Multi tool use

Pagina principală

AjutorCum mă înregistrezCum modific o paginăCum creez un articolCafeneaAmbasadă / EmbassyDonațiiPortalCăutareIndexCategoriielementul chimicnumărul atomicmetalaerlantanideloragent reducătorsinteza chimicăpuțin toxicchimistulfrancezPaul Emile Lecoq de Boisbaudran1879mineralulpământ rarPământuluistaniulmonazitulChinaStatele Unite ale AmericiiBraziliaIndiaSri LankaAustraliamagnetulneodimIzotopulcompusului radiofarmaceuticcancerului pulmonarcancerului de prostatăcancerului mamarneutronilor,reactoarelor nuclearecatalizareacțiilor chimiceraze Xcele 717 pagini recomandate20 iunie22 iunieÎncepeți de aiciViațăBiologieMicrobiologiePlanteNevertebrateCordatePeștiAmfibieniReptilePăsăriMamifereFilozofie religioasăTeismAteismCreștinismIudaismHinduismBudismIslamTexte religioaseCronologieIstorieCivilizațiiPopoare anticeArheologieRăzboiActualitățiGuvernulGeografieEconomieEducațiePoliticăMediu înconjurătorCulturăIstorieRomâniArmatăSport

(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.config.set({"wgPageParseReport":{"limitreport":{"cputime":"0.456","walltime":"0.575","ppvisitednodes":{"value":430,"limit":1000000},"ppgeneratednodes":{"value":0,"limit":1500000},"postexpandincludesize":{"value":30422,"limit":2097152},"templateargumentsize":{"value":823,"limit":2097152},"expansiondepth":{"value":6,"limit":40},"expensivefunctioncount":{"value":47,"limit":500},"unstrip-depth":{"value":0,"limit":20},"unstrip-size":{"value":0,"limit":5000000},"entityaccesscount":{"value":1,"limit":400},"timingprofile":["100.00% 452.380 1 -total"," 4.15% 18.787 1 Format:Aniversările_zilei"," 3.52% 15.938 1 Format:Aniversările_zilei/21_iunie"," 2.74% 12.412 1 Format:Aniversările_zilei/core"," 1.60% 7.239 1 Format:Proiecteinrudite"," 0.76% 3.423 9 Format:Click"," 0.70% 3.181 1 Format:Știați_că"," 0.67% 3.014 1 Pagina_principală/Categorii"," 0.62% 2.821 3 Format:·"," 0.52% 2.352 1 Format:Actualități"]},"scribunto":{"limitreport-timeusage":{"value":"0.330","limit":"10.000"},"limitreport-memusage":{"value":22353406,"limit":52428800},"limitreport-logs":"156109495nBefore Refs = "{{Infocaseta Element chimic\n| nume = Samariu\n| imagine = Samarium-2.jpg\n| culoare_fond = lantanide\n| precedent =[[Promețiu]]\n| următor = [[Europiu]]\n| deasupra = -\n| dedesubt = [[Plutoniu|Pu]]\n| simbol = Sm\n| număr = 62\n| hadroni = \n| structură_cristalină= [[romb]]oedrică\n| serie_chimică = [[lantanide]]\n| grupă = -\n| perioadă = 6\n| bloc = f\n| densitate = 7,52 g/cmu003Csupu003E−3u003C/supu003E\n| culoare = [[argint]]iu\n| CAS = 7440-19-9\n| EINECS =\n| masă_atomică = 150,36\n| rază_atomică = 180\n| rază_de_covalență = 198±8\n| rază_van_der_waals = \n| configurație_electronică = [Xe] 6su003Csupu003E2u003C/supu003E4fu003Csupu003E6u003C/supu003E\n| electroni_pe_nivel = [Xe] 2, 6\n| număr_de_oxidare = ±2, ±3 u003Cref name=estiinta /u003E\n| oxid = [[Bază (chimie)|bazic]]\n| fază = [[solid]]\n| punct_de_topire = 1345 K (1072u0026nbsp;°C; 1962u0026nbsp;°F;)\n| punct_de_fierbere = 2067 K (1794u0026nbsp;°C; 3261u0026nbsp;°F)\n| energie_de_fuziune = 8,62 KJ/molu003Csupu003E-1u003C/supu003E\n| energie_de_evaporare = 165 KJ/molu003Csupu003E-1u003C/supu003E\n| temperatură_critică = \n| presiune_critică =\n| volum_molar = \n| presiune_de_vapori = \n| viteză =\n| electronegativitate = 1,17 u003Cref name=estiinta /u003E\n| magnet = paramagnetic u003Cref name=magnetu003E[http://www-d0.fnal.gov/hardware/cal/lvps_info/engineering/elementmagn.pdf Susceptibilitatea magnetică a a elementelor chimice și a compușilor anorganici], în ''Handbook of Chemistry and Physics'' ediția 81, CRC press.u003C/refu003E\n| căldură_specifică = \n| conductivitate_electrică = ?\n| conductivitate_termică = 16.2 W·m−1·K−1\n| potențial_de_ionizare_1 = 581 kJ/mol\n| potențial_de_ionizare_2 = 1140 kJ/mol\n| potențial_de_ionizare_3 = 2204 kJ/mol\n| potențial_de_ionizare_4 = - kJ/mol\n| hadroni_izotop_1 =144\n| izomerie_izotop_1 =\n| abundență_izotop_1 =3,07%\n| neutroni_izotop_1 = 82\n| perioadă_izotop_1 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_1 = \n| energie_izotop_1 =\n| produs_izotop_1 = \n| hadroni_izotop_2 =146\n| izomerie_izotop_2 =\n| abundență_izotop_2 =[[radioizotop|sin]]\n| neutroni_izotop_2 = \n| perioadă_izotop_2 = 1,03×10u003Csupu003E8u003C/supu003E[[An|a]]\n| mod_de_dezintegrare_izotop_2 = α\n| energie_izotop_2 =2,529\n| produs_izotop_2 = u003Csupu003E142u003C/supu003E[[Neodim|Nd]]\n| hadroni_izotop_3 =147\n| izomerie_izotop_3 =\n| abundență_izotop_3 =14.99%\n| neutroni_izotop_3 = \n| perioadă_izotop_3 = 1,06×10u003Csupu003E11u003C/supu003Ea\n| mod_de_dezintegrare_izotop_3 = α\n| energie_izotop_3 = 2,310\n| produs_izotop_3 = u003Csupu003E143u003C/supu003E[[Neodim|Nd]]\n| hadroni_izotop_4 =148\n| izomerie_izotop_4 =\n| abundență_izotop_4 =11,24%\n| neutroni_izotop_4 = \n| perioadă_izotop_4 = 7×10u003Csupu003E15u003C/supu003Ea\n| mod_de_dezintegrare_izotop_4 = α\n| energie_izotop_4 =1,986\n| produs_izotop_4 = u003Csupu003E144u003C/supu003E[[Neodim|Nd]]\n| hadroni_izotop_5 =149\n| izomerie_izotop_5 =\n| abundență_izotop_5 =13,82%\n| neutroni_izotop_5 = 87\n| perioadă_izotop_5 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_5 =\n| energie_izotop_5 =\n| produs_izotop_5 = \n| hadroni_izotop_6 =150\n| izomerie_izotop_6 =\n| abundență_izotop_6 =7,38%\n| neutroni_izotop_6 = 88\n| perioadă_izotop_6 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_6 =\n| energie_izotop_6 =\n| produs_izotop_6 = \n| hadroni_izotop_7 =152\n| izomerie_izotop_7 =\n| abundență_izotop_7 =26,75%\n| neutroni_izotop_7 = 90\n| perioadă_izotop_7 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_7 =\n| energie_izotop_7 =\n| produs_izotop_7 = \n| hadroni_izotop_8 =154\n| izomerie_izotop_8 =\n| abundență_izotop_8 =22,75%\n| neutroni_izotop_8 = 92\n| perioadă_izotop_8 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_8 =\n| energie_izotop_8 =\n| produs_izotop_8 = \n}}\n'''Samariu''' (simbol Sm) este [[element chimic|elementul chimic]] cu [[număr atomic|numărul atomic]] 62. Este un [[metal]] destul de tare și argintiu care se oxidează rapid în [[aer]]. Fiind un membru obișnuit al seriei [[lantanide]]lor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și [[Iodură de samariu (II)|iodura de samariu (II)]]. Cel din urmă este un [[agent reducător]] în [[Sinteză chimică|sinteza chimică]]. Samariul nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar [[Toxicitate|puțin toxic]].\n\nSamariul a fost descoperit de către [[chimist]]ul [[Francezi|francez]] [[Paul Emile Lecoq de Boisbaudran]] în [[1879]] și denumit după [[mineral]]ul [[samarskit]], din care a fost izolat. Mineralul în sine a fost numit mai devreme după un rus, colonelul [[Vasili Samarsky-Bykhovets]], care a devenit astfel prima persoană a cărui nume a fost folosit pentru denumirea unui element chimic, cu toate să acest lucru a fost făcut indirect. Deși clasificat ca [[Pământuri rare|pământ rar]], samariul este al 40-lea cel mai abundent element chimic din crusta [[Pământ]]ului și este mult mai comun ca alte metale ca [[staniu]]l. Samariul se găsește în concentrație mai mare de 2,8% în unele minerale ca [[cerit]]ul, [[gadolinit]]ul, [[samarskit]]ul, [[monazit]]ul și [[bastnäsit]]ul, ultimele două fiind cele mai comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în [[China]], [[Statele Unite ale Americii]], [[Brazilia]], [[India]], [[Sri Lanka]] și [[Australia]]; China este de departe liderul mondial la mineritul și producția de samariu.\n\nCea mai mare aplicație comercială a samariului este în [[magnet]]ul samariu-cobalt, dar care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu [[neodim]]; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700u0026nbsp;°C) fără să își piardă proprietățile lor magnetice. [[Izotop]]ul radioactiv [[samariu-153]] este componentul activ al [[Compus radiofarmaceutic|compusului radiofarmaceutic]] [[samariu (153Sm) lexidronam|samariu (u003Csupu003E153u003C/supu003ESm) lexidronam]] (numit și ''Quadramet'')u003Cref name=quadramet /u003E, care ucide celulele canceroase în cazul [[Cancer pulmonar|cancerului pulmonar]], [[Cancer de prostată|cancerului de prostată]], [[Cancer mamar|cancerului mamar]] și în cazul [[osteosarcom]]ului. Alt izotop, [[samariu-149]], este prezintă o secțiune ridicată de captură eficace a [[neutron|neutronilor,]] motiv pentru este utilizat drept otravă neutronică în barele de siguranță și control ale [[Reactor nuclear|reactoarelor nucleare]]. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ [[Cataliză|cataliza]] [[Reacții chimice|reacțiilor chimice]], datarea radioactivă și laserele cu [[raze X]]."nBefore templates = "{{Infocaseta Element chimic\n| nume = Samariu\n| imagine = Samarium-2.jpg\n| culoare_fond = lantanide\n| precedent =[[Promețiu]]\n| următor = [[Europiu]]\n| deasupra = -\n| dedesubt = [[Plutoniu|Pu]]\n| simbol = Sm\n| număr = 62\n| hadroni = \n| structură_cristalină= [[romb]]oedrică\n| serie_chimică = [[lantanide]]\n| grupă = -\n| perioadă = 6\n| bloc = f\n| densitate = 7,52 g/cmu003Csupu003E−3u003C/supu003E\n| culoare = [[argint]]iu\n| CAS = 7440-19-9\n| EINECS =\n| masă_atomică = 150,36\n| rază_atomică = 180\n| rază_de_covalență = 198±8\n| rază_van_der_waals = \n| configurație_electronică = [Xe] 6su003Csupu003E2u003C/supu003E4fu003Csupu003E6u003C/supu003E\n| electroni_pe_nivel = [Xe] 2, 6\n| număr_de_oxidare = ±2, ±3 \n| oxid = [[Bază (chimie)|bazic]]\n| fază = [[solid]]\n| punct_de_topire = 1345 K (1072u0026nbsp;°C; 1962u0026nbsp;°F;)\n| punct_de_fierbere = 2067 K (1794u0026nbsp;°C; 3261u0026nbsp;°F)\n| energie_de_fuziune = 8,62 KJ/molu003Csupu003E-1u003C/supu003E\n| energie_de_evaporare = 165 KJ/molu003Csupu003E-1u003C/supu003E\n| temperatură_critică = \n| presiune_critică =\n| volum_molar = \n| presiune_de_vapori = \n| viteză =\n| electronegativitate = 1,17 \n| magnet = paramagnetic \n| căldură_specifică = \n| conductivitate_electrică = ?\n| conductivitate_termică = 16.2 W·m−1·K−1\n| potențial_de_ionizare_1 = 581 kJ/mol\n| potențial_de_ionizare_2 = 1140 kJ/mol\n| potențial_de_ionizare_3 = 2204 kJ/mol\n| potențial_de_ionizare_4 = - kJ/mol\n| hadroni_izotop_1 =144\n| izomerie_izotop_1 =\n| abundență_izotop_1 =3,07%\n| neutroni_izotop_1 = 82\n| perioadă_izotop_1 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_1 = \n| energie_izotop_1 =\n| produs_izotop_1 = \n| hadroni_izotop_2 =146\n| izomerie_izotop_2 =\n| abundență_izotop_2 =[[radioizotop|sin]]\n| neutroni_izotop_2 = \n| perioadă_izotop_2 = 1,03×10u003Csupu003E8u003C/supu003E[[An|a]]\n| mod_de_dezintegrare_izotop_2 = α\n| energie_izotop_2 =2,529\n| produs_izotop_2 = u003Csupu003E142u003C/supu003E[[Neodim|Nd]]\n| hadroni_izotop_3 =147\n| izomerie_izotop_3 =\n| abundență_izotop_3 =14.99%\n| neutroni_izotop_3 = \n| perioadă_izotop_3 = 1,06×10u003Csupu003E11u003C/supu003Ea\n| mod_de_dezintegrare_izotop_3 = α\n| energie_izotop_3 = 2,310\n| produs_izotop_3 = u003Csupu003E143u003C/supu003E[[Neodim|Nd]]\n| hadroni_izotop_4 =148\n| izomerie_izotop_4 =\n| abundență_izotop_4 =11,24%\n| neutroni_izotop_4 = \n| perioadă_izotop_4 = 7×10u003Csupu003E15u003C/supu003Ea\n| mod_de_dezintegrare_izotop_4 = α\n| energie_izotop_4 =1,986\n| produs_izotop_4 = u003Csupu003E144u003C/supu003E[[Neodim|Nd]]\n| hadroni_izotop_5 =149\n| izomerie_izotop_5 =\n| abundență_izotop_5 =13,82%\n| neutroni_izotop_5 = 87\n| perioadă_izotop_5 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_5 =\n| energie_izotop_5 =\n| produs_izotop_5 = \n| hadroni_izotop_6 =150\n| izomerie_izotop_6 =\n| abundență_izotop_6 =7,38%\n| neutroni_izotop_6 = 88\n| perioadă_izotop_6 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_6 =\n| energie_izotop_6 =\n| produs_izotop_6 = \n| hadroni_izotop_7 =152\n| izomerie_izotop_7 =\n| abundență_izotop_7 =26,75%\n| neutroni_izotop_7 = 90\n| perioadă_izotop_7 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_7 =\n| energie_izotop_7 =\n| produs_izotop_7 = \n| hadroni_izotop_8 =154\n| izomerie_izotop_8 =\n| abundență_izotop_8 =22,75%\n| neutroni_izotop_8 = 92\n| perioadă_izotop_8 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_8 =\n| energie_izotop_8 =\n| produs_izotop_8 = \n}}\n'''Samariu''' (simbol Sm) este [[element chimic|elementul chimic]] cu [[număr atomic|numărul atomic]] 62. Este un [[metal]] destul de tare și argintiu care se oxidează rapid în [[aer]]. Fiind un membru obișnuit al seriei [[lantanide]]lor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și [[Iodură de samariu (II)|iodura de samariu (II)]]. Cel din urmă este un [[agent reducător]] în [[Sinteză chimică|sinteza chimică]]. Samariul nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar [[Toxicitate|puțin toxic]].\n\nSamariul a fost descoperit de către [[chimist]]ul [[Francezi|francez]] [[Paul Emile Lecoq de Boisbaudran]] în [[1879]] și denumit după [[mineral]]ul [[samarskit]], din care a fost izolat. Mineralul în sine a fost numit mai devreme după un rus, colonelul [[Vasili Samarsky-Bykhovets]], care a devenit astfel prima persoană a cărui nume a fost folosit pentru denumirea unui element chimic, cu toate să acest lucru a fost făcut indirect. Deși clasificat ca [[Pământuri rare|pământ rar]], samariul este al 40-lea cel mai abundent element chimic din crusta [[Pământ]]ului și este mult mai comun ca alte metale ca [[staniu]]l. Samariul se găsește în concentrație mai mare de 2,8% în unele minerale ca [[cerit]]ul, [[gadolinit]]ul, [[samarskit]]ul, [[monazit]]ul și [[bastnäsit]]ul, ultimele două fiind cele mai comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în [[China]], [[Statele Unite ale Americii]], [[Brazilia]], [[India]], [[Sri Lanka]] și [[Australia]]; China este de departe liderul mondial la mineritul și producția de samariu.\n\nCea mai mare aplicație comercială a samariului este în [[magnet]]ul samariu-cobalt, dar care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu [[neodim]]; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700u0026nbsp;°C) fără să își piardă proprietățile lor magnetice. [[Izotop]]ul radioactiv [[samariu-153]] este componentul activ al [[Compus radiofarmaceutic|compusului radiofarmaceutic]] [[samariu (153Sm) lexidronam|samariu (u003Csupu003E153u003C/supu003ESm) lexidronam]] (numit și ''Quadramet''), care ucide celulele canceroase în cazul [[Cancer pulmonar|cancerului pulmonar]], [[Cancer de prostată|cancerului de prostată]], [[Cancer mamar|cancerului mamar]] și în cazul [[osteosarcom]]ului. Alt izotop, [[samariu-149]], este prezintă o secțiune ridicată de captură eficace a [[neutron|neutronilor,]] motiv pentru este utilizat drept otravă neutronică în barele de siguranță și control ale [[Reactor nuclear|reactoarelor nucleare]]. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ [[Cataliză|cataliza]] [[Reacții chimice|reacțiilor chimice]], datarea radioactivă și laserele cu [[raze X]]."nBefore images = "{{Infocaseta Element chimic\n| nume = Samariu\n| imagine = Samarium-2.jpg\n| culoare_fond = lantanide\n| precedent =[[Promețiu]]\n| următor = [[Europiu]]\n| deasupra = -\n| dedesubt = [[Plutoniu|Pu]]\n| simbol = Sm\n| număr = 62\n| hadroni = \n| structură_cristalină= [[romb]]oedrică\n| serie_chimică = [[lantanide]]\n| grupă = -\n| perioadă = 6\n| bloc = f\n| densitate = 7,52 g/cmu003Csupu003E−3u003C/supu003E\n| culoare = [[argint]]iu\n| CAS = 7440-19-9\n| EINECS =\n| masă_atomică = 150,36\n| rază_atomică = 180\n| rază_de_covalență = 198±8\n| rază_van_der_waals = \n| configurație_electronică = [Xe] 6su003Csupu003E2u003C/supu003E4fu003Csupu003E6u003C/supu003E\n| electroni_pe_nivel = [Xe] 2, 6\n| număr_de_oxidare = ±2, ±3 \n| oxid = [[Bază (chimie)|bazic]]\n| fază = [[solid]]\n| punct_de_topire = 1345 K (1072u0026nbsp;°C; 1962u0026nbsp;°F;)\n| punct_de_fierbere = 2067 K (1794u0026nbsp;°C; 3261u0026nbsp;°F)\n| energie_de_fuziune = 8,62 KJ/molu003Csupu003E-1u003C/supu003E\n| energie_de_evaporare = 165 KJ/molu003Csupu003E-1u003C/supu003E\n| temperatură_critică = \n| presiune_critică =\n| volum_molar = \n| presiune_de_vapori = \n| viteză =\n| electronegativitate = 1,17 \n| magnet = paramagnetic \n| căldură_specifică = \n| conductivitate_electrică = ?\n| conductivitate_termică = 16.2 W·m−1·K−1\n| potențial_de_ionizare_1 = 581 kJ/mol\n| potențial_de_ionizare_2 = 1140 kJ/mol\n| potențial_de_ionizare_3 = 2204 kJ/mol\n| potențial_de_ionizare_4 = - kJ/mol\n| hadroni_izotop_1 =144\n| izomerie_izotop_1 =\n| abundență_izotop_1 =3,07%\n| neutroni_izotop_1 = 82\n| perioadă_izotop_1 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_1 = \n| energie_izotop_1 =\n| produs_izotop_1 = \n| hadroni_izotop_2 =146\n| izomerie_izotop_2 =\n| abundență_izotop_2 =[[radioizotop|sin]]\n| neutroni_izotop_2 = \n| perioadă_izotop_2 = 1,03×10u003Csupu003E8u003C/supu003E[[An|a]]\n| mod_de_dezintegrare_izotop_2 = α\n| energie_izotop_2 =2,529\n| produs_izotop_2 = u003Csupu003E142u003C/supu003E[[Neodim|Nd]]\n| hadroni_izotop_3 =147\n| izomerie_izotop_3 =\n| abundență_izotop_3 =14.99%\n| neutroni_izotop_3 = \n| perioadă_izotop_3 = 1,06×10u003Csupu003E11u003C/supu003Ea\n| mod_de_dezintegrare_izotop_3 = α\n| energie_izotop_3 = 2,310\n| produs_izotop_3 = u003Csupu003E143u003C/supu003E[[Neodim|Nd]]\n| hadroni_izotop_4 =148\n| izomerie_izotop_4 =\n| abundență_izotop_4 =11,24%\n| neutroni_izotop_4 = \n| perioadă_izotop_4 = 7×10u003Csupu003E15u003C/supu003Ea\n| mod_de_dezintegrare_izotop_4 = α\n| energie_izotop_4 =1,986\n| produs_izotop_4 = u003Csupu003E144u003C/supu003E[[Neodim|Nd]]\n| hadroni_izotop_5 =149\n| izomerie_izotop_5 =\n| abundență_izotop_5 =13,82%\n| neutroni_izotop_5 = 87\n| perioadă_izotop_5 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_5 =\n| energie_izotop_5 =\n| produs_izotop_5 = \n| hadroni_izotop_6 =150\n| izomerie_izotop_6 =\n| abundență_izotop_6 =7,38%\n| neutroni_izotop_6 = 88\n| perioadă_izotop_6 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_6 =\n| energie_izotop_6 =\n| produs_izotop_6 = \n| hadroni_izotop_7 =152\n| izomerie_izotop_7 =\n| abundență_izotop_7 =26,75%\n| neutroni_izotop_7 = 90\n| perioadă_izotop_7 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_7 =\n| energie_izotop_7 =\n| produs_izotop_7 = \n| hadroni_izotop_8 =154\n| izomerie_izotop_8 =\n| abundență_izotop_8 =22,75%\n| neutroni_izotop_8 = 92\n| perioadă_izotop_8 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_8 =\n| energie_izotop_8 =\n| produs_izotop_8 = \n}}\n'''Samariu''' (simbol Sm) este [[element chimic|elementul chimic]] cu [[număr atomic|numărul atomic]] 62. Este un [[metal]] destul de tare și argintiu care se oxidează rapid în [[aer]]. Fiind un membru obișnuit al seriei [[lantanide]]lor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și [[Iodură de samariu (II)|iodura de samariu (II)]]. Cel din urmă este un [[agent reducător]] în [[Sinteză chimică|sinteza chimică]]. Samariul nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar [[Toxicitate|puțin toxic]].\n\nSamariul a fost descoperit de către [[chimist]]ul [[Francezi|francez]] [[Paul Emile Lecoq de Boisbaudran]] în [[1879]] și denumit după [[mineral]]ul [[samarskit]], din care a fost izolat. Mineralul în sine a fost numit mai devreme după un rus, colonelul [[Vasili Samarsky-Bykhovets]], care a devenit astfel prima persoană a cărui nume a fost folosit pentru denumirea unui element chimic, cu toate să acest lucru a fost făcut indirect. Deși clasificat ca [[Pământuri rare|pământ rar]], samariul este al 40-lea cel mai abundent element chimic din crusta [[Pământ]]ului și este mult mai comun ca alte metale ca [[staniu]]l. Samariul se găsește în concentrație mai mare de 2,8% în unele minerale ca [[cerit]]ul, [[gadolinit]]ul, [[samarskit]]ul, [[monazit]]ul și [[bastnäsit]]ul, ultimele două fiind cele mai comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în [[China]], [[Statele Unite ale Americii]], [[Brazilia]], [[India]], [[Sri Lanka]] și [[Australia]]; China este de departe liderul mondial la mineritul și producția de samariu.\n\nCea mai mare aplicație comercială a samariului este în [[magnet]]ul samariu-cobalt, dar care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu [[neodim]]; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700u0026nbsp;°C) fără să își piardă proprietățile lor magnetice. [[Izotop]]ul radioactiv [[samariu-153]] este componentul activ al [[Compus radiofarmaceutic|compusului radiofarmaceutic]] [[samariu (153Sm) lexidronam|samariu (u003Csupu003E153u003C/supu003ESm) lexidronam]] (numit și ''Quadramet''), care ucide celulele canceroase în cazul [[Cancer pulmonar|cancerului pulmonar]], [[Cancer de prostată|cancerului de prostată]], [[Cancer mamar|cancerului mamar]] și în cazul [[osteosarcom]]ului. Alt izotop, [[samariu-149]], este prezintă o secțiune ridicată de captură eficace a [[neutron|neutronilor,]] motiv pentru este utilizat drept otravă neutronică în barele de siguranță și control ale [[Reactor nuclear|reactoarelor nucleare]]. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ [[Cataliză|cataliza]] [[Reacții chimice|reacțiilor chimice]], datarea radioactivă și laserele cu [[raze X]]."nbefore removeInfobox = "{{Infocaseta Element chimic\n| nume = Samariu\n| imagine = Samarium-2.jpg\n| culoare_fond = lantanide\n| precedent =[[Promețiu]]\n| următor = [[Europiu]]\n| deasupra = -\n| dedesubt = [[Plutoniu|Pu]]\n| simbol = Sm\n| număr = 62\n| hadroni = \n| structură_cristalină= [[romb]]oedrică\n| serie_chimică = [[lantanide]]\n| grupă = -\n| perioadă = 6\n| bloc = f\n| densitate = 7,52 g/cmu003Csupu003E−3u003C/supu003E\n| culoare = [[argint]]iu\n| CAS = 7440-19-9\n| EINECS =\n| masă_atomică = 150,36\n| rază_atomică = 180\n| rază_de_covalență = 198±8\n| rază_van_der_waals = \n| configurație_electronică = [Xe] 6su003Csupu003E2u003C/supu003E4fu003Csupu003E6u003C/supu003E\n| electroni_pe_nivel = [Xe] 2, 6\n| număr_de_oxidare = ±2, ±3 \n| oxid = [[Bază (chimie)|bazic]]\n| fază = [[solid]]\n| punct_de_topire = 1345 K (1072u0026nbsp;°C; 1962u0026nbsp;°F;)\n| punct_de_fierbere = 2067 K (1794u0026nbsp;°C; 3261u0026nbsp;°F)\n| energie_de_fuziune = 8,62 KJ/molu003Csupu003E-1u003C/supu003E\n| energie_de_evaporare = 165 KJ/molu003Csupu003E-1u003C/supu003E\n| temperatură_critică = \n| presiune_critică =\n| volum_molar = \n| presiune_de_vapori = \n| viteză =\n| electronegativitate = 1,17 \n| magnet = paramagnetic \n| căldură_specifică = \n| conductivitate_electrică = ?\n| conductivitate_termică = 16.2 W·m−1·K−1\n| potențial_de_ionizare_1 = 581 kJ/mol\n| potențial_de_ionizare_2 = 1140 kJ/mol\n| potențial_de_ionizare_3 = 2204 kJ/mol\n| potențial_de_ionizare_4 = - kJ/mol\n| hadroni_izotop_1 =144\n| izomerie_izotop_1 =\n| abundență_izotop_1 =3,07%\n| neutroni_izotop_1 = 82\n| perioadă_izotop_1 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_1 = \n| energie_izotop_1 =\n| produs_izotop_1 = \n| hadroni_izotop_2 =146\n| izomerie_izotop_2 =\n| abundență_izotop_2 =[[radioizotop|sin]]\n| neutroni_izotop_2 = \n| perioadă_izotop_2 = 1,03×10u003Csupu003E8u003C/supu003E[[An|a]]\n| mod_de_dezintegrare_izotop_2 = α\n| energie_izotop_2 =2,529\n| produs_izotop_2 = u003Csupu003E142u003C/supu003E[[Neodim|Nd]]\n| hadroni_izotop_3 =147\n| izomerie_izotop_3 =\n| abundență_izotop_3 =14.99%\n| neutroni_izotop_3 = \n| perioadă_izotop_3 = 1,06×10u003Csupu003E11u003C/supu003Ea\n| mod_de_dezintegrare_izotop_3 = α\n| energie_izotop_3 = 2,310\n| produs_izotop_3 = u003Csupu003E143u003C/supu003E[[Neodim|Nd]]\n| hadroni_izotop_4 =148\n| izomerie_izotop_4 =\n| abundență_izotop_4 =11,24%\n| neutroni_izotop_4 = \n| perioadă_izotop_4 = 7×10u003Csupu003E15u003C/supu003Ea\n| mod_de_dezintegrare_izotop_4 = α\n| energie_izotop_4 =1,986\n| produs_izotop_4 = u003Csupu003E144u003C/supu003E[[Neodim|Nd]]\n| hadroni_izotop_5 =149\n| izomerie_izotop_5 =\n| abundență_izotop_5 =13,82%\n| neutroni_izotop_5 = 87\n| perioadă_izotop_5 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_5 =\n| energie_izotop_5 =\n| produs_izotop_5 = \n| hadroni_izotop_6 =150\n| izomerie_izotop_6 =\n| abundență_izotop_6 =7,38%\n| neutroni_izotop_6 = 88\n| perioadă_izotop_6 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_6 =\n| energie_izotop_6 =\n| produs_izotop_6 = \n| hadroni_izotop_7 =152\n| izomerie_izotop_7 =\n| abundență_izotop_7 =26,75%\n| neutroni_izotop_7 = 90\n| perioadă_izotop_7 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_7 =\n| energie_izotop_7 =\n| produs_izotop_7 = \n| hadroni_izotop_8 =154\n| izomerie_izotop_8 =\n| abundență_izotop_8 =22,75%\n| neutroni_izotop_8 = 92\n| perioadă_izotop_8 = \n| mod_de_dezintegrare_izotop_8 =\n| energie_izotop_8 =\n| produs_izotop_8 = \n}}\n'''Samariu''' (simbol Sm) este [[element chimic|elementul chimic]] cu [[număr atomic|numărul atomic]] 62. Este un [[metal]] destul de tare și argintiu care se oxidează rapid în [[aer]]. Fiind un membru obișnuit al seriei [[lantanide]]lor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și [[Iodură de samariu (II)|iodura de samariu (II)]]. Cel din urmă este un [[agent reducător]] în [[Sinteză chimică|sinteza chimică]]. Samariul nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar [[Toxicitate|puțin toxic]].\n\nSamariul a fost descoperit de către [[chimist]]ul [[Francezi|francez]] [[Paul Emile Lecoq de Boisbaudran]] în [[1879]] și denumit după [[mineral]]ul [[samarskit]], din care a fost izolat. Mineralul în sine a fost numit mai devreme după un rus, colonelul [[Vasili Samarsky-Bykhovets]], care a devenit astfel prima persoană a cărui nume a fost folosit pentru denumirea unui element chimic, cu toate să acest lucru a fost făcut indirect. Deși clasificat ca [[Pământuri rare|pământ rar]], samariul este al 40-lea cel mai abundent element chimic din crusta [[Pământ]]ului și este mult mai comun ca alte metale ca [[staniu]]l. Samariul se găsește în concentrație mai mare de 2,8% în unele minerale ca [[cerit]]ul, [[gadolinit]]ul, [[samarskit]]ul, [[monazit]]ul și [[bastnäsit]]ul, ultimele două fiind cele mai comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în [[China]], [[Statele Unite ale Americii]], [[Brazilia]], [[India]], [[Sri Lanka]] și [[Australia]]; China este de departe liderul mondial la mineritul și producția de samariu.\n\nCea mai mare aplicație comercială a samariului este în [[magnet]]ul samariu-cobalt, dar care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu [[neodim]]; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700u0026nbsp;°C) fără să își piardă proprietățile lor magnetice. [[Izotop]]ul radioactiv [[samariu-153]] este componentul activ al [[Compus radiofarmaceutic|compusului radiofarmaceutic]] [[samariu (153Sm) lexidronam|samariu (u003Csupu003E153u003C/supu003ESm) lexidronam]] (numit și ''Quadramet''), care ucide celulele canceroase în cazul [[Cancer pulmonar|cancerului pulmonar]], [[Cancer de prostată|cancerului de prostată]], [[Cancer mamar|cancerului mamar]] și în cazul [[osteosarcom]]ului. Alt izotop, [[samariu-149]], este prezintă o secțiune ridicată de captură eficace a [[neutron|neutronilor,]] motiv pentru este utilizat drept otravă neutronică în barele de siguranță și control ale [[Reactor nuclear|reactoarelor nucleare]]. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ [[Cataliză|cataliza]] [[Reacții chimice|reacțiilor chimice]], datarea radioactivă și laserele cu [[raze X]]."nafter removeInfobox = "'''Samariu''' (simbol Sm) este [[element chimic|elementul chimic]] cu [[număr atomic|numărul atomic]] 62. Este un [[metal]] destul de tare și argintiu care se oxidează rapid în [[aer]]. Fiind un membru obișnuit al seriei [[lantanide]]lor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și [[Iodură de samariu (II)|iodura de samariu (II)]]. Cel din urmă este un [[agent reducător]] în [[Sinteză chimică|sinteza chimică]]. Samariul nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar [[Toxicitate|puțin toxic]].\n\nSamariul a fost descoperit de către [[chimist]]ul [[Francezi|francez]] [[Paul Emile Lecoq de Boisbaudran]] în [[1879]] și denumit după [[mineral]]ul [[samarskit]], din care a fost izolat. Mineralul în sine a fost numit mai devreme după un rus, colonelul [[Vasili Samarsky-Bykhovets]], care a devenit astfel prima persoană a cărui nume a fost folosit pentru denumirea unui element chimic, cu toate să acest lucru a fost făcut indirect. Deși clasificat ca [[Pământuri rare|pământ rar]], samariul este al 40-lea cel mai abundent element chimic din crusta [[Pământ]]ului și este mult mai comun ca alte metale ca [[staniu]]l. Samariul se găsește în concentrație mai mare de 2,8% în unele minerale ca [[cerit]]ul, [[gadolinit]]ul, [[samarskit]]ul, [[monazit]]ul și [[bastnäsit]]ul, ultimele două fiind cele mai comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în [[China]], [[Statele Unite ale Americii]], [[Brazilia]], [[India]], [[Sri Lanka]] și [[Australia]]; China este de departe liderul mondial la mineritul și producția de samariu.\n\nCea mai mare aplicație comercială a samariului este în [[magnet]]ul samariu-cobalt, dar care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu [[neodim]]; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700u0026nbsp;°C) fără să își piardă proprietățile lor magnetice. [[Izotop]]ul radioactiv [[samariu-153]] este componentul activ al [[Compus radiofarmaceutic|compusului radiofarmaceutic]] [[samariu (153Sm) lexidronam|samariu (u003Csupu003E153u003C/supu003ESm) lexidronam]] (numit și ''Quadramet''), care ucide celulele canceroase în cazul [[Cancer pulmonar|cancerului pulmonar]], [[Cancer de prostată|cancerului de prostată]], [[Cancer mamar|cancerului mamar]] și în cazul [[osteosarcom]]ului. Alt izotop, [[samariu-149]], este prezintă o secțiune ridicată de captură eficace a [[neutron|neutronilor,]] motiv pentru este utilizat drept otravă neutronică în barele de siguranță și control ale [[Reactor nuclear|reactoarelor nucleare]]. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ [[Cataliză|cataliza]] [[Reacții chimice|reacțiilor chimice]], datarea radioactivă și laserele cu [[raze X]]."nAfter Files = "'''Samariu''' (simbol Sm) este [[element chimic|elementul chimic]] cu [[număr atomic|numărul atomic]] 62. Este un [[metal]] destul de tare și argintiu care se oxidează rapid în [[aer]]. Fiind un membru obișnuit al seriei [[lantanide]]lor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și [[Iodură de samariu (II)|iodura de samariu (II)]]. Cel din urmă este un [[agent reducător]] în [[Sinteză chimică|sinteza chimică]]. Samariul nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar [[Toxicitate|puțin toxic]].\n\nSamariul a fost descoperit de către [[chimist]]ul [[Francezi|francez]] [[Paul Emile Lecoq de Boisbaudran]] în [[1879]] și denumit după [[mineral]]ul [[samarskit]], din care a fost izolat. Mineralul în sine a fost numit mai devreme după un rus, colonelul [[Vasili Samarsky-Bykhovets]], care a devenit astfel prima persoană a cărui nume a fost folosit pentru denumirea unui element chimic, cu toate să acest lucru a fost făcut indirect. Deși clasificat ca [[Pământuri rare|pământ rar]], samariul este al 40-lea cel mai abundent element chimic din crusta [[Pământ]]ului și este mult mai comun ca alte metale ca [[staniu]]l. Samariul se găsește în concentrație mai mare de 2,8% în unele minerale ca [[cerit]]ul, [[gadolinit]]ul, [[samarskit]]ul, [[monazit]]ul și [[bastnäsit]]ul, ultimele două fiind cele mai comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în [[China]], [[Statele Unite ale Americii]], [[Brazilia]], [[India]], [[Sri Lanka]] și [[Australia]]; China este de departe liderul mondial la mineritul și producția de samariu.\n\nCea mai mare aplicație comercială a samariului este în [[magnet]]ul samariu-cobalt, dar care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu [[neodim]]; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700u0026nbsp;°C) fără să își piardă proprietățile lor magnetice. [[Izotop]]ul radioactiv [[samariu-153]] este componentul activ al [[Compus radiofarmaceutic|compusului radiofarmaceutic]] [[samariu (153Sm) lexidronam|samariu (u003Csupu003E153u003C/supu003ESm) lexidronam]] (numit și ''Quadramet''), care ucide celulele canceroase în cazul [[Cancer pulmonar|cancerului pulmonar]], [[Cancer de prostată|cancerului de prostată]], [[Cancer mamar|cancerului mamar]] și în cazul [[osteosarcom]]ului. Alt izotop, [[samariu-149]], este prezintă o secțiune ridicată de captură eficace a [[neutron|neutronilor,]] motiv pentru este utilizat drept otravă neutronică în barele de siguranță și control ale [[Reactor nuclear|reactoarelor nucleare]]. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ [[Cataliză|cataliza]] [[Reacții chimice|reacțiilor chimice]], datarea radioactivă și laserele cu [[raze X]]."nBefore backlink = "'''Samariu''' (simbol Sm) este [[element chimic|elementul chimic]] cu [[număr atomic|numărul atomic]] 62. Este un [[metal]] destul de tare și argintiu care se oxidează rapid în [[aer]]. Fiind un membru obișnuit al seriei [[lantanide]]lor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și iodura de samariu (II). Cel din urmă este un [[agent reducător]] în [[Sinteză chimică|sinteza chimică]]. Samariul nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar [[Toxicitate|puțin toxic]].\n\nSamariul a fost descoperit de către [[chimist]]ul [[Francezi|francez]] [[Paul Emile Lecoq de Boisbaudran]] în [[1879]] și denumit după [[mineral]]ul samarskit, din care a fost izolat. Mineralul în sine a fost numit mai devreme după un rus, colonelul Vasili Samarsky-Bykhovets, care a devenit astfel prima persoană a cărui nume a fost folosit pentru denumirea unui element chimic, cu toate să acest lucru a fost făcut indirect. Deși clasificat ca [[Pământuri rare|pământ rar]], samariul este al 40-lea cel mai abundent element chimic din crusta [[Pământ]]ului și este mult mai comun ca alte metale ca [[staniu]]l. Samariul se găsește în concentrație mai mare de 2,8% în unele minerale ca ceritul, gadolinitul, samarskitul, [[monazit]]ul și bastnäsitul, ultimele două fiind cele mai comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în [[China]], [[Statele Unite ale Americii]], [[Brazilia]], [[India]], [[Sri Lanka]] și [[Australia]]; China este de departe liderul mondial la mineritul și producția de samariu.\n\nCea mai mare aplicație comercială a samariului este în [[magnet]]ul samariu-cobalt, dar care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu [[neodim]]; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700u0026nbsp;°C) fără să își piardă proprietățile lor magnetice. [[Izotop]]ul radioactiv samariu-153 este componentul activ al [[Compus radiofarmaceutic|compusului radiofarmaceutic]] samariu (u003Csupu003E153u003C/supu003ESm) lexidronam (numit și ''Quadramet''), care ucide celulele canceroase în cazul [[Cancer pulmonar|cancerului pulmonar]], [[Cancer de prostată|cancerului de prostată]], [[Cancer mamar|cancerului mamar]] și în cazul osteosarcomului. Alt izotop, samariu-149, este prezintă o secțiune ridicată de captură eficace a [[neutron|neutronilor,]] motiv pentru este utilizat drept otravă neutronică în barele de siguranță și control ale [[Reactor nuclear|reactoarelor nucleare]]. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ [[Cataliză|cataliza]] [[Reacții chimice|reacțiilor chimice]], datarea radioactivă și laserele cu [[raze X]]."nAfter backlink = "'''Samariu''' (simbol Sm) este [[element chimic|elementul chimic]] cu [[număr atomic|numărul atomic]] 62. Este un [[metal]] destul de tare și argintiu care se oxidează rapid în [[aer]]. Fiind un membru obișnuit al seriei [[lantanide]]lor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și iodura de samariu (II). Cel din urmă este un [[agent reducător]] în [[Sinteză chimică|sinteza chimică]]. Samariul nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar [[Toxicitate|puțin toxic]].\n\nSamariul a fost descoperit de către [[chimist]]ul [[Francezi|francez]] [[Paul Emile Lecoq de Boisbaudran]] în [[1879]] și denumit după [[mineral]]ul samarskit, din care a fost izolat. Mineralul în sine a fost numit mai devreme după un rus, colonelul Vasili Samarsky-Bykhovets, care a devenit astfel prima persoană a cărui nume a fost folosit pentru denumirea unui element chimic, cu toate să acest lucru a fost făcut indirect. Deși clasificat ca [[Pământuri rare|pământ rar]], samariul este al 40-lea cel mai abundent element chimic din crusta [[Pământ]]ului și este mult mai comun ca alte metale ca [[staniu]]l. Samariul se găsește în concentrație mai mare de 2,8% în unele minerale ca ceritul, gadolinitul, samarskitul, [[monazit]]ul și bastnäsitul, ultimele două fiind cele mai comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în [[China]], [[Statele Unite ale Americii]], [[Brazilia]], [[India]], [[Sri Lanka]] și [[Australia]]; China este de departe liderul mondial la mineritul și producția de samariu.\n\nCea mai mare aplicație comercială a samariului este în [[magnet]]ul samariu-cobalt, dar care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu [[neodim]]; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700u0026nbsp;°C) fără să își piardă proprietățile lor magnetice. [[Izotop]]ul radioactiv samariu-153 este componentul activ al [[Compus radiofarmaceutic|compusului radiofarmaceutic]] samariu (u003Csupu003E153u003C/supu003ESm) lexidronam (numit și ''Quadramet''), care ucide celulele canceroase în cazul [[Cancer pulmonar|cancerului pulmonar]], [[Cancer de prostată|cancerului de prostată]], [[Cancer mamar|cancerului mamar]] și în cazul osteosarcomului. Alt izotop, samariu-149, este prezintă o secțiune ridicată de captură eficace a [[neutron|neutronilor,]] motiv pentru este utilizat drept otravă neutronică în barele de siguranță și control ale [[Reactor nuclear|reactoarelor nucleare]]. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ [[Cataliză|cataliza]] [[Reacții chimice|reacțiilor chimice]], datarea radioactivă și laserele cu [[raze X]]."nPreprocessed = "__NOEDITSECTION__u003Cdiv style=\"float:right; margin:0em 0em 0.1em 1em\"u003E[[Fișier:Samarium 1.jpg|border|100px|samariu]]u003C/divu003E\n\n'''[[Samariu|Samariu]]''' (simbol Sm) este [[element chimic|elementul chimic]] cu [[număr atomic|numărul atomic]] 62. Este un [[metal]] destul de tare și argintiu care se oxidează rapid în [[aer]]. Fiind un membru obișnuit al seriei [[lantanide]]lor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și iodura de samariu (II). Cel din urmă este un [[agent reducător]] în [[Sinteză chimică|sinteza chimică]]. Samariul nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar [[Toxicitate|puțin toxic]].\n\nSamariul a fost descoperit de către [[chimist]]ul [[Francezi|francez]] [[Paul Emile Lecoq de Boisbaudran]] în [[1879]] și denumit după [[mineral]]ul samarskit, din care a fost izolat. Mineralul în sine a fost numit mai devreme după un rus, colonelul Vasili Samarsky-Bykhovets, care a devenit astfel prima persoană a cărui nume a fost folosit pentru denumirea unui element chimic, cu toate să acest lucru a fost făcut indirect. Deși clasificat ca [[Pământuri rare|pământ rar]], samariul este al 40-lea cel mai abundent element chimic din crusta [[Pământ]]ului și este mult mai comun ca alte metale ca [[staniu]]l. Samariul se găsește în concentrație mai mare de 2,8% în unele minerale ca ceritul, gadolinitul, samarskitul, [[monazit]]ul și bastnäsitul, ultimele două fiind cele mai comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în [[China]], [[Statele Unite ale Americii]], [[Brazilia]], [[India]], [[Sri Lanka]] și [[Australia]]; China este de departe liderul mondial la mineritul și producția de samariu.\n\nCea mai mare aplicație comercială a samariului este în [[magnet]]ul samariu-cobalt, dar care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu [[neodim]]; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700u0026nbsp;°C) fără să își piardă proprietățile lor magnetice. [[Izotop]]ul radioactiv samariu-153 este componentul activ al [[Compus radiofarmaceutic|compusului radiofarmaceutic]] samariu (u003Csupu003E153u003C/supu003ESm) lexidronam (numit și ''Quadramet''), care ucide celulele canceroase în cazul [[Cancer pulmonar|cancerului pulmonar]], [[Cancer de prostată|cancerului de prostată]], [[Cancer mamar|cancerului mamar]] și în cazul osteosarcomului. Alt izotop, samariu-149, este prezintă o secțiune ridicată de captură eficace a [[neutron|neutronilor,]] motiv pentru este utilizat drept otravă neutronică în barele de siguranță și control ale [[Reactor nuclear|reactoarelor nucleare]]. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ [[Cataliză|cataliza]] [[Reacții chimice|reacțiilor chimice]], datarea radioactivă și laserele cu [[raze X]]."nFinal version = "__NOEDITSECTION__u003Cdiv style=\"float:right; margin:0em 0em 0.1em 1em\"u003E[[Fișier:Samarium 1.jpg|border|100px|samariu]]u003C/divu003E\n\n'''[[Samariu|Samariu]]''' (simbol Sm) este [[element chimic|elementul chimic]] cu [[număr atomic|numărul atomic]] 62. Este un [[metal]] destul de tare și argintiu care se oxidează rapid în [[aer]]. Fiind un membru obișnuit al seriei [[lantanide]]lor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și iodura de samariu (II). Cel din urmă este un [[agent reducător]] în [[Sinteză chimică|sinteza chimică]]. Samariul nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar [[Toxicitate|puțin toxic]].\n\nSamariul a fost descoperit de către [[chimist]]ul [[Francezi|francez]] [[Paul Emile Lecoq de Boisbaudran]] în [[1879]] și denumit după [[mineral]]ul samarskit, din care a fost izolat. Mineralul în sine a fost numit mai devreme după un rus, colonelul Vasili Samarsky-Bykhovets, care a devenit astfel prima persoană a cărui nume a fost folosit pentru denumirea unui element chimic, cu toate să acest lucru a fost făcut indirect. Deși clasificat ca [[Pământuri rare|pământ rar]], samariul este al 40-lea cel mai abundent element chimic din crusta [[Pământ]]ului și este mult mai comun ca alte metale ca [[staniu]]l. Samariul se găsește în concentrație mai mare de 2,8% în unele minerale ca ceritul, gadolinitul, samarskitul, [[monazit]]ul și bastnäsitul, ultimele două fiind cele mai comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în [[China]], [[Statele Unite ale Americii]], [[Brazilia]], [[India]], [[Sri Lanka]] și [[Australia]]; China este de departe liderul mondial la mineritul și producția de samariu.\n\nCea mai mare aplicație comercială a samariului este în [[magnet]]ul samariu-cobalt, dar care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu [[neodim]]; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700u0026nbsp;°C) fără să își piardă proprietățile lor magnetice. [[Izotop]]ul radioactiv samariu-153 este componentul activ al [[Compus radiofarmaceutic|compusului radiofarmaceutic]] samariu (u003Csupu003E153u003C/supu003ESm) lexidronam (numit și ''Quadramet''), care ucide celulele canceroase în cazul [[Cancer pulmonar|cancerului pulmonar]], [[Cancer de prostată|cancerului de prostată]], [[Cancer mamar|cancerului mamar]] și în cazul osteosarcomului. Alt izotop, samariu-149, este prezintă o secțiune ridicată de captură eficace a [[neutron|neutronilor,]] motiv pentru este utilizat drept otravă neutronică în barele de siguranță și control ale [[Reactor nuclear|reactoarelor nucleare]]. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ [[Cataliză|cataliza]] [[Reacții chimice|reacțiilor chimice]], datarea radioactivă și laserele cu [[raze X]]."na1 = "Leopardul zăpezilor"na2 = "Zorba Grecul (roman)"na3 = "Criza economică din 1899-1901"n"},"cachereport":{"origin":"mw1274","timestamp":"20190621052918","ttl":3600,"transientcontent":true}}});});{"@context":"https://schema.org","@type":"Article","name":"Pagina principalu0103","url":"https://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83","sameAs":"http://www.wikidata.org/entity/Q5296","mainEntity":"http://www.wikidata.org/entity/Q5296","author":{"@type":"Organization","name":"Contributors to Wikimedia projects"},"publisher":{"@type":"Organization","name":"Wikimedia Foundation, Inc.","logo":{"@type":"ImageObject","url":"https://www.wikimedia.org/static/images/wmf-hor-googpub.png"}},"datePublished":"2003-07-12T09:06:42Z","dateModified":"2019-01-02T08:54:37Z","image":"https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/cd/Donaldtrumpi_frontal.jpg","headline":"Pagina principalu0103 a unui proiect Wikimedia"}(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.config.set({"wgBackendResponseTime":134,"wgHostname":"mw1319"});});9I,LLLP88fJ0qLKccl 2DzGRe7XK0ZIKE ys,jbvEHN