Nanotub având o structură de fulerenă aflat într-o rotație simulată înfățișând structura sa tridimensională.

Fulerenele sau "C60" reprezintă o clasă de compuși de atomi de carbon, care prezintă per ansamblul structurii fie forme sferice de tip dom geodezic (C₆₀, C₅₄₀), fie forme cilindrice de "tip cușcă" (nanotuburile). Această clasă de substanțe este considerată, alături de carbonul amorf, grafitul și diamantul o formă alotropică distinctă a carbonului. Din punct de vedere al legăturilor chimice dintre atomii de carbon constituenți, fulerenele sunt înrudite structural cu grafitul.

Domul geodezic al lui Fuller.

Numele lor provine de la numele americanului Richard Buckminster Fuller (vezi Fuller), creatorul domului geodezic. Au fost descoperite de Harold Kroto, Richard Smalley și Robert Curl în 1985 la Rice University, primind pentru aceasta Premiul Nobel pentru chimie în 1996.

Principalul reprezentant al clasei este fulerena C₆₀, care are 60 de atomi de carbon aranjați într-o structură icosaedrică.^[1] Unul din cele 5 solide platonice, icosaedrul este un poliedru format din 12 fețe pentagonale și 20 de fețe hexagonale. Structura este extrem de asemănătoare cu cea a unei mingi de fotbal modernă, al cărui design a fost total inspirat de domul geodezic a lui Fuller. C₆₀ este cea mai mică fulerenă stabilă (cu fețe pentagonale non-adiacente și alternativ hexagonale).

O clasă de compuși strâns înrudiți, practic fulerene mult alungite, sunt nanotuburile de carbon, descoperite după 1991 de către japonezul Sumio Iijima, specialist în microscopie electronică.^[2]

Fulerenele prezintă următoarele proprietăți fizice:

• solide negre


• opace


• duritate mică


• slab conducătoare de căldură și electricitate


• solubile în benzină
  


• q=1,75-2,19 g/cm3

Note |

Vezi și |

• Fulerenă superioară