Lascăr L. Vorel
Date personale
Născut	19 august 1879 Iași, România
Decedat	Februarie 1918, (38 de ani) München, Germania
Părinți	Lascăr A. Vorel Julieta Suess
Frați și surori	Constantin Vorel Tudor Vorel
Naționalitate	România
Cetățenie	Germania
Ocupație	pictor
Activitate
Domeniu artistic	Pictură
Studii	Școala de Arte Frumoase din Iași, Academia de Arte Frumoase München
Pregătire	Franz Stuck
Mișcare artistică	Secesiunea vieneză, Art Nouveau, postimpresionism, expresionism, Tinerimea artistică
Influențat de	Paul Cézanne
Modifică date / text

Lascăr L. Vorel (n. 19 august 1879, Iași — d. februarie 1918, München, Germania) a fost un pictor postimpresionist român^[1], al cărui stil este legat de expresionism.

Biografie |

S-a născut la Iași într-o familie mixtă, cehi-români: tatăl, Lascăr A. Vorel, farmacist în Piatra Neamț și mama, Julieta, născută Suess^[2]. Lascăr Vorel a fost strănepotul lui Anton Vorel, un farmacist bine cunoscut, ce venise în România din Boemia. La 26 mai 1825, prin hrisov domnesc, domnitorul Ioniță Sandu Sturdza îi acorda spițerului Anton Vorel dreptul de a deschide o spițerie în Târgul Pietrei, pentru "obșteasca înlesnire în treaba medicilor". În 1883, Lascăr A. Vorel (fiul lui Anton Vorel) primește brevetul de furnizor al Curții Regale, farmacia numindu-se din acel moment Farmacia Regală Vorel.^[3]

Lascăr L. Vorel și-a petrecut prima parte a vieții la Piatra Neamț^[1], unde frații săi, Constantin și Tudor, aveau să preia farmacia Vorel, ei fiind ultima generație care a stăpânit-o înainte de naționalizare în regimul comunist.

După studiile gimnaziale la Piatra Neamț^[4], urmează studiile liceale și Școala de Arte Frumoase din Iași^[1][4]. Lascăr Vorel și-a continuat studiile în Imperiul german, unde s-a stabilit în 1899^[1], și unde și-a petrecut apoi o mare parte din viață. La 17 octombrie 1900 s-a înscris la Akademie der Bildenden Künste München (Academia de Arte Frumoase München)^[1][5], unde a fost elevul lui Franz Stuck^[6], și și-a dezvoltat un stil artistic influențat de secesiunea vieneză, și de alte variante de Art Nouveau.

În timp, a adoptat o viziune artistică inspirată de liniile geometrice ale lui Paul Cézanne. Deși a refuzat să se încadreze în vreun grup de artiști, operele lui au elemente comune cu cele ale unor expresioniști (inclusiv George Grosz). Multe dintre picturile sale sunt satirice, centrându-se pe caricaturi grotești ale societății burgheze. Majoritatea sunt pictate în guașă, predominând culorile albastru, gri, și mov.

Portret

Stilul său principal stă în contrast cu picturile sale în care apare regiunea natală: concentrându-se pe compoziții mai largi și peisaje ce includ portrete sentimentale de țărani și mesteșugari, a folosit culori mai deschise.

După începutul primului război mondial, Vorel a incorporat proteste pacifiste în picturile sale — acestea au fost ultimul mare subiect al picturii sale înaite de moartea sa în Germania, ce s-a petrecut înainte de sfârșitul conflictului mondial.

Vorel, 1909

Sfârșitul |

A decedat în februarie 1918 în Germania la München. Trupul său a fost reînhumat în Cimitirul „Eternitatea” din Piatra Neamț^[1][6]. Mormântul pictorului Lascăr Vorel este declarat monument istoric, înscris în Lista monumentelor istorice din județul Neamț, purtând codul LMI: NT-IV-m-B-10752.

Opera |

Artistul s-a afirmat atât în pictura în ulei și guașe^[1] cât și în grafică, expunându-și opera la München alături de creatori proeminenți și în România, începând din 1910, în cadrul expozițiilor Tinerimii Artistice din București^[1][6]. Expoziția din martie 1914 a „Tinerimii artistice”^[4], prin diversitatea tematică și stilistică a lucrărilor prezentate, unde alături de Brâncuși, Luchian, Paciurea, Jalea, Pallady, Petrașcu și alți pictori, a expus și Vorel, a fost socotită un moment important în evoluția artei românești pe calea înnoirii mijloacelor de expresie^[4].
Singura expoziție personală la Galeria Golz din München (1931)^[1].

În 1958, prima Expoziție retrospectivă organizată La București în sălile din Bd. Magheru nr.20^[4]. La Piatra Neamț, între 1969-1998, au avut loc mai multe ediții ale Bienalei Lascăr Vorel, simpozioane omagiale la Muzeul de Artă^[4].

În prezent, Muzeul de Artă din Piatra-Neamț deține cea mai mare parte a lucrărilor reprezentative din creația lui Lascăr Vorel^[1] , aduse în țară în 1918, după moartea artistului^[1] . Acestea au fost achiziționate de la urmașii familiei și o mare parte sunt expuse permanent^[7].

În 1993, la Piatra Neamț a fost înființată Galeria Lascăr Vorel, unde se organizează bienala de pictură Lascăr Vorel^[1] .

Note |

Bibliografie |

• Constantin Tomșa: Personalități ale culturii din județul Neamț, Ed. Crigarux și Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2014, p.127


• Constantin Pangrati: Dicționarul oamenilor de seamă din județul Neamț: de la Grigore Ureche până în zilele noastre, Editura Crigarux, Piatra Neamț, 1999, pag. 260-261, ISBN 978-973-982-018-2
  

Lectură suplimentară

• 
  Petru Comarnescu: Lascăr Vorel, Editura Meridiane, București, 1968, album de pictură, 51 pagini text +36 reproduceri


• 
  Valentin Ciucă: Lascăr Vorel : Monografie, Editura Meridiane, București, 1982


• Lucian Strochi: Lascăr Vorel - Jurnal (1916), Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2009. Lucrările reproduse în volum, într-o addenda color, fac parte din colecția Muzeului de Artă Piatra Neamț.


• Valentin Ciucă: Un secol de arte frumoase în Moldova: Album, Editura ART XXI, Iași, 2009 (cuprinde un capitol dedicat pictorului Lascăr Vorel)

Legături externe |

• Drawings by Vorel, Lascar of Spencer Museum of Art, University of Kansas and Rumania

v • d • m Membrii Societății Tinerimea artistică Președinți Regina Maria a României (de onoare) • Arthur Verona • Jean Alexandru Steriadi • Kimon Loghi Fondatori Constantin Artachino • Kimon Loghi • Ștefan Luchian • Dimitrie D. Mirea • Gheorghe Petrașcu • Ștefan Popescu • Frederic Storck • Ipolit Strâmbu • Nicolae Vermont • Arthur Verona Membri și participanți Sigla din anul 1926 Gheorghe D. Anghel • Octavian Angheluță • Petre Antonescu • Nina Arbore • Constantin Aricescu • Max W. Arnold • Hrandt Avakian • Aurel Băeșu • Zoe Băicoianu • Adam Bălțatu • Ion Bărbulescu (B'Arg) • Ion Dimitriu-Bârlad • Apcar Baltazar • Ludovic Bassarab • Constantin Baraschi • Ignat Bednarik • Emil Wilhelm Becker • Dimitrie Belisarie • Dimitrie Berea • Catul Bogdan • Leon Biju • Constantin Brâncuși • Nicolae Brana • Petre Bulgăraș • Marius Bunescu • Sever Burada • Alexandru Călinescu • Richard Canisius • Boris Caragea • Arnold Chencinski • Alexandru Ciucurencu • Alexandru Clavel • Aurel Cojan • Mac Constantinescu • Traian Cornescu • Rudolf Schweitzer–Cumpăna • Nicolae Dărăscu • Dumitru Pavelescu-Dimo • Ernest Doneaud • Vasile Dobrian • Nicu Enea • Micaela Eleutheriade • Ion Schmidt-Faur • Iosif Fekete • Marin Haralambie Georgescu • Spiridon Georgescu • Dumitru Ghiață • Nicolae Grant • Olga Greceanu • Lucian Grigorescu • Nicolae Grigorescu • Oscar Han • Wladimir Hegel • Alexandru Henția • Marcel Iancu • Vasile Ionescu-Varo • Ion Irimescu • Iosif Iser • Ion Jalea • Iosif Keber • Emilian Lăzărescu • Laetiția Lucasievici • Dumitru Mățăoanu • Apostol Mănciulescu • George Mărculescu • Alexis Macedonski • Mihai Onofrei • Rodica Maniu • Duiliu Marcu • Filip Marin • Arthur Mendel • Emil Mereanu • Cornel Medrea • Claudia Millian • Paul Miracovici • Ioan Mirea • George Demetrescu Mirea • G. Mossa • Ary Murnu • Samuel Mutzner • Natalia Negru • Jean Neylies • Oscar Obedeanu • Mihai Onofrei • Dimitrie Paciurea • Theodor Pallady • Tache Papatriandafil • Constantin Pascali • Costin Petrescu • Nicolae Petrescu-Găină • Alexandru Phoebus • Elena Popea • Gabriel Popescu • Vasile Popescu • Stelian Popescu Ghimpați • Camil Ressu • Alexandru Satmari • Eduard Săulescu • Alexandru Poitevin-Scheletti • Arthur Segal • Dimitrie Serafim • Alexandru Severin • Ion Theodorescu-Sion • Menelas Michel Simonidy • Gheorghe Simotta • Toma T. Socolescu • Oscar Späthe • Nora Steriadi • Eustațiu Stoenescu • Cecilia Cuțescu-Storck • Carol Storck • Romeo Storck • Francisc Șirato • Nicolae Tonitza • Petru Remus Troteanu • Paul Verona • Ion Vlasiu • Lascăr L. Vorel • Petre Iorgulescu-Yor Vezi Lista completă a artiștilor participanți la expozițiile Tinerimii artistice.