Quercus robur
Quercus robur
Clasificare științifică
Regn:	Plantae
Diviziune:	Magnoliophyta
Clasă:	Magnoliopsida
Ordin:	Fagales
Familie:	Fagaceae
Gen:	Quercus
Specie:	Q. robur
Nume binomial
Quercus robur L.
Aria de răspândire a stejarului
Modifică text

Quercus robur

Stejarul (Quercus robur L., Sin.: Quercus pedunculata Hoffm.), de asemenea numit și stejar pedunculat, este un arbore din zona temperată, înalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroană largă și bogată. Scoarța stejarului este de culoare brun-negricioasă, aspră, adânc brăzdată, adăpostind adesea o micro-faună activă (în special furnici și anumite specii de gândaci). Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi. Pețiolul este scurt (4–8 cm). Stejarul înflorește în luna mai. Fructul este o achenă denumită ghindă. Se întâlnește mai ales la câmpie și în zonele colinare, foarte rar la deal. În afară de pădurile curate de stejar, numite stejărete, stejarul se găsește și în amestec cu alte foioase, în așa-numitele păduri de șleau.

Este răspândit în Europa, Asia Mică și alte câteva zone asiatice, Africa de Nord. În trecut era mult mai răspândit, de multe ori în amestecuri cu fagul și alte foioase.

Etimologie |

Termenul stejar este probabil de origine tracică^{[necesită citare]}. În trecut lingviștii români i-au atribuit, eronat, origine maghiară sau bulgărească, însă Dimitrie Cantemir îl menționează în Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei) ca fiind un cuvânt inexistent în maghiară sau bulgară.^{[necesită citare]}

Utilizarea stejarului |

Stejarul multisecular din Cajvana

Ghindă

Ghinda a fost folosită de-a lungul timpului atât la hrana porcilor, fiind foarte apreciată și de mistreți, alături de jir, cât și la confecționarea de coliere și păpușele pentru copii, și chiar la unele piese de mobilier sau "bibelouri" rustice.

Scoarța de stejar este folosită din antichitate în tăbăcărie, deoarece conține mari cantități de tanin foarte eficienți în prelucrarea pielii.

Lemnul de stejar este lemn prețios, de calitate superioară, mai ales dacă este uscat corespunzător. Lemnul de stejar uscat natural, având peste 12 ani vechime, este scump, fiind folosit pentru mobilă de lux, iahturi de lux, construcții de lux etc. Aproape două secole traversele de stejar au fost folosite cu mult succes în dezvoltarea căilor ferate, doar recent începând înlocuirea lor conform noilor tehnologii de transport. Lemnul de stejar se folosește pe scară largă în construcțiile de lemn sau mixte, iar în industria mobilei, acolo unde nu se găsește, este una din principalele varietăți imitate, alături de nuc și cireș.

În mitologie |

În mitologia slavă, stejarul era considerat arborele adevărului. Se credea că primul bărbat a apărut din acest arbore. Din carnea mistreților, care se hrănesc cu ghindă, ar fi luat naștere preoții, lideri spirituali ai vechilor slavi.^[1]

Proprietăți terapeutice |

Stejarul (Quercus robur) reprezintă un arbore a cărui scoarță este utilizată în terapeutica naturistă. Scoarța de stejar are proprietățile de: antiseptic al florei microbiene, cicatrizant, hemeostatic și ajută la tratarea și vindecarea hemoroizilor, hemoragiilor uterine, leucoreei, afecțiunilor stomacului, leziunea anusului, afecțiunilor intestinelor, transpirației picioarelor.
Ceaiul preparat din scoarță de stejar este considerat un remediu natural în vindecarea: diareei, hemoragiilor, hemoroizilor (aplicarea de comprese), reduce scurgerile vaginale, combate constipația ce are drept cauza hemoroizii (infuzie preparată din scoarță de stejar, amestecată cu flori de mușețel și semințe de in).

În România |

Cel mai bătrân stejar din România are aproape 900 de ani și se află în Cajvana, Suceava și este și cel mai bătrân stejar din sud-estul Europei.^[2]

Note |

Legături externe |

Wikispecies conține informații legate de Stejar

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Stejar

• 
  ro Stejarul
  


• 
  en Flora din America de Nord
  


• 
  Oaks from Bialowieza Forest (biggest oak cluster with the monumental sizes in Europe) {english}


• Tratamente naturale pe baza de stejar


• 
  Cel mai batrin stejar din Romania are 650 de ani, 13 septembrie 1998, Evenimentul zilei
  

v • d • m Plante medicinale (Listă) Specii Abiu  • Abrus precatorius  • Aglică  • Acacia catechu  • Acacia senegal  • Acokanthera abyssinica  • Aconitum ferox  • Aconitum napellus  • Afin  • Agriș  • Albăstrea  • Aloe vera  • Amărala  • Anason  • Anemone ranunculoides  • Angelică  • Anghinare  • Arborele de cacao  • Armurariu  • Arnica  • Arnică  • Bambus  • Brad argintiu  • Brusture  • Brândușă de toamnă  • Busuioc  • Capere  • Cartof  • Cătină albă  • Cerențel  • Chimen  • Chimion  • Cicoare  • Cimbrișor de câmp  • Ciuboțica cucului  • Ciulin  • Ciumăfaie  • Coacăz roșu • Coada-calului  • Coada șoricelului  • Coada racului • Coriandru  • Crețișoară  • Crețușcă  • Crușin  • Curcuma  • Cânepă indiană  • Călin  • Cătină de garduri  • Dafin  • Dracilă  • Dumbravnic  • Efedra  • Feciorică  • Fenicul  • Floarea patimilor  • Gălbenele  • Gențiană  • Ghimbir • Ghimpe  • Ghințură (galbenă)  • Hamei  • Hasmațuchi  • Iarbă mare  • Iederă  • Ienupăr  • In  • Ipcărigea  • Isop • Izmă bună  • Jneapăn • Lavandula  • Lemn dulce  • Liliac  • Limba cerbului  • Limba mielului  • Lumânărică  • Mandragoră  • Măceș  • Maghiran  • Măselariță  • Mătrăgună  • Merișor  • Mur  • Mușchi de piatră  • Mușețel  • Muștar alb  • Muștar negru  • Nalbă mare  • Obligeană  • Osul iepurelui  • Panseluță  • Papaya  • Păpădie  • Pătlagină  • Pătlăgeaua roșie  • Pătrunjel  • Piper de baltă  • Pir  • Plămânărică  • Păducel  • Pelin  • Podbal  • Popilnic  • Porumbar  • Răchitan  • Răcovină  • Roiba  • Roiniță  • Rostopască  • Rozmarin  • Roșcov  • Rușcuță de primăvară  • Salvie  • Săpunăriță  • Scai vânăt  • Schinduf  • Schinel  • Soc (negru)  • Spilcuță  • Sunătoare  • Sulfină  • Șovârf  • Tagetes  • Talpa gâștii  • Tătăneasă  • Tei  • Traista-ciobanului  • Țintaură  • Trei-frați-pătați  • Troscot  • Turița mare  • Unguraș  • Urzică  • Urzică moartă albă  • Valeriană  • Ventrilică  • Viola  • Viță de vie  • Volbură  • Vâsc european  • Zămoșiță Carte · Categorie · Portal · WikiProiect