Romeo Kunzer Storck
Date personale
Născut	1903 București, România
Decedat	1991, (88 de ani) Paris, Franța
Părinți	Romulus Kunzer, Cecilia-Gabriela Cuțescu
Frați și surori	Cecilia Storck Botez
Naționalitate	România
Cetățenie	Franța
Ocupație	pictor
Activitate
Domeniu artistic	pictură, pictură murală
Pregătire	Academia de Arte Frumoase din București
Mișcare artistică	cubism, artă decorativă, Tinerimea artistică
Influențat de	André Lhote
Modifică date / text

Romeo Storck (n. 1903, București – d. 1991, Paris) a fost un pictor român.

Biografie |

Pe numele său complet Romeo Kunzer Storck, el era fiul din prima căsătorie a Ceciliei-Gabriela^[1] cu violonistul Romulus Kunzer, cu care, cea devenită mai târziu cunoscută sub numele Cecilia Cuțescu-Storck, se căsătorise în 1903, în timpul șederii ei la Paris^[2]. Căsătoria însă nu a durat mult. În 1906 artista a revenit definitiv în România și s-a stabilit la București, iar trei ani mai târziu s-a căsătorit cu sculptorul Frederic (Fritz) Storck, care l-a adoptat pe Romeo Kunzer.

Din memoriile mamei sale se păstrează puține detalii ale copilăriei pictorului, petrecută în casa din strada Vasile Alexandri, nr. 16, din apropierea șoselei Kiseleff. Ea își amintea că ”sglobiul Romeo se întrecea cu năzbâtiile lui. Începuse să deseneze lucruri atât de vioaie și originale, încât, ne minunau și pe mine și pe soțul meu. Eram siguri, văzând la el atâtea aptitudini, că va deveni pictor.”^[3]

Înclinația spre pictură a lui Romeo s-a dezvoltat în casa în care cei doi soți aveau atelierele (în prezent Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck), în care Cecilia Storck a lucrat la decorațiile murale. Romeo Storck a adoptat acest stil, care i-a adus ulterior faima peste hotare, în Brazilia.^[3]

Romeo Storck a studiat la Academia de Arte Frumoase din București, perioadă în care a fost remarcat pentru desenul și tipul de construcție ”ritmat” ce anunțau preluarea ulterioară a influențelor cubiste.^[3]

Romeo a început să expună din anii 1920. A lucrat inițial pictură de șevalet în diferite genuri și artă decorativă, pentru a se dedica mai târziu picturii murale monumentale, în Brazilia. Acolo a devenit cunoscut după ce a executat comenzi de compoziții de mari dimensiuni pentru lucrările de arhitectură din noua capitală, Brasília și marele oraș São Paulo. Stilul pictural al lui Romeo Storck se revendică, în parte, de la direcția cubistă, în varianta practicată de André Lhote. Stilul său se caracteriza prin tendința către bidimensionalitate, formele robuste, ușor geometrizate, folosirea liniei pentru construcția formelor și a culorilor aplicate în contururi ferme.^[4]

Cel mai pregnant, influența mamei se poate observa în peisajele realizate de Romeo Storck la Balcic, care urmează toate un tipar compozițional. Pictorul preferă să plaseze în mijlocul structurilor arhitectonice ori a peisajului, personaje surprinse cu spatele spre privitor, într-o ”glisare” lipsită de materialitate corporală. Deși se observă preocuparea pentru redarea luminii, mai ales cea specifică Balcicului, peisajele sale sunt lipsite de exuberanța solarității.^[5]

Opera sa recepționată în presa vremii |

În urma participării sale la Salonul Oficial din 1926, Oscar Walter Cisek scria în revista Gândirea:^[6]

… extrem de talentatul Romeo Storck va trebui să înceapă de abia acum să lucreze cu tenacitate, dacă va voi să realizeze ceeace a promis de mult.

În cronica la Salonul Oficial din 1927, Oscar Walter Cisek scria în aceeași revistă:^[7]

În deosebi compoziția tânărului și foarte talentatului Romeo Storck nu poate convinge prin pseudo-conținutul ei.

În schimb, N. N. Tonitza, în articolul Salonul Oficial Pictura III Sala Elegiei, apărut în Universul Literar se referă astfel la aceeași pictură:^[8]

Romeo Storck face cu „Pelerinii” d-sale o zdrobitoare concurență enormului panou vecin, intitulat „Femeia în mijlocul naturii" și iscălit Storck Cecilia.

În cronica la expoziția din 1938 a Tinerimii artistice, Paul Miracovici scria în „Universul Literar”:^[9]

Romeo Storck trimite două peisage din Balcic. Aceste tablouri atât de frumoase ne fac să regretăm absența atât de lungă.

În cronica la „Expoziția Romeo Storck”, deschisă în 1940 în Casa Satmary din Str. Biserica Enei 16, Paul Miracovici scria în „Universul Literar”:^[10]

Romeo Storck a expus la Salonul Oficial numai de două sau de trei ori prin 1926—27. Ne amintim din epoca aceea de compozițiile d-sale oarecum bizare mai ales pentru acea vreme, dar care dovedeau un sentiment al ritmului, un dar de a îmbina armonios liniile care nu puteau scăpa aceluia ce prețueste arta decorativă. De atunci — aproape 15 ani — d. Storck a locuit la Paris unde, departe de tentațiile de fiecare clipă, … d-sa a studiat arta contemporană în toate aspectele ei. Temperament închinat către pictură de atelier, către compoziția decorativă, d-sa a făcut în acest gen lucrări care i-au creiat o bine­meritată notorietate la Paris. … Expoziția de acum, prima de când se află în țară, ne întărește impresiile de atunci. Peisagele d-sale din Balcic, din Italia nu ne evocă locurile, nu au „atmosferă locală". Ele sunt echivalentele lor, transpuse de un artist care își arbitrează el însuși viziunea, după propriul său temperament și nu după capriciile unei observări servile și spontane a naturii. De altfel e evident că ele au fost concepute ca făcând parte dintr'un tot, dintr'o compoziție căci, ținta finală a artei lui Romeo Storck e compoziția.

Sculptura |

Se păstrează un bust expresiv al lui V.I. Stalin pe care artista Julieta Orășanu l-a făcut în colaborare cu nepotul ei Romeo Kunzer Storck, cu care sculptorița a avut o legătură privilegiată, fiind apropiați ca vârstă.^[11]

Bibliografie |

• Cecilia Cuțescu-Storck, Fresca unei vieți, Ed. Bucovina, București, 1943


• Eleonora Costescu, Artiștii Storck, Ed. ARC 2000, București, 1996

Note |

v • d • m Membrii Societății Tinerimea artistică Președinți Regina Maria a României (de onoare) • Arthur Verona • Jean Alexandru Steriadi • Kimon Loghi Fondatori Constantin Artachino • Kimon Loghi • Ștefan Luchian • Dimitrie D. Mirea • Gheorghe Petrașcu • Ștefan Popescu • Frederic Storck • Ipolit Strâmbu • Nicolae Vermont • Arthur Verona Membri și participanți Sigla din anul 1926 Gheorghe D. Anghel • Octavian Angheluță • Petre Antonescu • Nina Arbore • Constantin Aricescu • Max W. Arnold • Hrandt Avakian • Aurel Băeșu • Zoe Băicoianu • Adam Bălțatu • Ion Bărbulescu (B'Arg) • Ion Dimitriu-Bârlad • Apcar Baltazar • Ludovic Bassarab • Constantin Baraschi • Ignat Bednarik • Emil Wilhelm Becker • Dimitrie Belisarie • Dimitrie Berea • Catul Bogdan • Leon Biju • Constantin Brâncuși • Nicolae Brana • Petre Bulgăraș • Marius Bunescu • Sever Burada • Alexandru Călinescu • Richard Canisius • Boris Caragea • Arnold Chencinski • Alexandru Ciucurencu • Alexandru Clavel • Aurel Cojan • Mac Constantinescu • Traian Cornescu • Rudolf Schweitzer–Cumpăna • Nicolae Dărăscu • Dumitru Pavelescu-Dimo • Ernest Doneaud • Vasile Dobrian • Nicu Enea • Micaela Eleutheriade • Ion Schmidt-Faur • Iosif Fekete • Marin Haralambie Georgescu • Spiridon Georgescu • Dumitru Ghiață • Nicolae Grant • Olga Greceanu • Lucian Grigorescu • Nicolae Grigorescu • Oscar Han • Wladimir Hegel • Alexandru Henția • Marcel Iancu • Vasile Ionescu-Varo • Ion Irimescu • Iosif Iser • Ion Jalea • Iosif Keber • Emilian Lăzărescu • Laetiția Lucasievici • Dumitru Mățăoanu • Apostol Mănciulescu • George Mărculescu • Alexis Macedonski • Mihai Onofrei • Rodica Maniu • Duiliu Marcu • Filip Marin • Arthur Mendel • Emil Mereanu • Cornel Medrea • Claudia Millian • Paul Miracovici • Ioan Mirea • George Demetrescu Mirea • G. Mossa • Ary Murnu • Samuel Mutzner • Natalia Negru • Jean Neylies • Oscar Obedeanu • Mihai Onofrei • Dimitrie Paciurea • Theodor Pallady • Tache Papatriandafil • Constantin Pascali • Costin Petrescu • Nicolae Petrescu-Găină • Alexandru Phoebus • Elena Popea • Gabriel Popescu • Vasile Popescu • Stelian Popescu Ghimpați • Camil Ressu • Alexandru Satmari • Eduard Săulescu • Alexandru Poitevin-Scheletti • Arthur Segal • Dimitrie Serafim • Alexandru Severin • Ion Theodorescu-Sion • Menelas Michel Simonidy • Gheorghe Simotta • Toma T. Socolescu • Oscar Späthe • Nora Steriadi • Eustațiu Stoenescu • Cecilia Cuțescu-Storck • Carol Storck • Romeo Storck • Francisc Șirato • Nicolae Tonitza • Petru Remus Troteanu • Paul Verona • Ion Vlasiu • Lascăr L. Vorel • Petre Iorgulescu-Yor Vezi Lista completă a artiștilor participanți la expozițiile Tinerimii artistice.