De garda la altarul frumusetii:



"Oglinda, oglinjoara..." Mitul frumusetii eterne, al tineretii fara batranete, a bantuit toate femeile de la Eva incoace, trecand neabatut prin istorie. Daca nu mai sunt vraci care sa prepare elixiruri ale tineretii si frumusetii (sau poate mai sunt, dar s-au ascuns adanc, in paduri), locul lor a fost luat de chirurgia estetica. Ea pare a fi speranta femeilor bantuite de imperfectiunea lor.
Dincolo de faptul ca arata ca un Adonis si are o vorba calda si blanda, care-ti readuce zambetul si lumina pe chip, inca dinainte de a te supune bisturiului sau, dr. Constantin Stan este un revolutionar al chirurgiei estetice, un pionier in domeniu. Operatiile sale sunt transmise in direct, catre confratii sai din intreaga lume, asa incat sa nu existe dubii sau motive de controversa asupra metodelor sale, practicate in premiera: folosirea propriului strat adipos al pacientului, in locul controversatelor injectii cu silicon, botox sau acid hialuronic. Cautat de pacienti din intreaga lume, solicitat pentru sfaturi de colegii de breasla din strainatate, dr. Constantin Stan a ales sa-si traiasca gloria la el acasa: la Bacau, in Romania, in clinica sa cu aspect si servicii impecabile, de nivel international. Departe de publicitatea galagioasa a Bucurestiului si de roiurile de specialisti de tot felul care invadeaza micul ecran, doctorul bacauan a izbutit sa intre in elitele chirurgiei estetice internationale, devenind un ambasador atat pentru scoala romaneasca de medicina, cat si pentru imaginea tarii. L-am cautat la cabinetul sau din Bucuresti, veritabil muzeu de obiecte de arta si de antichitati rare, pentru a-l intreba despre pretul reusitei sale in cariera.

"Acestea-s darurile tale. Inmulteste-le!"

- Visul tineretii eterne a devenit o dominanta a timpului nostru, iar chirurgul estetician, un demiurg. Nu v-ati temut niciodata, domnule doctor, ca eliberand oamenii de spaima de batranete si de urat, interveniti asupra lucrarii lui Dumnezeu - trupul uman?

- Nu fac decat sa-l aduc la perfectiunea la care a fost dintai, asa cum l-a creat Dumnezeu. Eu nu fac sani supradimensionati sau buze supra-pline. Refuz cat pot de politicos vedetele sau midinetele care vor exagerari ale trupului lor, doar din capriciu sau pentru a atrage atentia. Pentru acestea, chirurgia estetica este doar un alt mod de a se baga in seama. Eu corectez doar imperfectiunile, dupa un standard a ceea ce numim normal, firesc. Asa ca ce facem noi, chirurgii esteticieni, tot de la Dumnezeu e! Atat timp cat o facem cu buna credinta, cu speranta ca faci un om sa se simta mai bine in pielea lui, in viata lui. In profesia noastra, cand vezi ca poti sa schimbi ceva in destinul unui om, nu neaparat apeland la exagerari, nu poate fi nimic mai placut!

- Ce atuuri a avut un baiat din provincia romaneasca, ca sa se lanseze pe orbita internationala, ca un specialist de marca al medicinii estetice?
(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});
- As putea spune ca am avut mare noroc. Nascut in Tecuci, judetul Galati, intr-o familie normala, am crescut cu teancuri de carti alaturi de pat si de birou, pe care le devoram in vacante, stand in camera cu storurile trase, in timp ce colegii mei se laudau cu aventurile lor la mare sau la munte. Dar asa mi-am dezvoltat imaginatia, fantezia, spiritul analitic si critic, capacitatea de a visa si dorinta de a-mi depasi continuu jaloanele. Eram elev de zece la toate materiile si profesorii mei imi spuneau: "Tu poti sa faci ce vrei: vei fi la fel de bun in orice domeniu". In liceu, visam la o cariera politehnica, eram stralucitor la fizica, olimpic pe tara, profesorul meu ma si vedea la Facultatea de Aeronave, iar eu desenam avioane pe orice bucatica de hartie... Pana cand, in ultimul an, un coleg mi-a spus: "Hai si tu la Medicina!". A fost o provocare pentru mine, un fel de a-mi masura puterile si de a ma situa pe o pozitie pentru care altii luptasera ani la rand. Am facut Medicina la Iasi, am terminat cu media zece, mi-am facut prima specializare in ORL, apoi a doua in chirurgie plastica la Bucuresti, cu marele specialist dr. Ioan Lascar, si mai apoi lucrand in Statele Unite, in medicina estetica.Cred ca am avut noroc si am facut o alegere buna. Intotdeauna in viata, lucrurile bune care mi-au aparut in cale au fost nu pentru ca eu mi le-am dorit cu ardoare, ci pentru ca Cineva, de acolo, de Sus, mi le-a trimis si mi-a spus: "Acestea-s darurile tale. Inmulteste-le!". Am avut momente in viata cand puteam sa fiu jos, la pamant, puteam sa fiu un perdant. Dar Cineva m-a tras sus, in ultimul moment, si, odata cu mine, si pe cei din jurul meu. Lucrez cu o placere deosebita, vad cum in urma operatiilor pacientii renasc, vad ca aveau nevoie cu adevarat de schimbarea aceea si ca nu mai pot de bucurie cand ea chiar se intampla. Vin si lucrez sambata la Bucuresti, aduc toata echipa de la Bacau si operez aici, stau si duminica uneori, numai ca sa ma conving ca pacientii mei sunt bine, ca evolueaza satisfacator, ca pot pleca acasa numai dupa ce ma asigur ca nu pot surveni evenimente neasteptate. Sunt convins ca binele facut iti este intors inzecit. Si clinica mea, iata, si revista dvs., functioneaza dupa aceste precepte. Stiu ca revista dvs. are si pagini de medicina naturista, si de psihologie, si de spiritualitate, adica tot ceea ce ii trebuie unui om, dincolo de informatie, dincolo de acest "savoir vivre". Si "Medical Service" si "Formula AS" sunt insule pe care traim ca sa ne ferim de rautate, vulgaritate, mitocanie, tot ceea ce polueaza sufletul.

"Nu e de-ajuns sa fii invatat. Trebuie sa pui suflet si pasiune in tot ce faci"



- Ajung ele pana la dvs.? Un om interesat exclusiv de miracolul frumusetii?

- Eu nu mai lucrez in sistemul de stat de aproape douazeci de ani. Traiesc intr-o alta lume. Dar ma lovesc de multe ori de indiferenta si suficienta colegilor mei din sistemul de stat. Nu-mi permit eu sa le dau sfaturi, pentru ca si eu, la randul meu, sunt pacient si intr-o zi voi fi pe mana lor.Si mai stiu ca le e greu, ca nu sunt respectati si nu sunt tratati asa cum trebuie, ca viata lor este in lipsuri materiale si ca trebuie sa faca sacrificii enorme pentru a promova. Dar, daca esti generos, pui la bataie nu numai experienta ta profesionala, ci si compasiunea, bunatatea, optimismul tau, si atunci schimbi si vietile celor din jurul tau. Nu e de ajuns sa fii invatat, informat, trebuie sa pui, ca in orice domeniu, si suflet, si pasiune. Vrei sa fii respectat? Ofera mai intai, si dupa aceea vei primi. Din acest considerent, am dorit sa schimb intotdeauna mediul in care traiesc. O sa spuneti ca, sigur, profesia pe care o am mi-a permis acest lucru. Am schimbat felul in care arata locul in care muncesc, oamenii din echipa cu care colaborez, in ceea ce priveste perspectiva lor si modul de se raporta la profesia pe care o practica, am revolutionat, chiar, tipul de activitate, dat fiind ca sunt considerat unul din pionierii chirurgiei estetice in Romania. Vorbim, deci, de medicina estetica. Chirurgia plastica si reparatorie se practica inca de pe vremea lui Ceausescu, adeseori la nivele inalte, cum e si cazul prof. Lascar, unul din reprezentantii sai de marca, al carui discipol am fost si eu.

- Faptul ca sunteti roman n-a impietat niciodata asupra imaginii dvs.? Cum va privesc colegii, ceilalti membri ai comunitatii medicale internationale?

- Auzind de rezultatele mele, specialisti din toata lumea au dorit sa ma cunoasca si sa vada locul in care lucrez. Nu va pot spune ce mandru am fost, dupa ce, ani de zile, mergand la congrese in Europa, mi se spunea, fara jena, ca sunt extracomunitar, de la capatul Europei, dintr-o tara careia nimeni nu-i dadea importanta. Au venit oaspetii mei, asadar, mergand pe un drum care inca de la intrarea in oras dezvaluia mizeria urbei, in toata splendoarea sa, sa viziteze clinica mea ultra-moderna de la Bacau, situata, si ea, intr-un cartier de blocuri cenusii si murdare, pe pervazurile carora sunt rufe intinse la uscat, printre care stau oameni sprijiniti in coate, uitandu-se lung pe drum, fara alta treaba (dar, desigur, primaria orasului nu este interesata de faptul ca oaspeti de peste hotare vin in urbea nostra si vad tot acest tablou ingrozitor).Mai apoi am fost teribil de rusinat, cand un confrate i-a povestit altuia, la un congres international, cat de invidios a fost cand a vazut clinica mea, aparatura super-performanta cu care este utilata, sala de operatii, de video-conferinta si de tele-medicina (operatiile sunt transmise in direct, in strainatate, pentru specialisti), cum nu mai vazuse nicaieri, atmosfera si calitatea personalului... Dar cand a privit pe geam, s-a infiorat: a avut senzatia ca este la Kabul, in Afganistan!... Am fost socat sa aud asta, si abia in clipa aceea am inteles cum ne infatisam noi in fata strainilor. Asa ca eu, ce-am facut? Ceea ce ar fi trebuit sa faca primaria Bacaului: am refacut cladirile din jurul clinicii mele, ca sa nu se mai sperie colegii si pacientii veniti din strainatate... Da, dar tot nu a fost de ajuns, pentru ca drumul dintre Bucuresti si Bacau, pe care-l fac dupa ce aterizeaza la aeroportul din Capitala, e plin de hartoape, de gropi si de tiruri care trec in viteza si ai senzatia ca vin peste tine, de-ti faci cruce de o suta de ori pana scapi... Poate ca ar trebui sa refac si drumul!... Nu stiu... Uneori, simt ca e prea mult pentru puterile mele, si ca ar trebui si conationalii mei sa se intereseze un pic de cum arata locul in care traiesc, de cum se respecta pe ei insisi si pe cei care calatoresc pe drumul ce trece prin fata portii lor. Nu stiu daca generatia noastra va reusi sa schimbe mentalitatea postcomunista si nu stiu de cate generatii e nevoie pentru asta. Nu ne ramane decat sa speram ca vom reinvata cat mai curand ce inseamna solidaritatea, respectul, vointa, credinta - nu doar declarativa, ci lucratoare.

"Dincolo de lumina reflectoarelor, traiesc cu un consum enorm de energie"

- Cu toate acestea, pareti fericit ca ati ramas acasa si nu v-ati lasat atras de mirajul vietii in strainatate. Puteati sa fiti in Statele Unite, unul din acei medici care fac o gospodina sa arate ca un star de cinema, asa cum vedem la televizor.

- In ultimii cincisprezece ani de zile, viata mea s-a schimbat enorm, si am avut sansa sa ma dezvolt aici. Nu stiu daca lucrul acesta s-ar fi putut intampla in alta parte. Nu-mi place sa fiu un aventurier, nu-mi place sa fiu nesigur, nu-mi place sa lucrez dupa reguli create de altii. Imi place sa-mi construiesc mediul in care sa ma simt bine, in care sa dau maximum de randament, dupa standarde pe care mi le-am impus, mult mai inalte decat cele oficiale. Nicaieri in lume, oricat ai fi de stralucitor, nu poti reusi mai repede decat intre ai tai, intre cei cu care comunici nu numai prin vorbe, ci si la un nivel... extrasenzorial, daca vreti, nu neaparat prin limbaj.

- Programul dvs. e foarte strans: azi operati aici, maine dati consultatii in New York. Ce faceti in putinul timp liber pe care-l mai aveti? Cine va asteapta seara acasa?

- Sunt mai mult pe-afara, decat in tara. Viata mea e una de uzura si traiesc cu un consum enorm de energie, dincolo de imaginea din lumina reflectoarelor si de calatoriile pe care am sansa sa le fac pe tot globul, invitat peste tot. Din nefericire, prea putin timp am sa vizitez locurile pe unde merg, pentru ca de la aeroport merg la hotel, de la hotel la sala de congres, apoi iar la hotel si iar la aeroport. Acasa, am cuibul meu: o casuta mica, de lemn, intr-un satuc la doisprezece kilometri de Bacau. Acolo ma intorc aproape de miezul noptii, de la clinica din oras, ca sa dorm si, inainte de-a adormi, sa mai intru o data pe Internet, ca sa-mi consolidez prezentarile. Ca apoi, dimineata, dupa ce beau cafeaua si-mi clatesc privirea cu natura generoasa de dincolo de fereastra mea, sa ma intorc iarasi in Bacau. Sambata si duminica sunt la cabinetul meu de consultatii de la Bucuresti, "Villa Bella Clinic". In rest, intre doua avioane, citesc: mai mult carti de specialitate. Sunt norocos sa am alaturi o partenera de viata, medic ca si mine, care imi intelege modul de a trai, ma sustine si ma ajuta, cu incredere si afectiune.Imi pare rau ca nu avem mai mult timp pentru noi doi, pentru relatia noastra. Uneori, ea ma trage de maneca si-mi spune ca e timpul sa nu mai turez asa tare motoarele, sa fugim cateva zile de lume, intr-o mica vacanta, doar noi doi... Da, din punct de vedere sentimental, sunt un om implinit. Iarasi, am avut noroc!... Am atat de putin timp pentru viata personala, incat de multe ori ma intreb daca celebritatea imi tine de cald, atunci cand sar dintr-un avion in altul sau trebuie sa ma pregatesc pentru o operatie televizata in direct, de la Bacau in America. Asa ca, indiferent cat succes profesional ai, iti trebuie si acel echilibru pe care ti-l da relatia cu o persoana care te intelege. E chiar foarte placut sa te astepte cineva acasa... Probabil ca va asteptati ca alaturi de mine sa stea prototipul frumusetii: niciodata nu mi-am ales iubita dupa criterii estetice, ci dupa cum e "mobilata" interior. Frumusetea perfecta si perpetua nu exista, iar Umberto Eco, in "Istoria frumusetii" si "Istoria uratului", carti care stau la mine pe birou si pot fi consultate de orice pacienta, da marturie despre asta, prin timp si istorie.

- Sunteti un "apropiat" al femeilor, de chipul carora va ingrijiti cu inalta arta. De ce anume credeti ca are nevoie o femeie ca sa fie fericita: frumusete, inteligenta, ori din amandoua cate putin? Sau, mai degraba, sa aiba un barbat bun alaturi?

- Oh, da, ar fi bine ca ursitoarele sa-i puna de toate in destin. Dar cand ajung la mine, imi dau seama ca oamenii nu au nevoie neaparat de o taietura de bisturiu. Ci au nevoie foarte mult sa discute despre temerile lor, despre problemele lor. Daca nu discuti, nu comunici cu ei, risti ca munca ta sa nu aiba rezultatul scontat, sa ai un pacient nemultumit. Uneori, simti ca mergi pe sarma deasupra unei cascade. Dar niciodata nu ma gandesc ca s-ar putea sa nu reusesc. De aceea, eu sunt, la primul contact cu pacientii mei, un foarte bun ascultator: in spatele oricarei solicitari venite din partea vreunei paciente se ascunde o poveste de viata. Ulterior, un psiholog discuta si pregateste pacientul pentru schimbarea care va veni odata cu operatia, dar si postoperator.E adevarat ca sufletul se citeste pe chip si nu poti schimba un chip fara sa pui si o vorba buna care sa implice o schimbare de stare de spirit. Nici unei femei nu-i promit sa o transform intr-o zana. Dar ii promit ca voi face totul ca sa fie multumita. Implica o mare responsabilitate o operatie estetica. Pentru ca dincolo de indreptare, de infrumusetare, interventia mea are ca finalitate o schimbare de atitudine fata de viata, o schimbare de destin: gasirea unui partener de viata, a unei slujbe mai bune. Cel mai fericit moment pentru mine este atunci cand scot bandajele unei paciente si ea se priveste in oglinda: nu va pot exprima ce fericire incepe sa i se deseneze pe chip! Iar eu, stiind ca fac parte din povestea asta frumoasa, ma impartasesc din ea. Si uite asa trec zilele...

- Trec zilele, dar nu lasa urme pe chipul dvs. De fapt, ati declarat public, de mai multe ori, ca v-ati supus dvs. insiva procedurilor estetice pe care le aplicati pacientilor dvs. Aratati ca si cum abia ati fi implinit treizeci de ani...

- Am putin peste cincizeci... Dar, cum spuneam, ca toate lucrurile bune, si asta e de la Dumnezeu... Si cine poate da marturie mai bine decat mine ca ceea ce fac este un lucru bun?!