], fiu al unui inginer [[italia]]n, Émile Zola și-a petrecut copilăria în [[Aix-en-Provence]] și a învățat la Colegiul Bourbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Liceul Saint-Louis. Tinerețea sa a fost marcată de lipsuri materiale severe. După ce a lucrat ca funcționar la Librăria [[Hachette]], a început să scrie articole periodice de critică artistică, precum și comentarii politice pentru diverse ziare din Paris și Nordul Franței. Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns disprețul față de împăratul [[Napoleon al III-lea al Franței]], care s-a folosit de [[Revoluția franceză de la 1848|a doua revoluție franceză]] ca de un vehicul pentru a accede la putere.\n\nMajoritatea [[Roman (literatură)|romanelor]] lui Zola sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele ''[[Les Rougon-Macquart]]'' (''Familia Rougon-Macquart''). Având ca scenă cel de-[[al doilea imperiu francez]], seria urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al unor fenomene deviante precum violența, [[alcoolism]]ul și [[prostituție|prostituția]] într-o familie franceză obișnuită, ale cărei ramuri principale sunt cea a respectabililor Rougon și cea a infamilor Macquart. Conform propriei mărturii, ''„Vreau să ilustrez, la începutul unui secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate înfrâna din goana de a poseda toate bunurile pe care prezentul i le promite și care eșuează tocmai din cauza avântului nesăbuit și a luminilor amăgitoare ale momentului; [aceasta este] convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi lumi.”''” Cele mai importante volume ale ciclului ''Les Rougon-Macquart'' sunt ''[[Germinal (roman)|Germinal]]'', ''[[L'Assommoir|Gervaise]]'' și ''[[Nana (roman)|Nana]]'', iar cel mai cunoscut roman din afara seriei este ''[[Thérèse Raquin]]'' (care a avut mai multe continuări).\n\nZola și [[Paul Cézanne]] au fost prieteni în copilărie și în tinerețe, dar amiciția lor a încetat când pictorul s-a simțit parodiat într-un roman despre viața boemă a artiștilor, ''L'Oeuvre'' (''Opera'', [[1886]]).\n\nZola și-a riscat cariera, libertatea și chiar viața pe [[13 ianuarie]] [[1898]] când manifestul său ''J'acusse'' (''Acuz!'') a fost publicat pe prima pagină a cotidianului parizian ''L'Aurore'', condus de [[Ernest Vaughan]] și [[Georges Clemenceau]]. Articolul, formulat ca o [[scrisoare deschisă]] către președintele republicii [[Félix Faure]], acuza guvernul francez de [[antisemitism]] și invoca grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu [[Alfred Dreyfus]], încarcerat pe nedrept pentru spionaj în [[Insula Diavolului]]. Zola a fost judecat pentru [[calomnie]] și condamnat la închisoare, dar a reușit să evite pedeapsa exilându-se în [[Anglia]]. Datorită scriitorului, [[Afacerea Dreyfus]] a căpătat în scurt timp o dimensiune națională, împărțind societatea între susținătorii armatei reacționare sau ai bisericii și ''dreyfusarzii'' liberali și reformiști. Pentru cei din urmă, Zola a devenit un far călăuzitor și un simbol al dreptății. Cuvintele sale, ''„Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”'', au rămas emblematice.\n\nZola a murit la Paris pe [[29 septembrie]] [[1902]] din cauza unei intoxicații cu [[monoxid de carbon]] cauzat de un coș de fum blocat. Inamicii săi au fost acuzați de omor, dar nu s-au găsit dovezi concrete în acest sens. A fost înmormântat inițial la [[Cimitirul Montmartre]] din Paris, dar la [[4 iunie]] [[1908]], la aproape șase ani de la moartea sa, rămășițele sale au fost mutate în clădirea [[Panthéon, Paris|Panthéon]]ului.\n\nÎn ianuarie [[1998]], președintele [[Jacques Chirac]] a ținut un memorial pentru a onora centenarul manifestului ''[[J'accuse]]''. În același an, cotidianul [[Romano-Catolicism|romano-catolic]] francez ''La Croix'' și-a cerut în mod public scuze pentru antisemitismul manifestat cu ocazia afacerii Dreyfus."nAfter Files = "'''Émile Zola''' ({{date biografice}}) a fost un [[roman (literatură)|romancier]] [[Franța|francez]], cel mai cunoscut reprezentant al școlii [[naturalism|naturaliste]] și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al [[Franța|Franței]].\n\nNăscut la [[Paris]], fiu al unui inginer [[italia]]n, Émile Zola și-a petrecut copilăria în [[Aix-en-Provence]] și a învățat la Colegiul Bourbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Liceul Saint-Louis. Tinerețea sa a fost marcată de lipsuri materiale severe. După ce a lucrat ca funcționar la Librăria [[Hachette]], a început să scrie articole periodice de critică artistică, precum și comentarii politice pentru diverse ziare din Paris și Nordul Franței. Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns disprețul față de împăratul [[Napoleon al III-lea al Franței]], care s-a folosit de [[Revoluția franceză de la 1848|a doua revoluție franceză]] ca de un vehicul pentru a accede la putere.\n\nMajoritatea [[Roman (literatură)|romanelor]] lui Zola sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele ''[[Les Rougon-Macquart]]'' (''Familia Rougon-Macquart''). Având ca scenă cel de-[[al doilea imperiu francez]], seria urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al unor fenomene deviante precum violența, [[alcoolism]]ul și [[prostituție|prostituția]] într-o familie franceză obișnuită, ale cărei ramuri principale sunt cea a respectabililor Rougon și cea a infamilor Macquart. Conform propriei mărturii, ''„Vreau să ilustrez, la începutul unui secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate înfrâna din goana de a poseda toate bunurile pe care prezentul i le promite și care eșuează tocmai din cauza avântului nesăbuit și a luminilor amăgitoare ale momentului; [aceasta este] convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi lumi.”''” Cele mai importante volume ale ciclului ''Les Rougon-Macquart'' sunt ''[[Germinal (roman)|Germinal]]'', ''[[L'Assommoir|Gervaise]]'' și ''[[Nana (roman)|Nana]]'', iar cel mai cunoscut roman din afara seriei este ''[[Thérèse Raquin]]'' (care a avut mai multe continuări).\n\nZola și [[Paul Cézanne]] au fost prieteni în copilărie și în tinerețe, dar amiciția lor a încetat când pictorul s-a simțit parodiat într-un roman despre viața boemă a artiștilor, ''L'Oeuvre'' (''Opera'', [[1886]]).\n\nZola și-a riscat cariera, libertatea și chiar viața pe [[13 ianuarie]] [[1898]] când manifestul său ''J'acusse'' (''Acuz!'') a fost publicat pe prima pagină a cotidianului parizian ''L'Aurore'', condus de [[Ernest Vaughan]] și [[Georges Clemenceau]]. Articolul, formulat ca o [[scrisoare deschisă]] către președintele republicii [[Félix Faure]], acuza guvernul francez de [[antisemitism]] și invoca grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu [[Alfred Dreyfus]], încarcerat pe nedrept pentru spionaj în [[Insula Diavolului]]. Zola a fost judecat pentru [[calomnie]] și condamnat la închisoare, dar a reușit să evite pedeapsa exilându-se în [[Anglia]]. Datorită scriitorului, [[Afacerea Dreyfus]] a căpătat în scurt timp o dimensiune națională, împărțind societatea între susținătorii armatei reacționare sau ai bisericii și ''dreyfusarzii'' liberali și reformiști. Pentru cei din urmă, Zola a devenit un far călăuzitor și un simbol al dreptății. Cuvintele sale, ''„Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”'', au rămas emblematice.\n\nZola a murit la Paris pe [[29 septembrie]] [[1902]] din cauza unei intoxicații cu [[monoxid de carbon]] cauzat de un coș de fum blocat. Inamicii săi au fost acuzați de omor, dar nu s-au găsit dovezi concrete în acest sens. A fost înmormântat inițial la [[Cimitirul Montmartre]] din Paris, dar la [[4 iunie]] [[1908]], la aproape șase ani de la moartea sa, rămășițele sale au fost mutate în clădirea [[Panthéon, Paris|Panthéon]]ului.\n\nÎn ianuarie [[1998]], președintele [[Jacques Chirac]] a ținut un memorial pentru a onora centenarul manifestului ''[[J'accuse]]''. În același an, cotidianul [[Romano-Catolicism|romano-catolic]] francez ''La Croix'' și-a cerut în mod public scuze pentru antisemitismul manifestat cu ocazia afacerii Dreyfus."nBefore backlink = "'''Émile Zola''' ({{Date biografice|q=Q504}}) a fost un [[roman (literatură)|romancier]] [[Franța|francez]], cel mai cunoscut reprezentant al școlii [[naturalism|naturaliste]] și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al [[Franța|Franței]].\n\nNăscut la [[Paris]], fiu al unui inginer [[italia]]n, Émile Zola și-a petrecut copilăria în [[Aix-en-Provence]] și a învățat la Colegiul Bourbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Liceul Saint-Louis. Tinerețea sa a fost marcată de lipsuri materiale severe. După ce a lucrat ca funcționar la Librăria [[Hachette]], a început să scrie articole periodice de critică artistică, precum și comentarii politice pentru diverse ziare din Paris și Nordul Franței. Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns disprețul față de împăratul [[Napoleon al III-lea al Franței]], care s-a folosit de [[Revoluția franceză de la 1848|a doua revoluție franceză]] ca de un vehicul pentru a accede la putere.\n\nMajoritatea [[Roman (literatură)|romanelor]] lui Zola sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele ''[[Les Rougon-Macquart]]'' (''Familia Rougon-Macquart''). Având ca scenă cel de-[[al doilea imperiu francez]], seria urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al unor fenomene deviante precum violența, [[alcoolism]]ul și [[prostituție|prostituția]] într-o familie franceză obișnuită, ale cărei ramuri principale sunt cea a respectabililor Rougon și cea a infamilor Macquart. Conform propriei mărturii, ''„Vreau să ilustrez, la începutul unui secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate înfrâna din goana de a poseda toate bunurile pe care prezentul i le promite și care eșuează tocmai din cauza avântului nesăbuit și a luminilor amăgitoare ale momentului; [aceasta este] convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi lumi.”''” Cele mai importante volume ale ciclului ''Les Rougon-Macquart'' sunt ''[[Germinal (roman)|Germinal]]'', ''[[L'Assommoir|Gervaise]]'' și ''Nana'', iar cel mai cunoscut roman din afara seriei este ''[[Thérèse Raquin]]'' (care a avut mai multe continuări).\n\nZola și [[Paul Cézanne]] au fost prieteni în copilărie și în tinerețe, dar amiciția lor a încetat când pictorul s-a simțit parodiat într-un roman despre viața boemă a artiștilor, ''L'Oeuvre'' (''Opera'', [[1886]]).\n\nZola și-a riscat cariera, libertatea și chiar viața pe [[13 ianuarie]] [[1898]] când manifestul său ''J'acusse'' (''Acuz!'') a fost publicat pe prima pagină a cotidianului parizian ''L'Aurore'', condus de Ernest Vaughan și [[Georges Clemenceau]]. Articolul, formulat ca o [[scrisoare deschisă]] către președintele republicii [[Félix Faure]], acuza guvernul francez de [[antisemitism]] și invoca grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu [[Alfred Dreyfus]], încarcerat pe nedrept pentru spionaj în [[Insula Diavolului]]. Zola a fost judecat pentru [[calomnie]] și condamnat la închisoare, dar a reușit să evite pedeapsa exilându-se în [[Anglia]]. Datorită scriitorului, [[Afacerea Dreyfus]] a căpătat în scurt timp o dimensiune națională, împărțind societatea între susținătorii armatei reacționare sau ai bisericii și ''dreyfusarzii'' liberali și reformiști. Pentru cei din urmă, Zola a devenit un far călăuzitor și un simbol al dreptății. Cuvintele sale, ''„Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”'', au rămas emblematice.\n\nZola a murit la Paris pe [[29 septembrie]] [[1902]] din cauza unei intoxicații cu [[monoxid de carbon]] cauzat de un coș de fum blocat. Inamicii săi au fost acuzați de omor, dar nu s-au găsit dovezi concrete în acest sens. A fost înmormântat inițial la Cimitirul Montmartre din Paris, dar la [[4 iunie]] [[1908]], la aproape șase ani de la moartea sa, rămășițele sale au fost mutate în clădirea [[Panthéon, Paris|Panthéon]]ului.\n\nÎn ianuarie [[1998]], președintele [[Jacques Chirac]] a ținut un memorial pentru a onora centenarul manifestului ''[[J'accuse]]''. În același an, cotidianul [[Romano-Catolicism|romano-catolic]] francez ''La Croix'' și-a cerut în mod public scuze pentru antisemitismul manifestat cu ocazia afacerii Dreyfus."nAfter backlink = "'''Émile Zola''' ({{Date biografice|q=Q504}}) a fost un [[roman (literatură)|romancier]] [[Franța|francez]], cel mai cunoscut reprezentant al școlii [[naturalism|naturaliste]] și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al [[Franța|Franței]].\n\nNăscut la [[Paris]], fiu al unui inginer [[italia]]n, Émile Zola și-a petrecut copilăria în [[Aix-en-Provence]] și a învățat la Colegiul Bourbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Liceul Saint-Louis. Tinerețea sa a fost marcată de lipsuri materiale severe. După ce a lucrat ca funcționar la Librăria [[Hachette]], a început să scrie articole periodice de critică artistică, precum și comentarii politice pentru diverse ziare din Paris și Nordul Franței. Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns disprețul față de împăratul [[Napoleon al III-lea al Franței]], care s-a folosit de [[Revoluția franceză de la 1848|a doua revoluție franceză]] ca de un vehicul pentru a accede la putere.\n\nMajoritatea [[Roman (literatură)|romanelor]] lui Zola sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele ''[[Les Rougon-Macquart]]'' (''Familia Rougon-Macquart''). Având ca scenă cel de-[[al doilea imperiu francez]], seria urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al unor fenomene deviante precum violența, [[alcoolism]]ul și [[prostituție|prostituția]] într-o familie franceză obișnuită, ale cărei ramuri principale sunt cea a respectabililor Rougon și cea a infamilor Macquart. Conform propriei mărturii, ''„Vreau să ilustrez, la începutul unui secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate înfrâna din goana de a poseda toate bunurile pe care prezentul i le promite și care eșuează tocmai din cauza avântului nesăbuit și a luminilor amăgitoare ale momentului; [aceasta este] convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi lumi.”''” Cele mai importante volume ale ciclului ''Les Rougon-Macquart'' sunt ''[[Germinal (roman)|Germinal]]'', ''[[L'Assommoir|Gervaise]]'' și ''Nana'', iar cel mai cunoscut roman din afara seriei este ''[[Thérèse Raquin]]'' (care a avut mai multe continuări).\n\nZola și [[Paul Cézanne]] au fost prieteni în copilărie și în tinerețe, dar amiciția lor a încetat când pictorul s-a simțit parodiat într-un roman despre viața boemă a artiștilor, ''L'Oeuvre'' (''Opera'', [[1886]]).\n\nZola și-a riscat cariera, libertatea și chiar viața pe [[13 ianuarie]] [[1898]] când manifestul său ''J'acusse'' (''Acuz!'') a fost publicat pe prima pagină a cotidianului parizian ''L'Aurore'', condus de Ernest Vaughan și [[Georges Clemenceau]]. Articolul, formulat ca o [[scrisoare deschisă]] către președintele republicii [[Félix Faure]], acuza guvernul francez de [[antisemitism]] și invoca grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu [[Alfred Dreyfus]], încarcerat pe nedrept pentru spionaj în [[Insula Diavolului]]. Zola a fost judecat pentru [[calomnie]] și condamnat la închisoare, dar a reușit să evite pedeapsa exilându-se în [[Anglia]]. Datorită scriitorului, [[Afacerea Dreyfus]] a căpătat în scurt timp o dimensiune națională, împărțind societatea între susținătorii armatei reacționare sau ai bisericii și ''dreyfusarzii'' liberali și reformiști. Pentru cei din urmă, Zola a devenit un far călăuzitor și un simbol al dreptății. Cuvintele sale, ''„Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”'', au rămas emblematice.\n\nZola a murit la Paris pe [[29 septembrie]] [[1902]] din cauza unei intoxicații cu [[monoxid de carbon]] cauzat de un coș de fum blocat. Inamicii săi au fost acuzați de omor, dar nu s-au găsit dovezi concrete în acest sens. A fost înmormântat inițial la Cimitirul Montmartre din Paris, dar la [[4 iunie]] [[1908]], la aproape șase ani de la moartea sa, rămășițele sale au fost mutate în clădirea [[Panthéon, Paris|Panthéon]]ului.\n\nÎn ianuarie [[1998]], președintele [[Jacques Chirac]] a ținut un memorial pentru a onora centenarul manifestului ''[[J'accuse]]''. În același an, cotidianul [[Romano-Catolicism|romano-catolic]] francez ''La Croix'' și-a cerut în mod public scuze pentru antisemitismul manifestat cu ocazia afacerii Dreyfus."n[LocationAndCountry] location is a = "Q79007"n[LocationAndCountry] location is a = "Q5119"n[LocationAndCountry] location is a = "Q22927616"n[LocationAndCountry] location is a = "Q6465"n[LocationAndCountry] location is a = "Q866196"n[LocationAndCountry] location is a = "Q1549591"n[LocationAndCountry] location is a = "Q1637706"n[LocationAndCountry] location is a = "Q208511"nPreprocessed = "__NOEDITSECTION__u003Cdiv style=\"float:right; margin:0em 0em 0.1em 1em\"u003E[[Fișier:Emile Zola 1902.jpg|border|100px|Émile Zola]]u003C/divu003E\n\n'''[[Émile Zola|Émile Zola]]''' (n. u003Ctime datetime=\"1840-04-02\"u003E[[2 aprilie]] [[1840]]u003C/timeu003E,'\"`UNIQ--ref-00000002-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-00000004-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-00000006-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-00000008-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-0000000A-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-0000000C-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-0000000E-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-00000010-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-00000012-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-00000014-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-00000016-QINU`\"' [[:d:Q3449906|rue Saint-Joseph]]u003Cabbr title='Articolul încă nu există în acest wiki'u003E[*]u003C/abbru003Eu003Cspan style=\"display:none\"u003E[[rue Saint-Joseph (street in Paris, France)|u0026#8203;]]u003C/spanu003E, [[:Franța|Franța]] – d. u003Ctime datetime=\"1902-09-29\"u003E[[29 septembrie]] [[1902]]u003C/timeu003E,'\"`UNIQ--ref-00000017-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-00000018-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-00000019-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-0000001A-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-0000001B-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-0000001C-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-0000001D-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-0000001E-QINU`\"' [[:Paris|Paris]], [[:Franța|Republica Franceză]]'\"`UNIQ--ref-0000001F-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-00000021-QINU`\"''\"`UNIQ--ref-00000023-QINU`\"') a fost un [[roman (literatură)|romancier]] [[Franța|francez]], cel mai cunoscut reprezentant al școlii [[naturalism|naturaliste]] și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al [[Franța|Franței]].\n\nNăscut la [[Paris]], fiu al unui inginer [[italia]]n, Émile Zola și-a petrecut copilăria în [[Aix-en-Provence]] și a învățat la Colegiul Bourbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Liceul Saint-Louis. Tinerețea sa a fost marcată de lipsuri materiale severe. După ce a lucrat ca funcționar la Librăria [[Hachette]], a început să scrie articole periodice de critică artistică, precum și comentarii politice pentru diverse ziare din Paris și Nordul Franței. Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns disprețul față de împăratul [[Napoleon al III-lea al Franței]], care s-a folosit de [[Revoluția franceză de la 1848|a doua revoluție franceză]] ca de un vehicul pentru a accede la putere.\n\nMajoritatea [[Roman (literatură)|romanelor]] lui Zola sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele ''[[Les Rougon-Macquart]]'' (''Familia Rougon-Macquart''). Având ca scenă cel de-[[al doilea imperiu francez]], seria urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al unor fenomene deviante precum violența, [[alcoolism]]ul și [[prostituție|prostituția]] într-o familie franceză obișnuită, ale cărei ramuri principale sunt cea a respectabililor Rougon și cea a infamilor Macquart. Conform propriei mărturii, ''„Vreau să ilustrez, la începutul unui secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate înfrâna din goana de a poseda toate bunurile pe care prezentul i le promite și care eșuează tocmai din cauza avântului nesăbuit și a luminilor amăgitoare ale momentului; [aceasta este] convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi lumi.”''” Cele mai importante volume ale ciclului ''Les Rougon-Macquart'' sunt ''[[Germinal (roman)|Germinal]]'', ''[[L'Assommoir|Gervaise]]'' și ''Nana'', iar cel mai cunoscut roman din afara seriei este ''[[Thérèse Raquin]]'' (care a avut mai multe continuări).\n\nZola și [[Paul Cézanne]] au fost prieteni în copilărie și în tinerețe, dar amiciția lor a încetat când pictorul s-a simțit parodiat într-un roman despre viața boemă a artiștilor, ''L'Oeuvre'' (''Opera'', [[1886]]).\n\nZola și-a riscat cariera, libertatea și chiar viața pe [[13 ianuarie]] [[1898]] când manifestul său ''J'acusse'' (''Acuz!'') a fost publicat pe prima pagină a cotidianului parizian ''L'Aurore'', condus de Ernest Vaughan și [[Georges Clemenceau]]. Articolul, formulat ca o [[scrisoare deschisă]] către președintele republicii [[Félix Faure]], acuza guvernul francez de [[antisemitism]] și invoca grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu [[Alfred Dreyfus]], încarcerat pe nedrept pentru spionaj în [[Insula Diavolului]]. Zola a fost judecat pentru [[calomnie]] și condamnat la închisoare, dar a reușit să evite pedeapsa exilându-se în [[Anglia]]. Datorită scriitorului, [[Afacerea Dreyfus]] a căpătat în scurt timp o dimensiune națională, împărțind societatea între susținătorii armatei reacționare sau ai bisericii și ''dreyfusarzii'' liberali și reformiști. Pentru cei din urmă, Zola a devenit un far călăuzitor și un simbol al dreptății. Cuvintele sale, ''„Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”'', au rămas emblematice.\n\nZola a murit la Paris pe [[29 septembrie]] [[1902]] din cauza unei intoxicații cu [[monoxid de carbon]] cauzat de un coș de fum blocat. Inamicii săi au fost acuzați de omor, dar nu s-au găsit dovezi concrete în acest sens. A fost înmormântat inițial la Cimitirul Montmartre din Paris, dar la [[4 iunie]] [[1908]], la aproape șase ani de la moartea sa, rămășițele sale au fost mutate în clădirea [[Panthéon, Paris|Panthéon]]ului.\n\nÎn ianuarie [[1998]], președintele [[Jacques Chirac]] a ținut un memorial pentru a onora centenarul manifestului ''[[J'accuse]]''. În același an, cotidianul [[Romano-Catolicism|romano-catolic]] francez ''La Croix'' și-a cerut în mod public scuze pentru antisemitismul manifestat cu ocazia afacerii Dreyfus."nFinal version = "__NOEDITSECTION__u003Cdiv style=\"float:right; margin:0em 0em 0.1em 1em\"u003E[[Fișier:Emile Zola 1902.jpg|border|100px|Émile Zola]]u003C/divu003E\n\n'''[[Émile Zola|Émile Zola]]''' (n. u003Ctime datetime=\"1840-04-02\"u003E[[2 aprilie]] [[1840]]u003C/timeu003E, [[:d:Q3449906|rue Saint-Joseph]]u003Cabbr title='Articolul încă nu există în acest wiki'u003E[*]u003C/abbru003Eu003Cspan style=\"display:none\"u003E[[rue Saint-Joseph (street in Paris, France)|u0026#8203;]]u003C/spanu003E, [[:Franța|Franța]] – d. u003Ctime datetime=\"1902-09-29\"u003E[[29 septembrie]] [[1902]]u003C/timeu003E, [[:Paris|Paris]], [[:Franța|Republica Franceză]]) a fost un [[roman (literatură)|romancier]] [[Franța|francez]], cel mai cunoscut reprezentant al școlii [[naturalism|naturaliste]] și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al [[Franța|Franței]].\n\nNăscut la [[Paris]], fiu al unui inginer [[italia]]n, Émile Zola și-a petrecut copilăria în [[Aix-en-Provence]] și a învățat la Colegiul Bourbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Liceul Saint-Louis. Tinerețea sa a fost marcată de lipsuri materiale severe. După ce a lucrat ca funcționar la Librăria [[Hachette]], a început să scrie articole periodice de critică artistică, precum și comentarii politice pentru diverse ziare din Paris și Nordul Franței. Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns disprețul față de împăratul [[Napoleon al III-lea al Franței]], care s-a folosit de [[Revoluția franceză de la 1848|a doua revoluție franceză]] ca de un vehicul pentru a accede la putere.\n\nMajoritatea [[Roman (literatură)|romanelor]] lui Zola sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele ''[[Les Rougon-Macquart]]'' (''Familia Rougon-Macquart''). Având ca scenă cel de-[[al doilea imperiu francez]], seria urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al unor fenomene deviante precum violența, [[alcoolism]]ul și [[prostituție|prostituția]] într-o familie franceză obișnuită, ale cărei ramuri principale sunt cea a respectabililor Rougon și cea a infamilor Macquart. Conform propriei mărturii, ''„Vreau să ilustrez, la începutul unui secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate înfrâna din goana de a poseda toate bunurile pe care prezentul i le promite și care eșuează tocmai din cauza avântului nesăbuit și a luminilor amăgitoare ale momentului; [aceasta este] convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi lumi.”''” Cele mai importante volume ale ciclului ''Les Rougon-Macquart'' sunt ''[[Germinal (roman)|Germinal]]'', ''[[L'Assommoir|Gervaise]]'' și ''Nana'', iar cel mai cunoscut roman din afara seriei este ''[[Thérèse Raquin]]'' (care a avut mai multe continuări).\n\nZola și [[Paul Cézanne]] au fost prieteni în copilărie și în tinerețe, dar amiciția lor a încetat când pictorul s-a simțit parodiat într-un roman despre viața boemă a artiștilor, ''L'Oeuvre'' (''Opera'', [[1886]]).\n\nZola și-a riscat cariera, libertatea și chiar viața pe [[13 ianuarie]] [[1898]] când manifestul său ''J'acusse'' (''Acuz!'') a fost publicat pe prima pagină a cotidianului parizian ''L'Aurore'', condus de Ernest Vaughan și [[Georges Clemenceau]]. Articolul, formulat ca o [[scrisoare deschisă]] către președintele republicii [[Félix Faure]], acuza guvernul francez de [[antisemitism]] și invoca grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu [[Alfred Dreyfus]], încarcerat pe nedrept pentru spionaj în [[Insula Diavolului]]. Zola a fost judecat pentru [[calomnie]] și condamnat la închisoare, dar a reușit să evite pedeapsa exilându-se în [[Anglia]]. Datorită scriitorului, [[Afacerea Dreyfus]] a căpătat în scurt timp o dimensiune națională, împărțind societatea între susținătorii armatei reacționare sau ai bisericii și ''dreyfusarzii'' liberali și reformiști. Pentru cei din urmă, Zola a devenit un far călăuzitor și un simbol al dreptății. Cuvintele sale, ''„Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”'', au rămas emblematice.\n\nZola a murit la Paris pe [[29 septembrie]] [[1902]] din cauza unei intoxicații cu [[monoxid de carbon]] cauzat de un coș de fum blocat. Inamicii săi au fost acuzați de omor, dar nu s-au găsit dovezi concrete în acest sens. A fost înmormântat inițial la Cimitirul Montmartre din Paris, dar la [[4 iunie]] [[1908]], la aproape șase ani de la moartea sa, rămășițele sale au fost mutate în clădirea [[Panthéon, Paris|Panthéon]]ului.\n\nÎn ianuarie [[1998]], președintele [[Jacques Chirac]] a ținut un memorial pentru a onora centenarul manifestului ''[[J'accuse]]''. În același an, cotidianul [[Romano-Catolicism|romano-catolic]] francez ''La Croix'' și-a cerut în mod public scuze pentru antisemitismul manifestat cu ocazia afacerii Dreyfus."na1 = "Suede"na2 = "L.A. Confidential (film)"na3 = "Războiul din Liban din 2006"n"},"cachereport":{"origin":"mw1331","timestamp":"20190908155155","ttl":3600,"transientcontent":true}}});});{"@context":"https://schema.org","@type":"Article","name":"Pagina principalu0103","url":"https://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83","sameAs":"http://www.wikidata.org/entity/Q5296","mainEntity":"http://www.wikidata.org/entity/Q5296","author":{"@type":"Organization","name":"Contributors to Wikimedia projects"},"publisher":{"@type":"Organization","name":"Wikimedia Foundation, Inc.","logo":{"@type":"ImageObject","url":"https://www.wikimedia.org/static/images/wmf-hor-googpub.png"}},"datePublished":"2003-07-12T09:06:42Z","dateModified":"2019-07-10T05:54:55Z","image":"https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/44/Jelly_cc11.jpg","headline":"Pagina principalu0103 a unui proiect Wikimedia"}(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.config.set({"wgBackendResponseTime":3769,"wgHostname":"mw1331"});});