Sighetu Marmației
Máramarossziget
—  Municipiu  —
Sighetu Marmației
Stemă
Sighetu Marmației Sighetu Marmației (România) Poziția geografică
Coordonate: 47°55′N 23°53′E47°55′N 23°53′E
Țară	România
Județ	Maramureș
SIRUTA	106559
Atestare documentară	1326
Reședință	Sighetu Marmației[*]
Componență	Sighetu Marmației[*] Iapa Lazu Baciului Șugău Valea Cufundoasă Valea Hotarului
Guvernare
- Primar
Altitudine	274 m.d.m.
Populație (2011)[1][2]
- Total	▼ 37640 locuitori
- Recensământul anterior, 2002	41.220 locuitori
Fus orar	UTC+2
Cod poștal	435500
Localități înfrățite
- Napoli	Italia
- Slatina	Ucraina
- Certaldo	Italia
- Oława	Polonia
- Colomeea	Ucraina
- Lugnano in Teverina	Italia
Prezență online
site web oficial GeoNames
Localizarea orașului in județul Maramureș
Modifică date / text

Sighetu Marmației (colocvial Sighet, maghiară Máramarossziget colocvial Sziget, în traducere Insula, germană Marmaroschsiget, ucraineană Сигіт, Сигіт-Мармароський, Сігету-Мармацієй, slovacă (Marmarošská) Sihoť) este un municipiu în județul Maramureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Iapa, Lazu Baciului, Sighetu Marmației (reședința), Șugău, Valea Cufundoasă și Valea Hotarului. Localitatea are o populație de 37.640 locuitori (2011), fiind al doilea centru urban ca mărime și ca importanță al județului după orașul-reședință Baia Mare. În perioada 2000 - 2012, primarul municipiului a fost Eugenia Godja.

Localitatea a fost reședință voievodală (în timpul lui Drag și Balc), comitat al Maramureșului, reședință a județului Maramureș, capitală de raion.

În 1352 primește privilegii cu caracter orășenesc.^[3]

Date geografice |

Situat la confluența râurilor Iza și Tisa, municipiul Sighet (cuprinzând în anul 2007 circa de 55.000 locuitori) este centrul cultural și economic al Maramureșului istoric. Pânǎ în 1919 Sighetul a fost reședința comitatului Maramureș, iar în perioada interbelică a fost reședința județului Maramureș (interbelic) și, totodată, reședința plășii Sighet.

Având o formă triunghiulară, Sighetul se învecinează la nord, prin granița de pe cursul râului Tisa, cu Ucraina, la nord-est cu comuna Bocicoiu Mare, la sud și vest cu comunele Rona de Jos, respectiv Vadu Izei, iar la vest cu comuna Sarasău. Spre sud-vest se află lanțul vulcanic al munților Gutâi, acolo unde extravilanul municipiului se învecinează cu comunele Giulești, Ocna Șugatag.

Etimologie |

Site-ul web oficial al orașului menționează că originea numelui orașului este cuvântul traco-dacic zeget, însemnând cetate^[4]. Numele poate veni însă de la cuvântul maghiar „sziget”, pronunțat identic în românește, care înseamnă „insulă”^[5], (orașul fiind înconjurat de ape-râurile Iza, Tisa și Ronișoara) sau de la numele rutenesc Sihot, cu care era desemnat acest loc de târg în vechime.

Denumirea de azi a orașului (compusă), a fost consemnată ca atare în 1742 (Szigethi  in Marmatia), 1758 (Szigeth in Marmatiis), 1857 (Máramarossziget), 1864 (Sighetu Marmației, care devine denumirea oficială cu începere din 1968), 1902 (Sighetul Maramureșului), 1920 (Sighetul Marmației) etc.

Numele vechi al orașului a fost scris ca Zygeth (1326), Dygnet, Zyget și Ziget (1334-1335), Zigets (1352), Sihota (1404), Szigeth (1681), Szigethinum (1754) etc., iar țăranii maramureșeni îi spuneau Sâditi.

Unii consideră că acest toponim este de origine maghiară („sziget”- insulă,), slavă („sihot”- târg) sau dacică („zeget”- fortificație). Ca și ipoteze de lucru, se pot lua în calcul și alte variante de origine maghiară („félsziget”- peninsulă, „szeg”- unghi sau „sziget” ca „proprietate împrejmuită”) ori indo-europeană („sig”- pește, „zeget”- „apă” sau „lumea vieții”). Considerăm că topicul este legat de mediul acvatic, provenind fie dintr-o limbă indo-europeană, fie din maghiară.

Celălalt termen din numele orașului, Marmația, este la fel de complicat. Acesta este consemnat pentru prima dată în 1494, de către Antonius Bonfinii, ca Marmacia („numele din vechime al Maramureșului” spunea el), nume atestat prima dată la 1199 ca Maramorisio și în 1231 ca Maramors. În secolele ulterioare acesta apare sub formele Marmatia (1544), Marmaticae (1569), Marmaciae (1627), Marmatiae (1735) etc. Forma dialectală veche este Marmadzău.

În privința originii acestuia, părerile sunt foarte împărțite. S-a propus derivarea din cuvintele amar, apă (sărată), mare moartă, râul Mara, marmură, un ipotetic descălecător Marus sau chiar de la femininul Maria, având la bază termeni din limbi indo-europene: sanscrită, celtă, gotică, latină, slavă sau chiar lituaniană!

Nu este exclus ca D. Onciul să fie cel mai aproape de adevăr, atunci când a constatat că în antichitate, Tisa a purtat numele Mureș (cf. Herodot și Strabo). Cu timpul, numele Tisa, care numea în secolul VI partea inferioară a râului, s-a extins și asupra cursului superior al acestuia (ce se numea probabil pe atunci Maramureș- „râul mare”), vechiul nume al râului trecând asupra a ceea ce numim azi Țara Maramureșului. Este un fenomen constatat și în alte părți, și ar explica de ce în primele documente cunoscute, valea Mara se numea „apa Maramureșului”, nume folosit apoi doar pentru izvoarele acesteia, înainte de a fi abandonat, în secolul XV. Demult, oșenii îi denumeau pe maramureșeni cu apelativul „murășeni”.

Cei care doresc traducerea numelui complet al Sighetului Marmației, pot lua eventual în considerare una dintre multele variante plauzibile: „Insula de pe Râul Mare”.^[6]

Istorie |

Sighetu Marmației în Harta Iosefină a Comitatului Maramureșului, 1782-85

• 1326 - prima atestare scrisă a localității Sighet^[7][8]
  


• 1334 - un Benedict, paroh la Sighet, este menționat în listele papale


• 1346 - același Benedict "rector eclesie de Zygeth"


• 1352 - (19 febr.) - privilegiile orășenești acordate în 1329 de către Carol Robert celor patru așezări de "oaspeți regali" din Maramureș (Visc, Hust, Teceu, Câmplung) se extind și asupra Sighetului prin diploma dată de Ludovic I al Ungariei^[9]
  


• 1385 - orașul Sighet apare ca reședință comitatensă de unde se emit documente


• 1397 - ... "villa noastra libera ... Zyget"... aparține familiei Drăgoșeștilor


• 1472 - regele maghiar de origine română Matia Corvinul întărește privilegiile orașului


• 1551 - Sighetul are dreptul de a ține târguri


• 1556 - biserica romano-catolică este preluată de reformați cu majoritatea credincioșilor, tot acum se întemeiează și școala confesională.

Biserica romano-catolică Sfântul Carlo Borromeo

• 1659 - împăratul austriac Leopold I acordă dreptul de stemă orașului (capul de bour-zimbru).


• 1700 - (16. febr.) Congregația comitatului decide ca școala să fie susținută din banii publici.


• 1706 - o statistică relevă existența a 14 bresle.


• 1717 - tătarii jefuiesc bogățiile sighetenilor ascunse în biserica reformată (la Borșa vor fi nimiciți).


• 1730 - ca o contrareformă târzie apar primii piariști în frunte cu Crisostom care vor pune bazele construirii bisericii romano-catolice cu hramul Carlo Borromeo și a școlii piariste, care era frecventată și de elevi români.


• 1773 - împăratul austriac Iosif al II-lea vizitează orașul și face o mare danie pentru școală.


• 1775 - se inaugurează noua clădire a școlii piariste cu 188 elevi (actualul muzeu).


• 1786 - mare foamete.


• 1802 - începe construirea liceului reformat (actuala clădire a Liceului Pedagogic) care la 1836 prin contele Ioan Butter - devine "academie de drept" - în 1837 liceul avea secții de teologie, drept, filosofie, filologie etc. 1844 - deschiderea grădiniței de copii a orașului.


• 1816 - pe toate edificiile publice s-au afișat însemnele imperiale: Vulturul cu două capete; limba oficială - germana; limba de cancelarie și în congregația comitatensă - latina.


• 1840 - recensământ - 5.908 locuitori.


• 1860 - 13 dec - înființarea asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș.


• 1862 - își începe activitatea Preparandia română (Institutul de învățători care va da peste 120 de învățători români).


• 1867 - 23 oct. - "Societatea de lectură a românilor din Maramureș Dragosiana".


• 1900 - Ioan Mihalyi de Apșa tipărește la Sighet volumul Istoria Comitatului Maramureș - Diplome Maramureșene din sec. XIV - XV - pentru care, și în general pentru munca sa, va primi premiul Academiei Române (1901).


• 1918 - 26 mai - se înființează Consiliul Național Român - Dr. Vasile Chindriș președinte, prof. I. Bilatiu Dăncuș secretar și Lt. Florentin Biltiu Dăncuș - șeful Gărzilor Naționale.


• 1918 - 7 dec. apare primul ziar românesc "Sfântul".


• 1919 - jurisdicția reședinței se reduce la regiunea sudică a Maramureșului, partea nordică intrând în componența Cehoslovaciei.


• 1926 - cu ocazia Congresului Național al profesorilor de geografie din România care s-a ținut la Sighet se deschide Muzeul Etnografic organizat de G. Vornicu.


• 1928 - se naște Elie Wiesel, laureat al Premiul Nobel pentru Pace în 1986


• 1940 - prin dictatul de la Viena - Maramureșul se retrocedeză Ungariei hortiste. Tot acum apare Istoria Maramureșului de Alexandru Filipașcu.


• 1944 - evreii din zonă sunt internați în ghetouri și apoi duși în lagăre. Ulterior, din 15.500 de evrei deportați nu s-au mai întors decât circa 2.000, printre care și Elie Wiesel.


• 1945 - Maramureșul de Sud este încorporat în Ucraina Subcarpatică prin diversiunea organizată de Odoviciuc. După scurt timp, prin acțiunea țăranilor din satele Maramureșului conduși de preoți și dascăli concertată pe plan diplomatic, Maramureșul reintră în granițele României.


• 1950 - este desființat județul Maramureș (interbelic), cu reședința la Sighet. Teritoriul este încorporat regiunii Baia Mare, sistem administrativ impus de ocupația sovietică.


• 1950 - la închisoarea din Sighet sunt întemnițați tinerii opozanți liceeni, miniștri, șefi de guvern, liderii partidelor istorice, generali, academicieni și oameni de cultură, episcopii bisericii greco-catolice, opozanți ai instalării comunismului în România.


• 1989 - Revoluția cuprinde și Sighetul.


• 2007 - S-a deschis frontiera cu Ucraina, pentru prima dată permițându-se trecerea la vecini și comerțul cu produse între cele două țări

Pe Dealul Cetății - Solovan, care veghează asupra orașului, există până în zilele noastre o cetate din perioada traco-dacică. Pe întreg teritoriul orașului au fost descoperite de-a lungul timpului vestigii arheologice din paleolitic, neolitic, epoca bronzului și epoca fierului, precum și o așezare din secolul XI-XII.^[4]

Demografie |

Componența etnică a municipiului Sighetu Marmației

     Români (76,07%)

     Maghiari (11,73%)

     Romi (1,3%)

     Ucraineni (1,99%)

     Necunoscută (8,65%)

     Altă etnie (0,24%)

Componența confesională a municipiului Sighetu Marmației

     Ortodocși (65,49%)

     Romano-catolici (10,99%)

     Reformați (3,04%)

     Greco-catolici (5,22%)

     Martori ai lui Iehova (2,19%)

     Necunoscută (9,37%)

     Altă religie (3,66%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Sighetu Marmației se ridică la 37.640 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 41.220 de locuitori.^[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (76,07%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (11,73%), ucraineni (1,99%) și romi (1,3%). Pentru 8,65% din populație nu este cunoscută apartenența etnică.^[2]
Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (65,49%), dar există și minorități de romano-catolici (10,99%), greco-catolici (5,23%), reformați (3,05%) și martori ai lui Iehova (2,2%). Pentru 9,38% din populație nu este cunoscută apartenența confesională.^[10]

Evoluție istorică |

Conform recensământului din 1910 orașul avea 21.370 de locuitori, dintre care 9.561 (44,74%) maghiari, 7.981 (37,35%) evrei, 2.001 (9,36%) români, 1.257 (5,88%) germani, 532 (2,49%) ucraineni ș.a.^[11] Conform recensământului din 1930 orașul avea 27.270 de locuitori, dintre care 10.526 (38,6%) evrei, 9.658 (35,4%) români, 5.424 (19,9%) maghiari, 1.221 (4,5%) ucraineni ș.a.^[12] Sub aspect confesional majoritatea locuitorilor erau mozaici (38,9%), cu minorități de greco-catolici (38%), romano-catolici (12,8%), reformați (5,7%), ortodocși (3,5%) ș.a.^[13]

Sighetu Marmației - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Economie |

Principalele ramuri industriale au la bază producția de mobilă și confecții. De asemenea, există multe unități cu profil comercial, bancar și unități de prestări servicii. Pe data de 15 ianuarie 2007, s-a deschis un nou punct de trecere al frontierei Sighetu Marmatiei - Solotvino, înspre Ucraina.^[14]

Politică și administrație |

Municipiul Sighetu Marmației este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Horia Vasile Scubli[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în 2016. Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:^[15]

Turism |

Harta Municipiului |

• Harta digitala a Municipiului Sighetu Marmatiei

Monumente și clădiri |

Închisoarea Sighet (Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței)

Biserica ortodoxă

Sinagoga

• 
  Închisoarea Sighet (Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței) În Sighet a funcționat temuta închisoare folosită de regimul comunist pentru exterminarea elitelor României. În prezent clădirea închisorii este amenajată, începând din 1994, ca muzeu, aici avându-și sediul Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, cunoscut ca Memorialul Durerii din Sighet. Memorialul a fost inițiat și realizat de către Fundația Academia Civică (președinte fondator Ana Blandiana). Memorialul durerii este cel mai important obiectiv turistic al orașului (aflat în apropierea primăriei municipiului). Fosta închisoare, transformată într-un memorial al durerii, a fost pusă în anul 1995 sub egida Consiliului Europei. Primele săli ale muzeului au fost inaugurate în 1997, an în care Memorialul a fost declarat "ansamblu de interes național", totodată fiind recunoscut drept cel mai important proiect dedicat de societatea civilă reconstituirii și analizei trecutului comunist, proiect unic în țările est-europene.


• 
  Muzeul Satului Maramureșean (în aer liber). Muzeul este constituit ca o rezervație de monumente de arhitectură țărănească, urmărindu-se recrearea unui sat cu specific zonal, cu case și gospodării grupate pe principalele subzone ale Maramureșului istoric.


• 
  Muzeul Etnografic al Maramureșului, situat în centrul orașului, în clădirea care azi găzduiește cinematograful. În muzeu se pot vedea obiecte folosite de-a lungul timpului în ocupațiile de bază din zona Maramureșului. De asemenea sunt expuse icoane pe sticlă și lemn, piese din portul popular, măști și costumații, purtate cu ocazia datinilor din preajma sărbătorilor de iarnă etc.


• 
  Muzeul Culturii Evreiești, cu o expoziție dedicată sigheteanului laureat al premiului Nobel pentru pace, Elie Wiesel.


• 
  Casa-Muzeu „Dr. Ioan Mihalyi de Apșa”.

Transport |

Transportul rutier |

Transportul rutier se realizează mai dificil, fiind necesară trecerea Munților Gutâi, Țibles, Rodnei, si Munții Maramureșului.

• DN 19 spre județul Satu Mare, prin Pasul Fargau


• DN 18 spre municipiul resedinta de județ, Baia Mare, prin Pasul Gutâi


• DN 17C spre judetul Bistrița-Năsăud, prin Pasul Setref


• DN 18 spre județul Suceava, prin Pasul Prislop

Din Sighet pornesc curse regulate spre toate văile din Maramureș (Valea Izei, Marei, Vișeului si Tisei), si spre orase ca Baia Mare, Cluj, Oradea, Timișoara.

Transportul rutier se mai realizează prin punctul de trecere al frontierei Sighetul Marmației - Solotvino (nu mai este nevoie de viză) pe podul peste râul Tisa.

Transportul feroviar |

Gara Sighetul Marmației este situată pe magistrala 400 a Căilor Ferate Române. Accesul feroviar se face dinspre județul Bistrița-Năsăud (prin Pasul Șetref), urmând cursul râului Vișeu până la vărsarea acestuia în Tisa, în localitatea Valea Vișeului. De aici calea ferată urmează cursul râului Tisa până la Sighet.
Prin gara Sighetu Marmației trec și trenuri ale căilor ferate ucrainene. Prin urmare, între Câmpulung la Tisa și Valea Vișeului, calea are și ecartament normal, pentru CFR, și ecartament larg de 1520 mm, pentru trenurile ucrainene.^[16]

Transportul în comun |

Transportul în comun este realizat de societatea Transport Mara-Nord, care deservește linii de autobuze bine împărțite în întreg municipiul.

Orașe înfrățite |

• 
  Oława Polonia (2000)


• 
  Colomeea Ucraina (2002)

Evenimente |

Festival 2008

Festival 2008

• Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă „Marmația”, care are loc în fiecare an, la data de 27 decembrie, pe străzile orașului. Momentul principal al evenimentului este defilarea grupurilor și ansamblurilor îmbrăcate în porturi populare, specifice zonei din care au venit, a „dracilor” și a personajelor mascate, a călăreților și căruțelor împodobite de sărbătoare.


• Zilele orașului în perioada 4–7 octombrie

Festivalul Antic si Medieval Aeternus Maramorosiensis, care a ajuns deja la a treia editie (2013)are loc in fiecare an la mijlocul lunii septembrie.

Monumente istorice |

• Centrul istoric al orașului (sec. XVIII-XX);


• Ansamblul urban „Cămara Sării” (sec. XV-XIX),


• Vechea „Direcție a pădurilor” (azi Liceul „Leowey Klara”) (sec. XVIII);


• Liceul Pedagogic (1802);


• Primăria (azi Casa Armatei) (sec. XIX);


• Sinagogă (1902);


• Poșta (sec. XIX);


• Biserica Ucraineană „Înălțarea Sfintei Cruci” (1791-1807);


• Casa cu cariatide, la parter Librăria „Luceafărul” (1890);


• Vicariatul Ortodox Ucrainean (sec. XIX);


• Tribunalul Vechi (azi, Primăria și Judecătoria) (1893-1895);


• Banca Albina (1886);


• Închisoarea (azi, Muzeul Victimelor Comunismului) (1897);


• Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1892);


• Fabrica de Lapte (1913);


• Cazarma Militară (1825);


• Casa Florian Mihaly de Apșa (azi, Protopopiatul Greco-Catolic) (sec. XIX);


• Gara CFR (1893-1897);


• Fosta Școală Normală (sec. XIX);


• Vechea Fabrică de Perii „Părplast” (încep. sec. XX);


• Pavilioanele vechi ale Spitalului Municipal (sec. XIX);


• Hotel Coroana (sec. XIX);


• Casa Brenner (1832);


• 
  Mănăstirea Piariștilor (1730-1806);


• 
  Biserica „Sf. Carol de Borromeo” (1730-1806);


• Banca Maramureșeană (sec. XIX);


• Liceul Ucrainean și Liceul Sportiv (1901);


• Farmacia Buzath (1875);


• Sediul Asociației pentru Cultura Poporului Român din Maramureș cu Preparandia (azi, sediu Acaterm) (1873-1875);


• Palatul Culturii (1913);


• Banca Națională (sf. sec. XIX);


• Sediul Lojei Francmasonice (1890-1910);


• Liceul „Dragoș Vodă” (1913);


• fosta Prefectură a Comitatului Maramureș (azi, Restaurantul „Curtea Veche” (1692);


• Biserica Reformată (sec. XIV-XV);


• Cimitir Evreiesc (sec. XVIII);


• Curia familiei Dunca (sec. XIX);


• Casa Wiesel (sec. XIX);


• Casa Mihaly de Apșa (1880).

Arii naturale protejate (de interes național) |

• Peștera din Dealul Solovan (Legea 5/2000).

Personalități |

• Herzl Apșan, scriitor


• Mihai Borodi, sculptor


• 
  Friedrich Dolezalek (Sighet, 5 februarie 1873 – Berlin, 12 august 1920) chimist, cercetător, profesor


• 
  Simon Hollósy (1857–1918), pictor


• 
  Alexandru Ivasiuc (1933–1977), scriitor


• 
  György Jakubinyi (n. 1948), arhiepiscop romano-catolic de Alba Iulia
  


• 
  Amos Manor (1918-2007), general în domeniul spionajului


• 
  Aurel Moiș (1918-1998), colonel de Securitate


• 
  Kornélia Prielle (1826–1906), actriță


• Alexandru Șainelic (1925-2006), pictor


• 
  Joel Teitelbaum (1887-1979), mare rabin hasidic


• 
  Elie Wiesel (1928-2016), scriitor și publicist de limbile engleză, franceză și ebraică, laureat al Premiului Nobel pentru Pace
  

Imagini |

• 
  

  

  
  

  
  

  Primăria Sighetu Marmației (monument istoric)

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  Casa Elie Wiesel (monument istoric)

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  Casa cu cariatide (monument istoric)

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  
  Hotel Coroana (monument istoric)

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  
  Palatul Culturii (monument istoric)
  

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  
  Biserica reformată (monument istoric)
  

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  Casa Florian Mihaly de Apșa (monument istoric)
  

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  
  Mănăstirea Piariștilor (monument istoric)
  

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  Cinema Mara (monument istoric)

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  
  Biserica romano-catolică (monument istoric)

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  Fosta Prefectură (monument istoric)

  
  

  
  


• 
  

  

  
  

  
  

  Muzeul satului maramureșean

  
  

  
  

Note |

Legături externe |

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sighetu Marmației

• Obiective turistice Sighetu Marmației


• Harta digitala a Municipiului Sighetu Marmatiei


• Sighetu Marmatiei. Imagini și fotografii.


• Știri din Sighetu Marmației


• Sighetu Marmației - Stiri Online


• Turism Maramures


• Site oficial


• Site neoficial


• Site neoficial - Anunțuri din Sighet.


• Memorialul Sighet


• Fotografii din Memorialul Sighet


• 
  Diplome maramureșene din secolele XIV și XV, Sighet, 1900, ediție online.


• Atracții turistice sighetene


• O lecție de viață, care te face mai puternic


• Site-ul oficial al Muzeului Maramureșului din Sighetu Marmației

v • d • m Subdiviziunile administrative ale județului Maramureș Reședința Baia Mare (123.738 loc.) Municipii Sighetu Marmației (37.640 loc.) Orașe Baia Sprie (15.476 loc.) · Borșa (27.611 loc.) · Cavnic (4.976 loc.) · Dragomirești (3.213 loc.) · Săliștea de Sus (4.893 loc.) · Seini (8.987 loc.) · Șomcuta Mare (7.565 loc.) · Târgu Lăpuș (11.744 loc.) · Tăuții-Măgherăuș (7.136 loc.) · Ulmeni (7.270 loc.) · Vișeu de Sus (15.037 loc.) Comune Ardusat · Ariniș · Asuaju de Sus · Băița de sub Codru · Băiuț · Bârsana · Băsești · Bicaz · Bistra · Bocicoiu Mare · Bogdan Vodă · Boiu Mare · Botiza · Budești · Călinești · Câmpulung la Tisa · Cernești · Cicârlău · Coaș · Coltău · Copalnic-Mănăștur · Coroieni · Cupșeni · Desești · Dumbrăvița · Fărcașa · Gârdani · Giulești · Groși · Groșii Țibleșului · Ieud · Lăpuș · Leordina · Mireșu Mare · Moisei · Oarța de Jos · Ocna Șugatag · Oncești · Petrova · Poienile de sub Munte · Poienile Izei · Recea · Remetea Chioarului · Remeți · Repedea · Rona de Jos · Rona de Sus · Rozavlea · Ruscova · Sarasău · Satulung · Săcălășeni · Săcel · Sălsig · Săpânța · Strâmtura · Suciu de Sus · Șieu · Șișești · Vadu Izei · Valea Chioarului · Vima Mică · Vișeu de Jos Sate Categorie:Localități în județul Maramureș