Pagina principală

AjutorCum mă înregistrezCum modific o paginăCum creez un articolCafeneaAmbasadă / EmbassyDonațiiPortalCăutareIndexCategoriiprim-ministruRomâniei19211922Liceul Sfântul SavaFranța187518791881baroul1883Partidului Național LiberalConstantin C. ArionConstantin DissescuAlexandru DjuvaraNicolae Fleva1891Partidului Conservator1908Partidul Conservator-DemocratcorespondentulTimesPrimul Război MondialAntanteiPăcii de la București1913Al Doilea Război BalcanicMicii Înțelegeri192122 iunie1922aorteistridiiMănăstirea Sinaiacele 717 pagini recomandate23 iunie25 iunieÎncepeți de aiciViațăBiologieMicrobiologiePlanteNevertebrateCordatePeștiAmfibieniReptilePăsăriMamifereFilozofie religioasăTeismAteismCreștinismIudaismHinduismBudismIslamTexte religioaseCronologieIstorieCivilizațiiPopoare anticeArheologieRăzboiActualitățiGuvernulGeografieEconomieEducațiePoliticăMediu înconjurătorCulturăIstorieRomâniArmatăSport

(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.config.set({"wgPageParseReport":{"limitreport":{"cputime":"0.468","walltime":"0.591","ppvisitednodes":{"value":432,"limit":1000000},"ppgeneratednodes":{"value":0,"limit":1500000},"postexpandincludesize":{"value":31634,"limit":2097152},"templateargumentsize":{"value":847,"limit":2097152},"expansiondepth":{"value":6,"limit":40},"expensivefunctioncount":{"value":45,"limit":500},"unstrip-depth":{"value":0,"limit":20},"unstrip-size":{"value":0,"limit":5000000},"entityaccesscount":{"value":1,"limit":400},"timingprofile":["100.00% 457.621 1 -total"," 3.92% 17.928 1 Format:Aniversările_zilei"," 3.44% 15.721 1 Format:Aniversările_zilei/24_iunie"," 2.81% 12.849 1 Format:Aniversările_zilei/core"," 1.50% 6.885 1 Format:Proiecteinrudite"," 1.06% 4.863 1 Pagina_principală/Categorii"," 0.76% 3.472 9 Format:Click"," 0.67% 3.054 1 Format:Actualități"," 0.62% 2.822 1 Format:Știați_că"," 0.58% 2.662 1 Wikipedia:Articol_de_calitate/Sus"]},"scribunto":{"limitreport-timeusage":{"value":"0.340","limit":"10.000"},"limitreport-memusage":{"value":22358551,"limit":52428800},"limitreport-logs":"156139061nBefore Refs = "{{Infocaseta Om politic\n| nationalitatea = [[Român]]\n| imagine_mica =\n| imagine = Take 1.jpg\n| descriere = Take Ionescu\n| functia = [[Lista prim-miniștrilor României|Președintele Consiliului de Miniștri]]\n| inceput = [[17 decembrie]] [[1921]]\n| sfarsit = [[19 ianuarie]] [[1922]]\n| vicepresedinte =\n| deputat = [[1884]] - [[1922]]\n| predecesor = [[Alexandru Averescu]]\n| succesor = [[Ion I.C. Brătianu]]\n| functia2 = [[Lista de miniștri de externe ai României|Ministrul afacerilor externe]]\n| inceput2 = [[13 iunie]] [[1920]]\n| sfarsit2 = [[16 decembrie]] [[1921]]\n| predecesor2 = [[Duiliu Zamfirescu]]\n| succesor2 = [[Gheorghe Derussi]]\n| functia3 = [[Ministerul Educației Naționale|Ministrul cultelor și instrucțiunii publice]]\n| inceput3 = [[27 noiembrie]] [[1891]]\n| sfarsit3 = [[3 octombrie]] [[1895]]\n| predecesor3 = [[Petru Poni]]\n| succesor3 = [[Petru Poni]]\n| functia4 = [[Lista miniștrilor români de interne|Ministrul de interne]]\n| inceput4 = [[14 octombrie]] [[1912]]\n| sfarsit4 = [[31 decembrie]] [[1913]]\n| predecesor4 = [[Constantin C. Arion]]\n| succesor4 = [[Vasile G. Morțun]]\n| functia5 = [[Lista miniștrilor români de finanțe|Ministrul finanțelor]]\n| inceput5 = [[22 decembrie]] [[1904]]\n| sfarsit5 = [[12 martie]] [[1907]]\n| predecesor5 = [[Emil Costinescu]]\n| succesor5 = [[Emil Costinescu]]\n| circumscriptia = deputat de [[Ilfov]], [[Craiova]]\n| partid = [[Partidul Național Liberal]]u003Cbru003E[[Partidul Conservator]]u003Cbru003E[[Partidul Conservator-Democrat]]\n| sotia = Elisabeth (''Bessie'') Richards (1881-1919)u003Cbru003EAdina Olmazu (1919-1922)\n| profesia = [[Avocat]]\n| religia = [[BOR|Ortodox]]\n| semnatura = Semnătura lui Take Ionescu - 1908.PNG\n| note =\n}}\n\n'''Take Ionescu''' (n. u003Ctime datetime=\"1858-10-13\"u003E13 octombrie 1858u003C/timeu003Eu0026mdash;d. u003Ctime datetime=\"1922-06-02\"u003E2 iunie 1922u003C/timeu003E) a fost un om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de [[Premierii României|prim-ministru]] al [[România|României]] în perioada [[1921]]-[[1922]]. De-a lungul vieții a folosit mai multe nume (Dumitru G. Ioan, Dimitrie G. Ioan, Dimitrie G. Ionescu, Demetru G. Ionescu, etc.), pentru ca odată cu intrarea în viața politică să se oprească la numele pe care avea să-l folosească până la moarte, Take Ionescu.\n \n''Dumitru Ioan'' (cum a fost trecut în registrul de nașteri) a fost al doilea fiu al familiei de negustori din Ploiești, Gheorghe (Ghiță) și Eufrosina Ioan, care a mai avut alți trei copii: Constantin, Toma și Victor. Studiază la [[Liceul Sfântul Sava]] din București, după absolvirea căruia își continuă studiile în [[Franța]], unde absolvă Facultatea de Drept a Universității din Paris ([[1875]]-[[1879]]), la care obține și titlul de ''Doctor în Drept'' cu mențiunea ''„magna cum laude”'' ([[1881]]), cu teza ''„De la condition de l'enfant naturel dans la legislation romaine”''. Întors în țară a ales să devină avocat, înscriindu-se în [[barou]]l de Ilfov.\n \nÎn anul [[1883]] și-a început cariera politică în cadrul [[PNL|Partidului Național Liberal]], fiind ales deputat pe listele acestuia în Colegiul III-Ilfov. Părăsește Partidul Național Liberal în 1885, devenind membru al grupării liberale '' „Dizidența” '' alături de [[Constantin C. Arion]], [[Constantin G. Dissescu|Constantin Dissescu]], [[Alexandru Djuvara]], [[Nicolae Fleva]], frații Lecca etc. În urma eșuării diferitelor încercări de refacere a unității PNL, în [[1891]] Take Ionescu se alătură [[Partidul Conservator|Partidului Conservator]]. În [[1908]] fondează [[Partidul Conservator-Democrat]], al cărui președinte a fost până la moarte.\n \nPe parcursul carierei sale politice, Take Ionescu a ocupat o serie de poziții ministeriale, cum ar fi ministru al instrucțiunii publice și cultelor (1891-1898), ministru de finanțe (1904-1907), ministru de externe (1912-1914) și în cele din urmă, președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922). S-a făcut remarcat prin calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de ''„Tăchiță Gură de Aur”''.\n \nTake Ionescu a activat și în presă, conducând sau colaborând la publicații cum ar fi ''[[Românul]]'', ''[[Epoca]]'', ''[[La Liberté Roumaine]]'', ''[[Dreptatea]]'', ''[[Timpul]]'', ''[[Constituționalul]]'', ''[[Partidul Conservator (1880-1918)#Publicațiile partidului|Conservatorul]]'', ''[[La Roumanie]]'', ''[[Acțiunea]]'', ''[[Universul]]'' și ''[[Evenimentul]]''. Între 1883-1898 a fost [[corespondent]]ul ziarului [[Times]] la București.\n\nTake Ionescu a fost un susținător al intrării României în [[Primul Război Mondial]], de partea [[Antanta|Antantei]]. De activitatea sa ca ministru de externe se leagă semnarea [[Tratatul de la București (1913)|Păcii de la București]] din [[1913]], la sfârșitul celui de-[[Al Doilea Război Balcanic]], precum și punerea bazelor [[Mica Înțelegere|Micii Înțelegeri]] în [[1921]]. A fost un sprijinitor activ al luptei pentru unitatea națională a românilor din afara granițelor, militând în același timp pentru respectarea drepturilor minorităților naționale.\n\nS-a stins din viață la [[22 iunie]] [[1922]], la Roma, din cauza unei infecții bacteriene a [[aortă|aortei]], căpătată în urma consumării unor [[stridie|stridii]] infestate. Este înmormântat la [[Mănăstirea Sinaia]]."nBefore templates = "{{Infocaseta Om politic\n| nationalitatea = [[Român]]\n| imagine_mica =\n| imagine = Take 1.jpg\n| descriere = Take Ionescu\n| functia = [[Lista prim-miniștrilor României|Președintele Consiliului de Miniștri]]\n| inceput = [[17 decembrie]] [[1921]]\n| sfarsit = [[19 ianuarie]] [[1922]]\n| vicepresedinte =\n| deputat = [[1884]] - [[1922]]\n| predecesor = [[Alexandru Averescu]]\n| succesor = [[Ion I.C. Brătianu]]\n| functia2 = [[Lista de miniștri de externe ai României|Ministrul afacerilor externe]]\n| inceput2 = [[13 iunie]] [[1920]]\n| sfarsit2 = [[16 decembrie]] [[1921]]\n| predecesor2 = [[Duiliu Zamfirescu]]\n| succesor2 = [[Gheorghe Derussi]]\n| functia3 = [[Ministerul Educației Naționale|Ministrul cultelor și instrucțiunii publice]]\n| inceput3 = [[27 noiembrie]] [[1891]]\n| sfarsit3 = [[3 octombrie]] [[1895]]\n| predecesor3 = [[Petru Poni]]\n| succesor3 = [[Petru Poni]]\n| functia4 = [[Lista miniștrilor români de interne|Ministrul de interne]]\n| inceput4 = [[14 octombrie]] [[1912]]\n| sfarsit4 = [[31 decembrie]] [[1913]]\n| predecesor4 = [[Constantin C. Arion]]\n| succesor4 = [[Vasile G. Morțun]]\n| functia5 = [[Lista miniștrilor români de finanțe|Ministrul finanțelor]]\n| inceput5 = [[22 decembrie]] [[1904]]\n| sfarsit5 = [[12 martie]] [[1907]]\n| predecesor5 = [[Emil Costinescu]]\n| succesor5 = [[Emil Costinescu]]\n| circumscriptia = deputat de [[Ilfov]], [[Craiova]]\n| partid = [[Partidul Național Liberal]]u003Cbru003E[[Partidul Conservator]]u003Cbru003E[[Partidul Conservator-Democrat]]\n| sotia = Elisabeth (''Bessie'') Richards (1881-1919)u003Cbru003EAdina Olmazu (1919-1922)\n| profesia = [[Avocat]]\n| religia = [[BOR|Ortodox]]\n| semnatura = Semnătura lui Take Ionescu - 1908.PNG\n| note =\n}}\n\n'''Take Ionescu''' (n. u003Ctime datetime=\"1858-10-13\"u003E13 octombrie 1858u003C/timeu003Eu0026mdash;d. u003Ctime datetime=\"1922-06-02\"u003E2 iunie 1922u003C/timeu003E) a fost un om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de [[Premierii României|prim-ministru]] al [[România|României]] în perioada [[1921]]-[[1922]]. De-a lungul vieții a folosit mai multe nume (Dumitru G. Ioan, Dimitrie G. Ioan, Dimitrie G. Ionescu, Demetru G. Ionescu, etc.), pentru ca odată cu intrarea în viața politică să se oprească la numele pe care avea să-l folosească până la moarte, Take Ionescu.\n \n''Dumitru Ioan'' (cum a fost trecut în registrul de nașteri) a fost al doilea fiu al familiei de negustori din Ploiești, Gheorghe (Ghiță) și Eufrosina Ioan, care a mai avut alți trei copii: Constantin, Toma și Victor. Studiază la [[Liceul Sfântul Sava]] din București, după absolvirea căruia își continuă studiile în [[Franța]], unde absolvă Facultatea de Drept a Universității din Paris ([[1875]]-[[1879]]), la care obține și titlul de ''Doctor în Drept'' cu mențiunea ''„magna cum laude”'' ([[1881]]), cu teza ''„De la condition de l'enfant naturel dans la legislation romaine”''. Întors în țară a ales să devină avocat, înscriindu-se în [[barou]]l de Ilfov.\n \nÎn anul [[1883]] și-a început cariera politică în cadrul [[PNL|Partidului Național Liberal]], fiind ales deputat pe listele acestuia în Colegiul III-Ilfov. Părăsește Partidul Național Liberal în 1885, devenind membru al grupării liberale '' „Dizidența” '' alături de [[Constantin C. Arion]], [[Constantin G. Dissescu|Constantin Dissescu]], [[Alexandru Djuvara]], [[Nicolae Fleva]], frații Lecca etc. În urma eșuării diferitelor încercări de refacere a unității PNL, în [[1891]] Take Ionescu se alătură [[Partidul Conservator|Partidului Conservator]]. În [[1908]] fondează [[Partidul Conservator-Democrat]], al cărui președinte a fost până la moarte.\n \nPe parcursul carierei sale politice, Take Ionescu a ocupat o serie de poziții ministeriale, cum ar fi ministru al instrucțiunii publice și cultelor (1891-1898), ministru de finanțe (1904-1907), ministru de externe (1912-1914) și în cele din urmă, președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922). S-a făcut remarcat prin calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de ''„Tăchiță Gură de Aur”''.\n \nTake Ionescu a activat și în presă, conducând sau colaborând la publicații cum ar fi ''[[Românul]]'', ''[[Epoca]]'', ''[[La Liberté Roumaine]]'', ''[[Dreptatea]]'', ''[[Timpul]]'', ''[[Constituționalul]]'', ''[[Partidul Conservator (1880-1918)#Publicațiile partidului|Conservatorul]]'', ''[[La Roumanie]]'', ''[[Acțiunea]]'', ''[[Universul]]'' și ''[[Evenimentul]]''. Între 1883-1898 a fost [[corespondent]]ul ziarului [[Times]] la București.\n\nTake Ionescu a fost un susținător al intrării României în [[Primul Război Mondial]], de partea [[Antanta|Antantei]]. De activitatea sa ca ministru de externe se leagă semnarea [[Tratatul de la București (1913)|Păcii de la București]] din [[1913]], la sfârșitul celui de-[[Al Doilea Război Balcanic]], precum și punerea bazelor [[Mica Înțelegere|Micii Înțelegeri]] în [[1921]]. A fost un sprijinitor activ al luptei pentru unitatea națională a românilor din afara granițelor, militând în același timp pentru respectarea drepturilor minorităților naționale.\n\nS-a stins din viață la [[22 iunie]] [[1922]], la Roma, din cauza unei infecții bacteriene a [[aortă|aortei]], căpătată în urma consumării unor [[stridie|stridii]] infestate. Este înmormântat la [[Mănăstirea Sinaia]]."nBefore images = "{{Infocaseta Om politic\n| nationalitatea = [[Român]]\n| imagine_mica =\n| imagine = Take 1.jpg\n| descriere = Take Ionescu\n| functia = [[Lista prim-miniștrilor României|Președintele Consiliului de Miniștri]]\n| inceput = [[17 decembrie]] [[1921]]\n| sfarsit = [[19 ianuarie]] [[1922]]\n| vicepresedinte =\n| deputat = [[1884]] - [[1922]]\n| predecesor = [[Alexandru Averescu]]\n| succesor = [[Ion I.C. Brătianu]]\n| functia2 = [[Lista de miniștri de externe ai României|Ministrul afacerilor externe]]\n| inceput2 = [[13 iunie]] [[1920]]\n| sfarsit2 = [[16 decembrie]] [[1921]]\n| predecesor2 = [[Duiliu Zamfirescu]]\n| succesor2 = [[Gheorghe Derussi]]\n| functia3 = [[Ministerul Educației Naționale|Ministrul cultelor și instrucțiunii publice]]\n| inceput3 = [[27 noiembrie]] [[1891]]\n| sfarsit3 = [[3 octombrie]] [[1895]]\n| predecesor3 = [[Petru Poni]]\n| succesor3 = [[Petru Poni]]\n| functia4 = [[Lista miniștrilor români de interne|Ministrul de interne]]\n| inceput4 = [[14 octombrie]] [[1912]]\n| sfarsit4 = [[31 decembrie]] [[1913]]\n| predecesor4 = [[Constantin C. Arion]]\n| succesor4 = [[Vasile G. Morțun]]\n| functia5 = [[Lista miniștrilor români de finanțe|Ministrul finanțelor]]\n| inceput5 = [[22 decembrie]] [[1904]]\n| sfarsit5 = [[12 martie]] [[1907]]\n| predecesor5 = [[Emil Costinescu]]\n| succesor5 = [[Emil Costinescu]]\n| circumscriptia = deputat de [[Ilfov]], [[Craiova]]\n| partid = [[Partidul Național Liberal]]u003Cbru003E[[Partidul Conservator]]u003Cbru003E[[Partidul Conservator-Democrat]]\n| sotia = Elisabeth (''Bessie'') Richards (1881-1919)u003Cbru003EAdina Olmazu (1919-1922)\n| profesia = [[Avocat]]\n| religia = [[BOR|Ortodox]]\n| semnatura = Semnătura lui Take Ionescu - 1908.PNG\n| note =\n}}\n\n'''Take Ionescu''' (n. u003Ctime datetime=\"1858-10-13\"u003E13 octombrie 1858u003C/timeu003Eu0026mdash;d. u003Ctime datetime=\"1922-06-02\"u003E2 iunie 1922u003C/timeu003E) a fost un om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de [[Premierii României|prim-ministru]] al [[România|României]] în perioada [[1921]]-[[1922]]. De-a lungul vieții a folosit mai multe nume (Dumitru G. Ioan, Dimitrie G. Ioan, Dimitrie G. Ionescu, Demetru G. Ionescu, etc.), pentru ca odată cu intrarea în viața politică să se oprească la numele pe care avea să-l folosească până la moarte, Take Ionescu.\n \n''Dumitru Ioan'' (cum a fost trecut în registrul de nașteri) a fost al doilea fiu al familiei de negustori din Ploiești, Gheorghe (Ghiță) și Eufrosina Ioan, care a mai avut alți trei copii: Constantin, Toma și Victor. Studiază la [[Liceul Sfântul Sava]] din București, după absolvirea căruia își continuă studiile în [[Franța]], unde absolvă Facultatea de Drept a Universității din Paris ([[1875]]-[[1879]]), la care obține și titlul de ''Doctor în Drept'' cu mențiunea ''„magna cum laude”'' ([[1881]]), cu teza ''„De la condition de l'enfant naturel dans la legislation romaine”''. Întors în țară a ales să devină avocat, înscriindu-se în [[barou]]l de Ilfov.\n \nÎn anul [[1883]] și-a început cariera politică în cadrul [[PNL|Partidului Național Liberal]], fiind ales deputat pe listele acestuia în Colegiul III-Ilfov. Părăsește Partidul Național Liberal în 1885, devenind membru al grupării liberale '' „Dizidența” '' alături de [[Constantin C. Arion]], [[Constantin G. Dissescu|Constantin Dissescu]], [[Alexandru Djuvara]], [[Nicolae Fleva]], frații Lecca etc. În urma eșuării diferitelor încercări de refacere a unității PNL, în [[1891]] Take Ionescu se alătură [[Partidul Conservator|Partidului Conservator]]. În [[1908]] fondează [[Partidul Conservator-Democrat]], al cărui președinte a fost până la moarte.\n \nPe parcursul carierei sale politice, Take Ionescu a ocupat o serie de poziții ministeriale, cum ar fi ministru al instrucțiunii publice și cultelor (1891-1898), ministru de finanțe (1904-1907), ministru de externe (1912-1914) și în cele din urmă, președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922). S-a făcut remarcat prin calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de ''„Tăchiță Gură de Aur”''.\n \nTake Ionescu a activat și în presă, conducând sau colaborând la publicații cum ar fi ''[[Românul]]'', ''[[Epoca]]'', ''[[La Liberté Roumaine]]'', ''[[Dreptatea]]'', ''[[Timpul]]'', ''[[Constituționalul]]'', ''[[Partidul Conservator (1880-1918)#Publicațiile partidului|Conservatorul]]'', ''[[La Roumanie]]'', ''[[Acțiunea]]'', ''[[Universul]]'' și ''[[Evenimentul]]''. Între 1883-1898 a fost [[corespondent]]ul ziarului [[Times]] la București.\n\nTake Ionescu a fost un susținător al intrării României în [[Primul Război Mondial]], de partea [[Antanta|Antantei]]. De activitatea sa ca ministru de externe se leagă semnarea [[Tratatul de la București (1913)|Păcii de la București]] din [[1913]], la sfârșitul celui de-[[Al Doilea Război Balcanic]], precum și punerea bazelor [[Mica Înțelegere|Micii Înțelegeri]] în [[1921]]. A fost un sprijinitor activ al luptei pentru unitatea națională a românilor din afara granițelor, militând în același timp pentru respectarea drepturilor minorităților naționale.\n\nS-a stins din viață la [[22 iunie]] [[1922]], la Roma, din cauza unei infecții bacteriene a [[aortă|aortei]], căpătată în urma consumării unor [[stridie|stridii]] infestate. Este înmormântat la [[Mănăstirea Sinaia]]."nbefore removeInfobox = "{{Infocaseta Om politic\n| nationalitatea = [[Român]]\n| imagine_mica =\n| imagine = Take 1.jpg\n| descriere = Take Ionescu\n| functia = [[Lista prim-miniștrilor României|Președintele Consiliului de Miniștri]]\n| inceput = [[17 decembrie]] [[1921]]\n| sfarsit = [[19 ianuarie]] [[1922]]\n| vicepresedinte =\n| deputat = [[1884]] - [[1922]]\n| predecesor = [[Alexandru Averescu]]\n| succesor = [[Ion I.C. Brătianu]]\n| functia2 = [[Lista de miniștri de externe ai României|Ministrul afacerilor externe]]\n| inceput2 = [[13 iunie]] [[1920]]\n| sfarsit2 = [[16 decembrie]] [[1921]]\n| predecesor2 = [[Duiliu Zamfirescu]]\n| succesor2 = [[Gheorghe Derussi]]\n| functia3 = [[Ministerul Educației Naționale|Ministrul cultelor și instrucțiunii publice]]\n| inceput3 = [[27 noiembrie]] [[1891]]\n| sfarsit3 = [[3 octombrie]] [[1895]]\n| predecesor3 = [[Petru Poni]]\n| succesor3 = [[Petru Poni]]\n| functia4 = [[Lista miniștrilor români de interne|Ministrul de interne]]\n| inceput4 = [[14 octombrie]] [[1912]]\n| sfarsit4 = [[31 decembrie]] [[1913]]\n| predecesor4 = [[Constantin C. Arion]]\n| succesor4 = [[Vasile G. Morțun]]\n| functia5 = [[Lista miniștrilor români de finanțe|Ministrul finanțelor]]\n| inceput5 = [[22 decembrie]] [[1904]]\n| sfarsit5 = [[12 martie]] [[1907]]\n| predecesor5 = [[Emil Costinescu]]\n| succesor5 = [[Emil Costinescu]]\n| circumscriptia = deputat de [[Ilfov]], [[Craiova]]\n| partid = [[Partidul Național Liberal]]u003Cbru003E[[Partidul Conservator]]u003Cbru003E[[Partidul Conservator-Democrat]]\n| sotia = Elisabeth (''Bessie'') Richards (1881-1919)u003Cbru003EAdina Olmazu (1919-1922)\n| profesia = [[Avocat]]\n| religia = [[BOR|Ortodox]]\n| semnatura = Semnătura lui Take Ionescu - 1908.PNG\n| note =\n}}\n\n'''Take Ionescu''' (n. u003Ctime datetime=\"1858-10-13\"u003E13 octombrie 1858u003C/timeu003Eu0026mdash;d. u003Ctime datetime=\"1922-06-02\"u003E2 iunie 1922u003C/timeu003E) a fost un om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de [[Premierii României|prim-ministru]] al [[România|României]] în perioada [[1921]]-[[1922]]. De-a lungul vieții a folosit mai multe nume (Dumitru G. Ioan, Dimitrie G. Ioan, Dimitrie G. Ionescu, Demetru G. Ionescu, etc.), pentru ca odată cu intrarea în viața politică să se oprească la numele pe care avea să-l folosească până la moarte, Take Ionescu.\n \n''Dumitru Ioan'' (cum a fost trecut în registrul de nașteri) a fost al doilea fiu al familiei de negustori din Ploiești, Gheorghe (Ghiță) și Eufrosina Ioan, care a mai avut alți trei copii: Constantin, Toma și Victor. Studiază la [[Liceul Sfântul Sava]] din București, după absolvirea căruia își continuă studiile în [[Franța]], unde absolvă Facultatea de Drept a Universității din Paris ([[1875]]-[[1879]]), la care obține și titlul de ''Doctor în Drept'' cu mențiunea ''„magna cum laude”'' ([[1881]]), cu teza ''„De la condition de l'enfant naturel dans la legislation romaine”''. Întors în țară a ales să devină avocat, înscriindu-se în [[barou]]l de Ilfov.\n \nÎn anul [[1883]] și-a început cariera politică în cadrul [[PNL|Partidului Național Liberal]], fiind ales deputat pe listele acestuia în Colegiul III-Ilfov. Părăsește Partidul Național Liberal în 1885, devenind membru al grupării liberale '' „Dizidența” '' alături de [[Constantin C. Arion]], [[Constantin G. Dissescu|Constantin Dissescu]], [[Alexandru Djuvara]], [[Nicolae Fleva]], frații Lecca etc. În urma eșuării diferitelor încercări de refacere a unității PNL, în [[1891]] Take Ionescu se alătură [[Partidul Conservator|Partidului Conservator]]. În [[1908]] fondează [[Partidul Conservator-Democrat]], al cărui președinte a fost până la moarte.\n \nPe parcursul carierei sale politice, Take Ionescu a ocupat o serie de poziții ministeriale, cum ar fi ministru al instrucțiunii publice și cultelor (1891-1898), ministru de finanțe (1904-1907), ministru de externe (1912-1914) și în cele din urmă, președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922). S-a făcut remarcat prin calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de ''„Tăchiță Gură de Aur”''.\n \nTake Ionescu a activat și în presă, conducând sau colaborând la publicații cum ar fi ''[[Românul]]'', ''[[Epoca]]'', ''[[La Liberté Roumaine]]'', ''[[Dreptatea]]'', ''[[Timpul]]'', ''[[Constituționalul]]'', ''[[Partidul Conservator (1880-1918)#Publicațiile partidului|Conservatorul]]'', ''[[La Roumanie]]'', ''[[Acțiunea]]'', ''[[Universul]]'' și ''[[Evenimentul]]''. Între 1883-1898 a fost [[corespondent]]ul ziarului [[Times]] la București.\n\nTake Ionescu a fost un susținător al intrării României în [[Primul Război Mondial]], de partea [[Antanta|Antantei]]. De activitatea sa ca ministru de externe se leagă semnarea [[Tratatul de la București (1913)|Păcii de la București]] din [[1913]], la sfârșitul celui de-[[Al Doilea Război Balcanic]], precum și punerea bazelor [[Mica Înțelegere|Micii Înțelegeri]] în [[1921]]. A fost un sprijinitor activ al luptei pentru unitatea națională a românilor din afara granițelor, militând în același timp pentru respectarea drepturilor minorităților naționale.\n\nS-a stins din viață la [[22 iunie]] [[1922]], la Roma, din cauza unei infecții bacteriene a [[aortă|aortei]], căpătată în urma consumării unor [[stridie|stridii]] infestate. Este înmormântat la [[Mănăstirea Sinaia]]."nafter removeInfobox = "'''Take Ionescu''' (n. u003Ctime datetime=\"1858-10-13\"u003E13 octombrie 1858u003C/timeu003Eu0026mdash;d. u003Ctime datetime=\"1922-06-02\"u003E2 iunie 1922u003C/timeu003E) a fost un om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de [[Premierii României|prim-ministru]] al [[România|României]] în perioada [[1921]]-[[1922]]. De-a lungul vieții a folosit mai multe nume (Dumitru G. Ioan, Dimitrie G. Ioan, Dimitrie G. Ionescu, Demetru G. Ionescu, etc.), pentru ca odată cu intrarea în viața politică să se oprească la numele pe care avea să-l folosească până la moarte, Take Ionescu.\n \n''Dumitru Ioan'' (cum a fost trecut în registrul de nașteri) a fost al doilea fiu al familiei de negustori din Ploiești, Gheorghe (Ghiță) și Eufrosina Ioan, care a mai avut alți trei copii: Constantin, Toma și Victor. Studiază la [[Liceul Sfântul Sava]] din București, după absolvirea căruia își continuă studiile în [[Franța]], unde absolvă Facultatea de Drept a Universității din Paris ([[1875]]-[[1879]]), la care obține și titlul de ''Doctor în Drept'' cu mențiunea ''„magna cum laude”'' ([[1881]]), cu teza ''„De la condition de l'enfant naturel dans la legislation romaine”''. Întors în țară a ales să devină avocat, înscriindu-se în [[barou]]l de Ilfov.\n \nÎn anul [[1883]] și-a început cariera politică în cadrul [[PNL|Partidului Național Liberal]], fiind ales deputat pe listele acestuia în Colegiul III-Ilfov. Părăsește Partidul Național Liberal în 1885, devenind membru al grupării liberale '' „Dizidența” '' alături de [[Constantin C. Arion]], [[Constantin G. Dissescu|Constantin Dissescu]], [[Alexandru Djuvara]], [[Nicolae Fleva]], frații Lecca etc. În urma eșuării diferitelor încercări de refacere a unității PNL, în [[1891]] Take Ionescu se alătură [[Partidul Conservator|Partidului Conservator]]. În [[1908]] fondează [[Partidul Conservator-Democrat]], al cărui președinte a fost până la moarte.\n \nPe parcursul carierei sale politice, Take Ionescu a ocupat o serie de poziții ministeriale, cum ar fi ministru al instrucțiunii publice și cultelor (1891-1898), ministru de finanțe (1904-1907), ministru de externe (1912-1914) și în cele din urmă, președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922). S-a făcut remarcat prin calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de ''„Tăchiță Gură de Aur”''.\n \nTake Ionescu a activat și în presă, conducând sau colaborând la publicații cum ar fi ''[[Românul]]'', ''[[Epoca]]'', ''[[La Liberté Roumaine]]'', ''[[Dreptatea]]'', ''[[Timpul]]'', ''[[Constituționalul]]'', ''[[Partidul Conservator (1880-1918)#Publicațiile partidului|Conservatorul]]'', ''[[La Roumanie]]'', ''[[Acțiunea]]'', ''[[Universul]]'' și ''[[Evenimentul]]''. Între 1883-1898 a fost [[corespondent]]ul ziarului [[Times]] la București.\n\nTake Ionescu a fost un susținător al intrării României în [[Primul Război Mondial]], de partea [[Antanta|Antantei]]. De activitatea sa ca ministru de externe se leagă semnarea [[Tratatul de la București (1913)|Păcii de la București]] din [[1913]], la sfârșitul celui de-[[Al Doilea Război Balcanic]], precum și punerea bazelor [[Mica Înțelegere|Micii Înțelegeri]] în [[1921]]. A fost un sprijinitor activ al luptei pentru unitatea națională a românilor din afara granițelor, militând în același timp pentru respectarea drepturilor minorităților naționale.\n\nS-a stins din viață la [[22 iunie]] [[1922]], la Roma, din cauza unei infecții bacteriene a [[aortă|aortei]], căpătată în urma consumării unor [[stridie|stridii]] infestate. Este înmormântat la [[Mănăstirea Sinaia]]."nAfter Files = "'''Take Ionescu''' (n. u003Ctime datetime=\"1858-10-13\"u003E13 octombrie 1858u003C/timeu003Eu0026mdash;d. u003Ctime datetime=\"1922-06-02\"u003E2 iunie 1922u003C/timeu003E) a fost un om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de [[Premierii României|prim-ministru]] al [[România|României]] în perioada [[1921]]-[[1922]]. De-a lungul vieții a folosit mai multe nume (Dumitru G. Ioan, Dimitrie G. Ioan, Dimitrie G. Ionescu, Demetru G. Ionescu, etc.), pentru ca odată cu intrarea în viața politică să se oprească la numele pe care avea să-l folosească până la moarte, Take Ionescu.\n \n''Dumitru Ioan'' (cum a fost trecut în registrul de nașteri) a fost al doilea fiu al familiei de negustori din Ploiești, Gheorghe (Ghiță) și Eufrosina Ioan, care a mai avut alți trei copii: Constantin, Toma și Victor. Studiază la [[Liceul Sfântul Sava]] din București, după absolvirea căruia își continuă studiile în [[Franța]], unde absolvă Facultatea de Drept a Universității din Paris ([[1875]]-[[1879]]), la care obține și titlul de ''Doctor în Drept'' cu mențiunea ''„magna cum laude”'' ([[1881]]), cu teza ''„De la condition de l'enfant naturel dans la legislation romaine”''. Întors în țară a ales să devină avocat, înscriindu-se în [[barou]]l de Ilfov.\n \nÎn anul [[1883]] și-a început cariera politică în cadrul [[PNL|Partidului Național Liberal]], fiind ales deputat pe listele acestuia în Colegiul III-Ilfov. Părăsește Partidul Național Liberal în 1885, devenind membru al grupării liberale '' „Dizidența” '' alături de [[Constantin C. Arion]], [[Constantin G. Dissescu|Constantin Dissescu]], [[Alexandru Djuvara]], [[Nicolae Fleva]], frații Lecca etc. În urma eșuării diferitelor încercări de refacere a unității PNL, în [[1891]] Take Ionescu se alătură [[Partidul Conservator|Partidului Conservator]]. În [[1908]] fondează [[Partidul Conservator-Democrat]], al cărui președinte a fost până la moarte.\n \nPe parcursul carierei sale politice, Take Ionescu a ocupat o serie de poziții ministeriale, cum ar fi ministru al instrucțiunii publice și cultelor (1891-1898), ministru de finanțe (1904-1907), ministru de externe (1912-1914) și în cele din urmă, președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922). S-a făcut remarcat prin calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de ''„Tăchiță Gură de Aur”''.\n \nTake Ionescu a activat și în presă, conducând sau colaborând la publicații cum ar fi ''[[Românul]]'', ''[[Epoca]]'', ''[[La Liberté Roumaine]]'', ''[[Dreptatea]]'', ''[[Timpul]]'', ''[[Constituționalul]]'', ''[[Partidul Conservator (1880-1918)#Publicațiile partidului|Conservatorul]]'', ''[[La Roumanie]]'', ''[[Acțiunea]]'', ''[[Universul]]'' și ''[[Evenimentul]]''. Între 1883-1898 a fost [[corespondent]]ul ziarului [[Times]] la București.\n\nTake Ionescu a fost un susținător al intrării României în [[Primul Război Mondial]], de partea [[Antanta|Antantei]]. De activitatea sa ca ministru de externe se leagă semnarea [[Tratatul de la București (1913)|Păcii de la București]] din [[1913]], la sfârșitul celui de-[[Al Doilea Război Balcanic]], precum și punerea bazelor [[Mica Înțelegere|Micii Înțelegeri]] în [[1921]]. A fost un sprijinitor activ al luptei pentru unitatea națională a românilor din afara granițelor, militând în același timp pentru respectarea drepturilor minorităților naționale.\n\nS-a stins din viață la [[22 iunie]] [[1922]], la Roma, din cauza unei infecții bacteriene a [[aortă|aortei]], căpătată în urma consumării unor [[stridie|stridii]] infestate. Este înmormântat la [[Mănăstirea Sinaia]]."nBefore backlink = "'''Take Ionescu''' (n. u003Ctime datetime=\"1858-10-13\"u003E13 octombrie 1858u003C/timeu003Eu0026mdash;d. u003Ctime datetime=\"1922-06-02\"u003E2 iunie 1922u003C/timeu003E) a fost un om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de [[Premierii României|prim-ministru]] al [[România|României]] în perioada [[1921]]-[[1922]]. De-a lungul vieții a folosit mai multe nume (Dumitru G. Ioan, Dimitrie G. Ioan, Dimitrie G. Ionescu, Demetru G. Ionescu, etc.), pentru ca odată cu intrarea în viața politică să se oprească la numele pe care avea să-l folosească până la moarte, Take Ionescu.\n \n''Dumitru Ioan'' (cum a fost trecut în registrul de nașteri) a fost al doilea fiu al familiei de negustori din Ploiești, Gheorghe (Ghiță) și Eufrosina Ioan, care a mai avut alți trei copii: Constantin, Toma și Victor. Studiază la [[Liceul Sfântul Sava]] din București, după absolvirea căruia își continuă studiile în [[Franța]], unde absolvă Facultatea de Drept a Universității din Paris ([[1875]]-[[1879]]), la care obține și titlul de ''Doctor în Drept'' cu mențiunea ''„magna cum laude”'' ([[1881]]), cu teza ''„De la condition de l'enfant naturel dans la legislation romaine”''. Întors în țară a ales să devină avocat, înscriindu-se în [[barou]]l de Ilfov.\n \nÎn anul [[1883]] și-a început cariera politică în cadrul [[PNL|Partidului Național Liberal]], fiind ales deputat pe listele acestuia în Colegiul III-Ilfov. Părăsește Partidul Național Liberal în 1885, devenind membru al grupării liberale '' „Dizidența” '' alături de [[Constantin C. Arion]], [[Constantin G. Dissescu|Constantin Dissescu]], [[Alexandru Djuvara]], [[Nicolae Fleva]], frații Lecca etc. În urma eșuării diferitelor încercări de refacere a unității PNL, în [[1891]] Take Ionescu se alătură [[Partidul Conservator|Partidului Conservator]]. În [[1908]] fondează [[Partidul Conservator-Democrat]], al cărui președinte a fost până la moarte.\n \nPe parcursul carierei sale politice, Take Ionescu a ocupat o serie de poziții ministeriale, cum ar fi ministru al instrucțiunii publice și cultelor (1891-1898), ministru de finanțe (1904-1907), ministru de externe (1912-1914) și în cele din urmă, președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922). S-a făcut remarcat prin calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de ''„Tăchiță Gură de Aur”''.\n \nTake Ionescu a activat și în presă, conducând sau colaborând la publicații cum ar fi ''[[Românul]]'', ''[[Epoca]]'', ''La Liberté Roumaine'', ''[[Dreptatea]]'', ''[[Timpul]]'', ''[[Constituționalul]]'', ''[[Partidul Conservator (1880-1918)#Publicațiile partidului|Conservatorul]]'', ''[[La Roumanie]]'', ''[[Acțiunea]]'', ''[[Universul]]'' și ''[[Evenimentul]]''. Între 1883-1898 a fost [[corespondent]]ul ziarului [[Times]] la București.\n\nTake Ionescu a fost un susținător al intrării României în [[Primul Război Mondial]], de partea [[Antanta|Antantei]]. De activitatea sa ca ministru de externe se leagă semnarea [[Tratatul de la București (1913)|Păcii de la București]] din [[1913]], la sfârșitul celui de-[[Al Doilea Război Balcanic]], precum și punerea bazelor [[Mica Înțelegere|Micii Înțelegeri]] în [[1921]]. A fost un sprijinitor activ al luptei pentru unitatea națională a românilor din afara granițelor, militând în același timp pentru respectarea drepturilor minorităților naționale.\n\nS-a stins din viață la [[22 iunie]] [[1922]], la Roma, din cauza unei infecții bacteriene a [[aortă|aortei]], căpătată în urma consumării unor [[stridie|stridii]] infestate. Este înmormântat la [[Mănăstirea Sinaia]]."nAfter backlink = "'''Take Ionescu''' (n. u003Ctime datetime=\"1858-10-13\"u003E13 octombrie 1858u003C/timeu003Eu0026mdash;d. u003Ctime datetime=\"1922-06-02\"u003E2 iunie 1922u003C/timeu003E) a fost un om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de [[Premierii României|prim-ministru]] al [[România|României]] în perioada [[1921]]-[[1922]]. De-a lungul vieții a folosit mai multe nume (Dumitru G. Ioan, Dimitrie G. Ioan, Dimitrie G. Ionescu, Demetru G. Ionescu, etc.), pentru ca odată cu intrarea în viața politică să se oprească la numele pe care avea să-l folosească până la moarte, Take Ionescu.\n \n''Dumitru Ioan'' (cum a fost trecut în registrul de nașteri) a fost al doilea fiu al familiei de negustori din Ploiești, Gheorghe (Ghiță) și Eufrosina Ioan, care a mai avut alți trei copii: Constantin, Toma și Victor. Studiază la [[Liceul Sfântul Sava]] din București, după absolvirea căruia își continuă studiile în [[Franța]], unde absolvă Facultatea de Drept a Universității din Paris ([[1875]]-[[1879]]), la care obține și titlul de ''Doctor în Drept'' cu mențiunea ''„magna cum laude”'' ([[1881]]), cu teza ''„De la condition de l'enfant naturel dans la legislation romaine”''. Întors în țară a ales să devină avocat, înscriindu-se în [[barou]]l de Ilfov.\n \nÎn anul [[1883]] și-a început cariera politică în cadrul [[PNL|Partidului Național Liberal]], fiind ales deputat pe listele acestuia în Colegiul III-Ilfov. Părăsește Partidul Național Liberal în 1885, devenind membru al grupării liberale '' „Dizidența” '' alături de [[Constantin C. Arion]], [[Constantin G. Dissescu|Constantin Dissescu]], [[Alexandru Djuvara]], [[Nicolae Fleva]], frații Lecca etc. În urma eșuării diferitelor încercări de refacere a unității PNL, în [[1891]] Take Ionescu se alătură [[Partidul Conservator|Partidului Conservator]]. În [[1908]] fondează [[Partidul Conservator-Democrat]], al cărui președinte a fost până la moarte.\n \nPe parcursul carierei sale politice, Take Ionescu a ocupat o serie de poziții ministeriale, cum ar fi ministru al instrucțiunii publice și cultelor (1891-1898), ministru de finanțe (1904-1907), ministru de externe (1912-1914) și în cele din urmă, președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922). S-a făcut remarcat prin calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de ''„Tăchiță Gură de Aur”''.\n \nTake Ionescu a activat și în presă, conducând sau colaborând la publicații cum ar fi ''[[Românul]]'', ''[[Epoca]]'', ''La Liberté Roumaine'', ''[[Dreptatea]]'', ''[[Timpul]]'', ''[[Constituționalul]]'', ''[[Partidul Conservator (1880-1918)#Publicațiile partidului|Conservatorul]]'', ''[[La Roumanie]]'', ''[[Acțiunea]]'', ''[[Universul]]'' și ''[[Evenimentul]]''. Între 1883-1898 a fost [[corespondent]]ul ziarului [[Times]] la București.\n\nTake Ionescu a fost un susținător al intrării României în [[Primul Război Mondial]], de partea [[Antanta|Antantei]]. De activitatea sa ca ministru de externe se leagă semnarea [[Tratatul de la București (1913)|Păcii de la București]] din [[1913]], la sfârșitul celui de-[[Al Doilea Război Balcanic]], precum și punerea bazelor [[Mica Înțelegere|Micii Înțelegeri]] în [[1921]]. A fost un sprijinitor activ al luptei pentru unitatea națională a românilor din afara granițelor, militând în același timp pentru respectarea drepturilor minorităților naționale.\n\nS-a stins din viață la [[22 iunie]] [[1922]], la Roma, din cauza unei infecții bacteriene a [[aortă|aortei]], căpătată în urma consumării unor [[stridie|stridii]] infestate. Este înmormântat la [[Mănăstirea Sinaia]]."nPreprocessed = "__NOEDITSECTION__u003Cdiv style=\"float:right; margin:0em 0em 0.1em 1em\"u003E[[Fișier:Take Ionescu 1913.jpg|border|100px|Take Ionescu]]u003C/divu003E\n\n'''[[Take Ionescu|Take Ionescu]]''' (n. u003Ctime datetime=\"1858-10-13\"u003E13 octombrie 1858u003C/timeu003Eu0026mdash;d. u003Ctime datetime=\"1922-06-02\"u003E2 iunie 1922u003C/timeu003E) a fost un om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de [[Premierii României|prim-ministru]] al [[România|României]] în perioada [[1921]]-[[1922]]. De-a lungul vieții a folosit mai multe nume (Dumitru G. Ioan, Dimitrie G. Ioan, Dimitrie G. Ionescu, Demetru G. Ionescu, etc.), pentru ca odată cu intrarea în viața politică să se oprească la numele pe care avea să-l folosească până la moarte, Take Ionescu.\n \n''Dumitru Ioan'' (cum a fost trecut în registrul de nașteri) a fost al doilea fiu al familiei de negustori din Ploiești, Gheorghe (Ghiță) și Eufrosina Ioan, care a mai avut alți trei copii: Constantin, Toma și Victor. Studiază la [[Liceul Sfântul Sava]] din București, după absolvirea căruia își continuă studiile în [[Franța]], unde absolvă Facultatea de Drept a Universității din Paris ([[1875]]-[[1879]]), la care obține și titlul de ''Doctor în Drept'' cu mențiunea ''„magna cum laude”'' ([[1881]]), cu teza ''„De la condition de l'enfant naturel dans la legislation romaine”''. Întors în țară a ales să devină avocat, înscriindu-se în [[barou]]l de Ilfov.\n \nÎn anul [[1883]] și-a început cariera politică în cadrul [[PNL|Partidului Național Liberal]], fiind ales deputat pe listele acestuia în Colegiul III-Ilfov. Părăsește Partidul Național Liberal în 1885, devenind membru al grupării liberale '' „Dizidența” '' alături de [[Constantin C. Arion]], [[Constantin G. Dissescu|Constantin Dissescu]], [[Alexandru Djuvara]], [[Nicolae Fleva]], frații Lecca etc. În urma eșuării diferitelor încercări de refacere a unității PNL, în [[1891]] Take Ionescu se alătură [[Partidul Conservator|Partidului Conservator]]. În [[1908]] fondează [[Partidul Conservator-Democrat]], al cărui președinte a fost până la moarte.\n \nPe parcursul carierei sale politice, Take Ionescu a ocupat o serie de poziții ministeriale, cum ar fi ministru al instrucțiunii publice și cultelor (1891-1898), ministru de finanțe (1904-1907), ministru de externe (1912-1914) și în cele din urmă, președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922). S-a făcut remarcat prin calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de ''„Tăchiță Gură de Aur”''.\n \nTake Ionescu a activat și în presă, conducând sau colaborând la publicații cum ar fi ''[[Românul]]'', ''[[Epoca]]'', ''La Liberté Roumaine'', ''[[Dreptatea]]'', ''[[Timpul]]'', ''[[Constituționalul]]'', ''[[Partidul Conservator (1880-1918)#Publicațiile partidului|Conservatorul]]'', ''[[La Roumanie]]'', ''[[Acțiunea]]'', ''[[Universul]]'' și ''[[Evenimentul]]''. Între 1883-1898 a fost [[corespondent]]ul ziarului [[Times]] la București.\n\nTake Ionescu a fost un susținător al intrării României în [[Primul Război Mondial]], de partea [[Antanta|Antantei]]. De activitatea sa ca ministru de externe se leagă semnarea [[Tratatul de la București (1913)|Păcii de la București]] din [[1913]], la sfârșitul celui de-[[Al Doilea Război Balcanic]], precum și punerea bazelor [[Mica Înțelegere|Micii Înțelegeri]] în [[1921]]. A fost un sprijinitor activ al luptei pentru unitatea națională a românilor din afara granițelor, militând în același timp pentru respectarea drepturilor minorităților naționale.\n\nS-a stins din viață la [[22 iunie]] [[1922]], la Roma, din cauza unei infecții bacteriene a [[aortă|aortei]], căpătată în urma consumării unor [[stridie|stridii]] infestate. Este înmormântat la [[Mănăstirea Sinaia]]."nFinal version = "__NOEDITSECTION__u003Cdiv style=\"float:right; margin:0em 0em 0.1em 1em\"u003E[[Fișier:Take Ionescu 1913.jpg|border|100px|Take Ionescu]]u003C/divu003E\n\n'''[[Take Ionescu|Take Ionescu]]''' (n. u003Ctime datetime=\"1858-10-13\"u003E13 octombrie 1858u003C/timeu003Eu0026mdash;d. u003Ctime datetime=\"1922-06-02\"u003E2 iunie 1922u003C/timeu003E) a fost un om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de [[Premierii României|prim-ministru]] al [[România|României]] în perioada [[1921]]-[[1922]]. De-a lungul vieții a folosit mai multe nume (Dumitru G. Ioan, Dimitrie G. Ioan, Dimitrie G. Ionescu, Demetru G. Ionescu, etc.), pentru ca odată cu intrarea în viața politică să se oprească la numele pe care avea să-l folosească până la moarte, Take Ionescu.\n \n''Dumitru Ioan'' (cum a fost trecut în registrul de nașteri) a fost al doilea fiu al familiei de negustori din Ploiești, Gheorghe (Ghiță) și Eufrosina Ioan, care a mai avut alți trei copii: Constantin, Toma și Victor. Studiază la [[Liceul Sfântul Sava]] din București, după absolvirea căruia își continuă studiile în [[Franța]], unde absolvă Facultatea de Drept a Universității din Paris ([[1875]]-[[1879]]), la care obține și titlul de ''Doctor în Drept'' cu mențiunea ''„magna cum laude”'' ([[1881]]), cu teza ''„De la condition de l'enfant naturel dans la legislation romaine”''. Întors în țară a ales să devină avocat, înscriindu-se în [[barou]]l de Ilfov.\n \nÎn anul [[1883]] și-a început cariera politică în cadrul [[PNL|Partidului Național Liberal]], fiind ales deputat pe listele acestuia în Colegiul III-Ilfov. Părăsește Partidul Național Liberal în 1885, devenind membru al grupării liberale '' „Dizidența” '' alături de [[Constantin C. Arion]], [[Constantin G. Dissescu|Constantin Dissescu]], [[Alexandru Djuvara]], [[Nicolae Fleva]], frații Lecca etc. În urma eșuării diferitelor încercări de refacere a unității PNL, în [[1891]] Take Ionescu se alătură [[Partidul Conservator|Partidului Conservator]]. În [[1908]] fondează [[Partidul Conservator-Democrat]], al cărui președinte a fost până la moarte.\n \nPe parcursul carierei sale politice, Take Ionescu a ocupat o serie de poziții ministeriale, cum ar fi ministru al instrucțiunii publice și cultelor (1891-1898), ministru de finanțe (1904-1907), ministru de externe (1912-1914) și în cele din urmă, președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922). S-a făcut remarcat prin calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de ''„Tăchiță Gură de Aur”''.\n \nTake Ionescu a activat și în presă, conducând sau colaborând la publicații cum ar fi ''[[Românul]]'', ''[[Epoca]]'', ''La Liberté Roumaine'', ''[[Dreptatea]]'', ''[[Timpul]]'', ''[[Constituționalul]]'', ''[[Partidul Conservator (1880-1918)#Publicațiile partidului|Conservatorul]]'', ''[[La Roumanie]]'', ''[[Acțiunea]]'', ''[[Universul]]'' și ''[[Evenimentul]]''. Între 1883-1898 a fost [[corespondent]]ul ziarului [[Times]] la București.\n\nTake Ionescu a fost un susținător al intrării României în [[Primul Război Mondial]], de partea [[Antanta|Antantei]]. De activitatea sa ca ministru de externe se leagă semnarea [[Tratatul de la București (1913)|Păcii de la București]] din [[1913]], la sfârșitul celui de-[[Al Doilea Război Balcanic]], precum și punerea bazelor [[Mica Înțelegere|Micii Înțelegeri]] în [[1921]]. A fost un sprijinitor activ al luptei pentru unitatea națională a românilor din afara granițelor, militând în același timp pentru respectarea drepturilor minorităților naționale.\n\nS-a stins din viață la [[22 iunie]] [[1922]], la Roma, din cauza unei infecții bacteriene a [[aortă|aortei]], căpătată în urma consumării unor [[stridie|stridii]] infestate. Este înmormântat la [[Mănăstirea Sinaia]]."na1 = "Apărarea Reichului"na2 = "Edward Teller"na3 = "Jainism"n"},"cachereport":{"origin":"mw1329","timestamp":"20190624153657","ttl":3600,"transientcontent":true}}});});{"@context":"https://schema.org","@type":"Article","name":"Pagina principalu0103","url":"https://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83","sameAs":"http://www.wikidata.org/entity/Q5296","mainEntity":"http://www.wikidata.org/entity/Q5296","author":{"@type":"Organization","name":"Contributors to Wikimedia projects"},"publisher":{"@type":"Organization","name":"Wikimedia Foundation, Inc.","logo":{"@type":"ImageObject","url":"https://www.wikimedia.org/static/images/wmf-hor-googpub.png"}},"datePublished":"2003-07-12T09:06:42Z","dateModified":"2019-01-02T08:54:37Z","image":"https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/e5/Guardiola_2010.jpg","headline":"Pagina principalu0103 a unui proiect Wikimedia"}(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.config.set({"wgBackendResponseTime":134,"wgHostname":"mw1321"});});